3,685 matches
-
este instituția pieței. Totuși, tratată de asemenea independent, va reieși că instituția pieței are și ea o tendință structurală către ineficiență. În continuare, se va analiza modalitatea În care aceste două instituții pot interacționa. De data aceasta, concluzia va fi afirmativă, cu privire la posibilitatea furnizării optime a politicilor publice, În angrenajul unui aranjament instituțional format, pe de-o parte, de instituția acțiunii colective (al cărei caz particular este activitatea guvernamentală) și, de cealaltă parte, de instituția pieței libere. Aflate În interacțiune, cele
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
de acțiuni ce constituie acea instituție. În lipsa unor factori exteriori care să modifice În mod negativ capacitatea unei instituții de a satisface preferințele indivizilor, aceasta va subzista. Dar satisfacerea preferințelor este și o condiție necesară pentru subzistența instituțiilor? Un răspuns afirmativ ne-ar asigura că o instituție care subzistă este o instituție eficientă, În raport cu satisfacerea preferințelor cetățenilor. În acest caz, activitatea de realizare de politici publice s-ar putea rezuma cu succes la construirea de aranjamente instituționale ca răspuns la preferințele
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
guvernamentală. Celălalt candidat a fost instituția pieței. Totuși, tratată, de asemenea, independent, instituția pieței are și ea o tendință structurală către ineficiență. În continuare, am analizat modalitatea În care aceste două instituții pot interacționa. De data aceasta, concluzia a fost afirmativă, cu privire la posibilitatea unui aranjament instituțional, format, pe de o parte, de instituția acțiunii colective (al cărei caz particular este activitatea guvernamentală) și, pe de altă parte, de instituția pieței libere. Aflate În interacțiune, cele două se pot regla reciproc. Piața
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
prima referindu-se la egalitatea În drepturi și, implicit, În interiorul unui sistem consacrat de legi și instituții, pe când cea de-a doua se referă atât la recunoașterea diferențelor și la necesitatea tratamentului special al acestora, prin discriminări pozitive și politici afirmative, cât și la contextualizarea atentă a diferențelor, ceea ce, În planul politicilor, se reflectă printr-o adecvare la particularitățile socioculturale ale actorilor și ale mediului politicilor, adică prin procesul atent de definire descris anterior. Evident, nu există criterii unitare folosite de
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
presupune dezechilibrul participării) denumirile care implică nominal problema fiind, de exemplu, cele de tipul „privind prevenirea și combaterea...”. Politicile destinate În mod nominal/explicit unui grup considerat discriminat au denumiri prin care se intenționează să se atragă atenția asupra acțiunii afirmative Îndreptate asupra acelui grup: politici ale egalității de șanse, de tratament, de gen, de oportunități (prietenoase) pentru femei etc. Dacă raportăm scopul politicii la variabila gen, putem deosebi două categorii: politici neutre În raport cu genul și politici specifice În raport cu genul (corespunzătoare
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
aparența de alianță Încurajatoare cu femeile, cărora nu numai că le garanta participarea la forța de muncă, egalitatea pe piața muncii și plata egală pentru muncă egală, asigurate prin lege (Constituție, Codul Muncii 4), dar le creea, de asemenea, politici afirmative pentru nevoi considerate specifice: protecția socială a maternității, suport material și moral pentru mame, creșe pentru copiii angajaților, cantine la locul de muncă sau În școli, servicii medicale și transport ieftin etc. Multe dintre aceste politici păreau chiar mai generoase
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
art.1 alin.(4) dispunând, ambiguu și negativist, că "numai declarația părților referitoare la aplicarea unei legi sau la competența unui judecător ori a unui arbitru nu este suficientă pentru a conferi vânzării caracter internațional" (este însă necesară? la răspunsul afirmativ, Convenția ar fi superfetatorie...), ceea ce a condus la concluzia că nu este necesară o calificare în text, în primul capitol al Convenției configurând "câmpul de aplicare" al acesteia. Unii au fost preocupați de faptul că includerea în titlu a termenului
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
este totală. Evident, nu toate contractele de vânzare de mărfuri încheiate între părți având stabilimentul (în lipsă, reședința) în același stat sunt contracte cu elemente de extraneitate 13, dar poate fi vreunul din ele? Art.1 lit.b) dă răspuns afirmativ, și anume, că toate, mai puțin cele pentru care conflictul de legi rezultă exclusiv din alegerea de către părți a legii aplicabile, chiar când această alegere ar fi asociată cu desemnarea unui judecător sau arbitru; răspuns excesiv de generos, dar în aceeași
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
adevăr că "convenția nu determină legea aplicabilă...". Numai că "Domeniul legii aplicabile" face obiectul secțiunii 2 din Cap.II, care începe nu cu art. 5 din Cap.I Câmpul de aplicare al Convenției, ci cu art.12, debutând de manieră afirmativă: "Legea aplicabilă vânzării în virtutea art. 7, 8 sau 9 guvernează mai cu seamă..." 38 Surprinzător, Actele și documentele sesiunii extraordinare și de asemenea Raportul von MEHREN nu abordează aceste aspecte decât în treacăt și lapidar: "...adevărata rațiune pentru excluderea prin
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
Vom urm]ri în continuare trei tr]s]turi mai importante ale constrângerilor deontologice. 1) În general, constrângerile deontologice sunt formul]ri negative sau interdicții („s] nu...”). Deși, din punct de vedere teoretic este posibil] transformarea interdicțiilor în formul]ri afirmative - de exemplu: „S] nu minți” în „spune adev]rul” sau: „S] nu asuprești pe cei nevinovați” în „ajut]-i pe cei neajutorați” -, deontologii sunt de p]rere c] formul]rile afirmative nu sunt echivalente sau dependente de cele negative. Deși
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
vedere teoretic este posibil] transformarea interdicțiilor în formul]ri afirmative - de exemplu: „S] nu minți” în „spune adev]rul” sau: „S] nu asuprești pe cei nevinovați” în „ajut]-i pe cei neajutorați” -, deontologii sunt de p]rere c] formul]rile afirmative nu sunt echivalente sau dependente de cele negative. Deși este evident c] a minți și a nu spune adev]rul sau a face r]u și a nu ajută pe ceilalți sunt acțiuni care produc aceleași consecințe și sunt generate
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
putea fi supuse criticilor sub alte aspecte. În viziunea deontologic], omul nu este la fel de responsabil (sau responsabil în totalitate) de consecințele anticipate ale acțiunilor sale cum este responsabil de intențiile acestor acțiuni. Deși majoritatea deontologilor consider] c] exist] anumite obligații „afirmative”, cele mai multe reguli morale care dirijeaz] comportamentul uman sunt exprimate „negativ”, sub forma interdicțiilor, iar acest lucru nu este deloc întâmpl]tor sau accidental de vreme ce categoria interdicțiilor și a faptelor nepermise ocup] un loc fundamental în doctrina deontologic] din mai multe
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
unui proiectil lansându-l spre un corp ceresc aflat la mare distant] și lipsit de viat], dar care, prin impact, va fi distrus. Analizat izolat, acest lucru ar fi greșit? Conform eticii care atribuie „drepturi” rocilor am putea r]spunde afirmativ. La o analiz] per ansamblu ar putea s] nu fie greșit, dar din perspectiva eticii amintite acest lucru necesit] a fi analizat. La fel ca și în cazul eticii vieții, aceasta poate fi conturat] într-o varietate de feluri: ar
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
pentru toate persoanele; la credințe (altele decât cele privind propria pesoan]), atitudini, emoții, moduri de interactiune, orientare motivațional], deprinderi cognitive, si asa mai departe care ar trebui s] fie caracteristice tuturor persoanelor în diverse etape ale vieții. Un r]spuns afirmativ arăt] c] dezvoltarea psihologic] a tuturor persoanelor poate fi evaluat] din aceeași poziție avantajoas]. A doua întrebare se refer] la o dezvoltare moral] adecvat] identic] pentru toate persoanele; la credințe morale, valori, judec]ți și comportament care ar trebui s
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
poziție avantajoas]. A doua întrebare se refer] la o dezvoltare moral] adecvat] identic] pentru toate persoanele; la credințe morale, valori, judec]ți și comportament care ar trebui s] fie caracteristice tuturor persoanelor în diferite etape ale vieții. Un r]spuns afirmativ înseamn] c] dezvoltarea moral] a tuturor persoanelor poate fi evaluat] din aceeași poziție avantajoas]. Mulți ar vrea s] cread] c] aceste dou] întreb]ri admit un r]spuns afirmativ. Mai exist] ins] și o a treia întrebare în joc: dac
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
caracteristice tuturor persoanelor în diferite etape ale vieții. Un r]spuns afirmativ înseamn] c] dezvoltarea moral] a tuturor persoanelor poate fi evaluat] din aceeași poziție avantajoas]. Mulți ar vrea s] cread] c] aceste dou] întreb]ri admit un r]spuns afirmativ. Mai exist] ins] și o a treia întrebare în joc: dac] r]spunsul la primele dou] este afirmativ, atunci aceste forme universale de dezvoltare sunt legate într-un mod fundamental? Un r]spuns afirmativ la aceast] întrebare ar fi foarte
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
persoanelor poate fi evaluat] din aceeași poziție avantajoas]. Mulți ar vrea s] cread] c] aceste dou] întreb]ri admit un r]spuns afirmativ. Mai exist] ins] și o a treia întrebare în joc: dac] r]spunsul la primele dou] este afirmativ, atunci aceste forme universale de dezvoltare sunt legate într-un mod fundamental? Un r]spuns afirmativ la aceast] întrebare ar fi foarte semnificativ, într-adev]r. Pare suficient de clar c] dezvoltarea moral] presupune o proporție considerabil] de dezvoltare psihologic]. La
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
întreb]ri admit un r]spuns afirmativ. Mai exist] ins] și o a treia întrebare în joc: dac] r]spunsul la primele dou] este afirmativ, atunci aceste forme universale de dezvoltare sunt legate într-un mod fundamental? Un r]spuns afirmativ la aceast] întrebare ar fi foarte semnificativ, într-adev]r. Pare suficient de clar c] dezvoltarea moral] presupune o proporție considerabil] de dezvoltare psihologic]. La urma urmei, nu putem presupune c] un copil de un an se poate angaja în raționamente
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
cea psihologic] sunt legate în așa fel încât dezvoltarea moral] s] mearg] mân] în mân] cu dezvoltarea psihologic] - sau cel puțin cu anumite aspecte ale dezvolt]rii psihologice? Lawrence Kohlberg se remarc] printre cei care au oferit un r]spuns afirmativ și sistematic la aceste întreb]ri. El consider] c] exist] etape definitive de dezvoltare moral] și, mai mult decât atât, c] exist] o anumit] congruent] între această și dezvoltarea psihologic]. Mai precis, el consider] c], în ceea ce privește deprinderile cognitive, dezvoltarea moral
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
concluzie); b) identificarea unui termen care poate susține, intermedia, un tip de relație între S și P din judecata finală; c) stabilirea tipului de relație dintre S și P (ai judecății finale), știut fiind că ei pot alcătui o judecată afirmativă sau una negativă (pot fi în relație de concordanță sau în relație de opoziție, la fiecare cu subdeterminările corespunzătoare); d) alcătuirea, cu ajutorul celor trei termeni (S și P din judecata finală și termenul intermediar), a premiselor unui raționament (potrivit unor
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de judecată de predicație al concluziei (al judecății finale). c) Stabilirea tipului de relație dintre S și P (termeni ai judecății finale). Această relație poate fi, de exemplu, universală sau poate fi particulară; desigur, fiecare poate fi, la rându-i, afirmativă sau negativă. Dacă este universală, atunci unul dintre atributele subiectului se află el însuși printre subiectele predicatului ales. Dacă este particulară, atunci, spune Aristotel: "trebuie să căutăm antecedenții cărora le urmează amândoi termenii."87 Procedând astfel, asumând, desigur, și alte
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
acestea din urmă: la raționamentele prin reducere la absurd, la cele ipotetice sau la cele modale.88 Silogismul are exclusiv trei termeni și două premise; termenul mediu trebuie să fie același în ambele premise; trebuie să existe măcar o premisă afirmativă; trebuie să existe măcar o premisă universală; trebuie ca S și P să apară în concluzie chiar cu partea cu care apar și în premise. Acestea sunt, formulate cât mai schematic, câteva dintre regulile de bază ale construcției silogismului în
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
forme a priori) și, apoi, de posibilitatea ca mecanismele raționamentelor dialectice să poată fi demontate, așa încât aparența pe care ele o creează să poată fi recunoscută ca atare. În legătură cu cea dintâi problemă dacă rațiunea are propriile sale concepte răspunsul este afirmativ: rațiunea posedă anumite forme a priori, numite de Kant "Idei transcendentale"; ele unifică, având funcție de sinteză, asemenea conceptelor pure ale intelectului (categoriile), numai că nu unifică experiența, adică diversul intuiției empirice prin schemele sintezei imaginației, asemenea categoriilor intelectului, ci chiar
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
se raportează niciodată de-a dreptul la obiecte, ci la conceptele intelectului despre ele."122 În legătură cu cea de-a doua problemă dacă poate fi indicată aparența pe care o creează raționamentele dialectice răspunsul este la fel ca la cea dintâi, afirmativ: printr-o "critică a rațiunii pure", care cercetează facultatea de cunoaștere în privința formelor sale pure și a competențelor și limitelor sensibilității, intelectului și rațiunii, poate fi scoasă la iveală aparența creată de raționamentele dialectice, a căror producere este, cumva, "naturală
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
socotite expresii ale dictaturii judicativului, reprezintă și ele obiect de critică pentru demersul acestei lucrări. Dar se află ceva dincolo de limitele acestui fenomen, ceva care ar putea primi un sens chiar pe temeiuri consacrate de filosofie și logică? Răspunsul este afirmativ. Pentru a constitui acest "nou" fenomen sunt necesare cercetări aplicate mai întâi tocmai acelor contexte din istoria filosofiei care se raportează cu mai multă forță "critică" la judecată (și judicativ), indicând și anumite sensuri ale "non-judicativului". Judecata este unitatea formală
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]