11,041 matches
-
ca în cazul automutilărilor sau al suicidului). Potențialul agresiv se mai poate descărca prin forme de conduită de tip sublimativ, cum ar fi alcoolismul sau toxicomaniile. Spre deosebire de agresivitate care este o stare psihică potențială, violența este o formă de conduită agresivă „învățată” prin adoptarea unor „anti-modele” de comportament de tip deviant sau sociopatic. Ea are un caracter distructiv, antisocial, prezentând prin aceasta un mare grad de periculozitate. Este legată de tulburările de activitate, voință, instinctuale, fiind prezentă în multe afecțiuni psihice
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sunt temeri nejustificate ale bolnavului reprezentate prin: agorafobie, claustrofobie, ereutofobie, nosofobie, dismorfofobie etc. 3) Impulsiunile obsedante sau „obsesiile impulsive” constau în apariția în câmpul conștiinței a unor porniri puternice, irezistibile de a comite acte fără sens, ridicule, absurde sau chiar agresive de tip criminal. M. Dide și P. Guiraud izolează, în cadrul impulsiunilor obsesive, următoarele tipuri principale de manifestări: a) impulsiuni obsesive orientate către acte banale, minore, dar absurde (ticuri, cuvinte obscene, gesturi etc.); b) impulsiuni obsesive cu caracter de violență (piromanie
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de comportament, R.L. Jenkins distinge următoarele aspecte: - reacții hiperkinetice, - o reacție de repliere, izolare și detașare; - o reacție hiperanxioasă, excesivă și nemotivată de circumstanțe; - o reacție de fugă la care se asociază cleptomania și asocierea în grupe delictuale; - o reacție agresivă nesocializată cu o atitudine de opoziție ostilă, spirit de răzbunare și distructivitate; crize de mânie și dezinhibiție sexuală; - o reacție de delicvență în grup, cu caracter organizat antisocial orientată împotriva structurilor și limitelor impuse de normele modelului socio-cultural. În cadrul tulburărilor
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
scrupule. Pe acest teren se dezvoltă, de regulă, procesele obsesionale. 4) Psihopații fanatici În această categorie sunt incluși cei care-și exagerează meritele personale, supraestimându-și opiniile. Fanaticul este o personalitate de tip expansiv, care se supraestimează, este virulent, conflictual, agresiv, mereu în conflict cu societatea. 5) Psihopații vanitoși Aceștia sunt acele personalități care vor să apară mai mult decât sunt în realitate. K. Jaspers îi numește isterici. Ei sunt personalități de tip artificial, orgolioși și excentrici care caută în mod
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
viața psihică, alături de „reacții sufletești” (psihice) se întâlnesc și „reacții morale” (de conștiință) sau „reacții sociale” (de atitudine și comportament). După J. Starobinski, reacția poate avea o dublă polaritate: a) un răspuns la o acțiune care are caracter de acțiune agresivă, b) o acțiune de apărare a propriei sale vieți cu caracter de proces curativ. Conceptul de reacție apare tardiv în istoria ideilor medicale și psihologice. Pentru Bernheim „boala nu este un lucru străin implantat în organism. Sănătos, sau bolnav, organismul
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
specifică acestei faze, prin incapacitatea realizării unui progres readaptativ. Această nevroză se caracterizează prin următoarele: atitudini regresive, activități revendicative, tendințe ipohondriace, manifestări de tip isteric. În cazurile cu o evoluție favorabilă activitatea de readaptare progresează, simptomatologia clinică estompându-se. Încărcătura agresivă și de autoacuzare se șterge. Se restabilesc capacitățile de autocontrol și individul își poate relua activitățile, conduitele și relațiile sale obișnuite. 3) Faza de reorganizare Aceasta implică o desprindere completă a persoanei de factorul psihotraumatizant. Faptul echivalează cu „uitarea” evenimentului
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
adaugă o clasificare a stărilor reactive în două grupe principale și anume: A. Reacții individuale, proprii unei singure persoane și care pot fi: a) Reacții primitive: - reacții explozive constând din agitație impulsivă, stări confuzionale sau crepusculare cu un mare potențial agresiv (suicid, omor, incendiu, viol, fuga, furt), - refulare cu formarea de complexe ideo-afective, ceea ce poate constitui o serioasa potențialitate pentru o viitoare nevroză sau psihoză, - conversiune de tip isteric (motor, senzorial, somatic sau psihic). b) Reacții ale personalității, determinate de tipul
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
timpului. Din punct de vedere psihopatologic, această tematică bogată poate fi sintetizată în următoarele forme de tulburări clinice: - fobia de contact, de atingere, sau délire de toucher, - nebunia îndoielii (folie du doute) sau remușcarea intelectuală, - obsesii religioase, - obsesii cu conținut agresiv cu autoacuzare sau conduite reparatorii, - onomatomanie și aritmomanie. e) Personalitatea obsesională În general, autorii sunt de acord în a accepta existența a trei tipuri de personalitate obsesională. Acestea sunt următoarele: - personalitatea de tip psihastenic, caracterizată prin introspecție, scrupulozitate, sentiment de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
angoasă, simptome nevrotice, sindrom depresiv, instabilitate si impulsivitate. D. Widlöcher consideră patru trăsături psihopatologice fundamentale pentru „stările-limită”, și anume: - o activitate fantasmatică lipsită de apărarea nevrotică obișnuită, - o angoasă de anihilare (distrugerea coerenței sinelui), - organizare haotică a dezvoltării libidinale, - tendințe agresive deosebit de intense. Din punct de vedere clinico-psihiatric, D. Marcelli distinge următoarele tipuri de tulburări în cadrul „stărilor-limită”: angoasa, simptome de apartenență nevrotică, depresia, actele și conduitele antisociale, dependența de droguri și alcool considerate drept conduite de refugiu, episoade psihotice acute, conduite
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
a) În plan psihic se notează o bipolaritate afectivă, caracterizată prin lentoare psihică, vâscozitate, reacții explozive. b) În plan somatic, se notează o constituție de tip atletic, frunte îngustă, maxilarul pătrat, dezvoltare considerabilă a musculaturii, expresie a unui mare potențial agresiv. Studiile efectuate pe bolnavii care au suferit intervenții neuro-chirurgicale (leucotomie, lobotomie, topectomie etc.) urmate de cicatrici cerebrale, pot duce la modificări ale personalității individului, cu tablouri clinico-psihopatologice similare celor de tip epileptoid (Bradley). Lennox insistă asupra importanței prezenței „cicatricei cerebrale
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
în relațiile cu ceilalți, - intoleranță la frustrări, - depresia, - nevoia inepuizabilă de iubire, aprobare și valorizare, - satisfacția imediată a dorințelor, - lipsa de încredere în sine și pasivitatea, - încăpățânare și iritabilitate, - lipsa ambițiilor, a combativității și a competitivității, - absența atitudinilor provocatoare și agresive, - timiditate și hipersensibilitate. Un ultim aspect care se discută este legat de structura familiei de origine a toxicomanilor. Se notează în acest caz carențe emoțional-afective, frustrări, relații represive materne și un tată absent ca rol. 25. PSIHOZELE EXOGENE III (Psihozele
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
defensiv: suicidul este considerat ca o reacție de apărare a unei persoane plasată într-o situație-limită sau „situație închisă”; 2) Procesul punitiv: consideră suicidul ca pe o formă de conduită expiatorie a individului față de un sentiment de culpabilitate. 3) Procesul agresiv: suicidul este reportat la autoagresivitatea în care agresorul are ca obiect al agresivității propria sa persoană. Este un act de returnare a agresivității asupra propriului său corp pe care „distrugându-l” își suprimă propria sa viață. 4) Procesul oblativ: în
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
cronic reprezentat prin ascetism, martiraj, sacrificiul de sine, invaliditatea nevrotică, dependența de alcool, comportamentul antisocial, psihozele depresive. b) Suicidul focalizat reprezentat prin automutilare, apelul la intervenții chirurgicale repetate, accidentele intenționale, impotența sexuală, frigiditatea. c) Suicidul organic reunește componenta autopunitivă, componenta agresivă, componenta erotică și modalitatea preferată de suicid. În același context medico-psihologic, M. Quidu distinge următoarele tipuri de suicid: a) Suicidul reușit, acțiune autoagresivă complet realizată, urmată de moartea persoanei respective. b) Tentativă de suicid, considerată ca act incomplet, eșuat, nerealizat
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
după criterii psiho-culturale, considerându-le ca „forme particulare de comportament”: a) Sinuciderile refugiu, în care acestea au caracterul unor conduite de fugă în prezența, unui pericol, în care intră: fuga, doliul, pedeapsa legată de culpabilitatea reală sau imaginară. b) Sinuciderile agresive, ca forme de agresivitate sublimată, orientată împotriva altuia, sau „proiectată” asupra unei alte persoane sau a unui obiect: răzbunare, crimă, șantaj, apel suicidar. c) Sinuciderile jertfă, ca formă de autorenunțare la propria sa existență, având semnificația unui ideal simbolic realizat
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
se caracterizează după K. Menninger prin următoarea triadă simptomatică: „dorința de muri” (to wish to die), „dorința de a omorî” (to wish to kill) și „dorința de a fi omorât” (to wish to be killed). Este o concentrare a pulsiunilor agresive ale persoanei orientate către ea însăși. Ca etape, orice act suicidal implică trei momente: - suicidația, respectiv pregătirea actului de suicid, - suicidacția, sau trecerea la act și alegerea metodelor, - traumatizația, reprezentând actul auto-distructiv suicidal. Într-un studiu deosebit de amplu consacrat suicidului
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
finalizarea conduitei suicidale. Acestea sunt următoarele: 1) Sindromul presuicidar, în care sunt cuprinse totalitatea transformărilor psihopatologice care preced „criza suicidară”, reprezentate prin următoarele aspecte: a) Faza de pregătire care constă din următoarele: - izolarea socială a individului, - o stare de tensiune agresivă, difuză, nespecifică, intrapsihică, - existența unor situații cu rol de „inducție sugestivă” (lecturi literare, filme, emisiuni TV, cazuri similare în familie sau anturaj luate ca „modele sugestive”). b) Faza de ambivalență care constă din următoarele: - oscilarea între to be or not
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
apare mai ales la bătrâni și în demențele presenile. 10) Delirul simbiotic Acesta se mai numește și „delir în doi” (folie à deux). De regulă, un bolnav delirant se lovește de o atitudine de neînțelegere, de respingere sau de ostilitate agresivă și izolare din partea celor din jurul său. Rareori însă acest bolnav delirant găsește o acceptare din partea unei persoane apropiate din anturajul său, care începe ca să participe activ la viața delirantă a bolnavului, sfârșind prin a-și însuși convingerile acestuia. În cazul
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ale debilității mintale” (K. Schneider). Încercând să stabilească o tipologie caracterologică a debililor mintali, K. Schneider izolează următoarele tipuri: pasivul indolent, desfrânatul leneș, încăpățânatul amorțit, recalcitrantul descreierat, eternul înmărmurit, vicleanul încăpățânat, perfidul viclean, inoportunul nevinovat, lăudărosul fanfaron, ofensatul cronic, insultătorul agresiv. Recunoaștem cu ușurință în tipurile de mai sus nota preocupărilor de „psiho-caracterologie morală” ale lui K. Schneider, pe care o găsim și în clasificarea pe care acesta o face în cazul personalităților psihopatologice. Toate aceste tipuri de mai sus trebuie
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
extern, care contribuie la tulburarea stării de echilibru psiho-biologic a individului, sau chiar la dezorganizarea structurală a acestuia, contribuind în felul acesta la înlocuirea stării de normalitate sau de sănătate cu cea de anormalitate sau de boală. Rezultatul acțiunii factorilor agresivi, morbigenetici, sau de stres, asupra individului au efecte diferite, în raport cu natura acestora, durata acțiunii lor, intensitatea și circumstanțele favorizante care contribuie la finalizarea acțiunii patogene. Rezultatele acțiunii factorilor morbigenetici pot fi simple, ușoare, manifestate prin tulburări pasagere ale stării de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
context clinic două aspecte: - simbolismul existențial, în care fiecare simptom are valoarea unui simbol general, ca urmare a unei tulburări de adaptare a individului, - simbolismul comunicativ, în care simptomele sau sindroamele clinice sunt indicatorii unor tulburări ale pulsiunilor sexuale și agresive ale individului. Ce importanță sau, mai exact, ce consecințe vor avea pentru persoana umană tulburările psihosomatice? Am arătat mai sus care sunt caracteristicile și consecințele acestor tulburări din punct de vedere somatic și psihic. Un punct de vedere interesant - care
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
psihică ale acesteia. Agresivitatea reprezintă descărcarea tensională consecutivă frustrărilor individuale, ca o soluționare a acestora. În sensul acesta, tulburările psihosomatice se dovedesc a fi expresia unei relații care se stabilește între stările de tensiune intrapsihice produse de frustrări și descărcările agresive sub forma simbolică a simptomelor psihosomatice. Reacțiile psihosomatice ale unei persoane ne apar, în acest caz, ca niște forme eșuate de actualizare a propriului Eu, a propriei sale existențe. Tulburările psihosomatice, spre deosebire de tulburările somatice sau cele psihice pure, sunt expresia
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
însingurate, închise în sine, interiorizate, tipul schizoid cuprinde personalitățile bizare, discordante și autiste, tipul cicloid reprezentat prin personalitățile de tip oscilant, capricioase, cu variații extreme emoțional-afective, tipul nevrotic specific pentru personalitățile frustrate, tipul antisocial cu un model de personalitate perversă, agresivă. În ceea ce privește situațiile alterate, acestea nu au aceeași semnificație cu cea a situațiilor-limită descrise de K. Jaspers. Ele sunt situații create printr-o ratare a adaptării individului la situațiile vieții curente cu care acesta este confruntat. K. Menninger consideră că ele
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
personalitate a fost izolat pentru prima dată de A. Morel (1857) care descrie „grupa degeneraților”. Teza degenerescenței este ulterior preluată de V. Magnan care descrie „grupa degeneraților dezechilibrați”, în care include următoarele tipuri psihopatologice: dezechilibrații de inteligență, dezechilibrații de sensibilitate, agresivi și imorali, dezechilibrații de voință, impulsivii. E. Dupré reia problema incluzând aceste tipuri de personalități anormale în grupa „dezechilibraților constituționali” în care include următoarele forme clinice: dezechilibrații constituționali de motilitate, constituția emotivă, constituția paranoiacă, constituția mitomaniacă, perversiunile instinctive (instabilitatea socio-profesională
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
aspecte clinice (Kernberg și Marcelli): angoasa, simptome nevrotice, sindromul depresiv, instabilitatea și impulsivitatea. După D. Widlöcher, „stările-limită” se caracterizează prin următoarele aspecte psihopatologice: o activitate fantasmatică, o angoasă de anihilare (distrucția coerenței Eului), o organizare haotică a dezvoltării libidinale, tendințe agresive particulare intense. 7) Personalitățile deficitare și imature Acestea reunesc acele modele de personalități anormale caracterizate prin diferite grade sau niveluri de nedezvoltare psihică. Elementul caracteristic al acestui model este „starea de deficiență” a personalității globale a acestor categorii de indivizi
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
migrațiile, alcoolul sau drogurile. 8) Experiența violenței Acest model psiho-biografic patologic este opus celui de mai sus. Persoanele dependente inspiră milă din partea societății, pe când persoanele violente inspiră teamă, teroare și ură. Modul de viață dominat de violență este specific personalităților agresive, delincvenți, criminali, persoane sociopate cu conduite antisociale. Spre deosebire de persoanele dependente care se simt frustrate și cer „compensații” societății sau celorlalte persoane, persoanele violente sunt cele care frustrează societatea și pe ceilalți, motiv pentru care societatea instituie măsuri de autoprotecție împotriva
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]