4,357 matches
-
Aceștia se numesc modern „medici psihiatri”, și bogații plătesc sume enorme pentru a fi ascultați în cabinetele lor. Îmi vine însă acum în minte o amintire din lumea săracilor. Acum peste 70 de ani, într-un sat din Basarabia, în ajun de Paști, preotul asculta spovedanii și acorda iertarea păcatelor. O bătrânică aflată pentru spovedanie sub patrafirul popii, spunea cu glas tânguitor: „și când mă strângea în brațe, părinte, mă cutremuram toată de patimă și iubire ...”, la care preotul spunea „Dumnezeu
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
cu buhai, luminițe pe la toate ferestrele și pe toate străzile, sate-târguri de Crăciun apărute peste noapte în toate orășelele, cu multe prăvălioare împodobite și luminate festiv, unde miroase a vin fiert, cârnați și cozonaci. În anii copilăriei mele, iarna, în ajun de sărbători, mergeam și eu cu steaua și împreună cu alți câțiva copii de vârsta mea, cântam colinde pe la casele prietenilor, cunoscuților, ba chiar a necunoscuților și primeam mere și covrigi. Frigul nu ne speria, ni se îmbujorau doar obrajii, iar
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
caldă somnul, Prin vis vedeam tot flori de măr Și-n fașe mic pe Domnul. Și îmi mai vine în minte acum, un vechi cântec de Crăciun, bogat în semnificații: Din an în an sosesc mereu La geam cu Moș Ajun, E ger cumplit, e drumul greu, Da-i obicei străbun. E sărbătoare și e joc În casa ta acum, Dar sunt bordeie fără foc Și mâine-i Moș Crăciun. Și-acum te las, fii sănătos Și vesel de Crăciun, Dar
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
și ale greco-bizantinilor; toți stăpînind pe rînd zona într-un anumit moment al istoriei lor. Dat fiind că existau puține regiuni care nu avuseseră parte de mai mulți conducători, nu exista nici un popor "pur" din punct de vedere etnic. În ajunul invaziei otomane, un grup de slavofoni îi separau pe românii și pe ungurii din nord de zonele din sud în care se vorbeau albaneza și greaca. În fiecare din aceste regiuni, populația reprezenta o fuziune între locuitorii originari și invadatorii
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
mărfuri. Activitatea comercială tot mai intensă din Orientul Apropiat reflecta anumite schimbări din Europa Occidentală, care aveau să constituie un mare avantaj pentru interesele agriculturii balcanice. Europa se afla într-o perioadă de avînt economic, în special Anglia fiind în ajunul marii transformări care urma să se producă odată cu revoluția industrială. Atît Apusul cît și centrul continentului aveau să aibă curînd o nevoie crescîndă de produsele din Balcani, inclusiv de materii prime pentru fabricile lor cît și de alimente pentru hrana
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
civilii otomani. Drept replică, autoritățile otomane au declanșat o campanie masivă de represalii. În privința lumii ortodoxe, cea mai groaznică atrocitate a fost comisă atunci cînd un grup de ieniceri i-au spînzurat pe patriarhul Constantinopolului și pe cîțiva episcopi în ajunul Paștilor. Un atac atît de direct la adresa populației ortodoxe și a liderului ei religios nu putea fi ignorat de Rusia, în aceeași măsură în care Poarta nu putea permite uciderea la grămadă a musulmanilor. În plus, guvernul avea anumite obligații
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
tratatelor, Moldova și Valahia ar fi trebuit să fie separate odată cu sfîrșitul domniei lui Cuza. Deși Franța era în continuare în favoarea unei Românii unite, Imperiul Habsburgic, Imperiul Otoman și Marea Britanie preferau revenirea la situația dinainte. Europa se afla însă în ajunul izbucnirii războiului dintre Prusia și Austria, care avea să decidă asupra chestiunii supremației în Germania; atenția principală era deci îndreptată asupra acestei zone. În Principate, regența susținea sus și tare că alegerea unui domnitor era o problemă strict internă care
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
să facă suficiente concesii. Deși era dispus să-i recunoască statului croat unele drepturi istorice, el nu accepta să aplice același regim revendicărilor românilor și ale sîrbilor. Atitudinea ungurilor față de aceste naționalități a rămas aceeași pînă în iulie 1849, în ajunul înfrîngerii revoluției maghiare. Între timp, în mediul rural violențele se intensificaseră. Erau comise atrocități atît de soldații unguri, cît și de țăranii români, care căutau să obțină aplicarea legilor emancipării lor. În zonele în care autoritățile nu mai aveau nici o
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
mama avea nouă ani, prin două spasme de intervenție ideologică în forță, când activiștii de partid au intrat în casă și i-au deposedat de două ori consecutiv de cai, căruță și pământ. Prima dată, evenimentul s-a produs în ajunul Crăciunului din 1950, atunci au pătruns în curtea bunicilor 48 de activiști de partid, mulți dintre ei trimiși de centrul regional de partid. Era pe deplin recunoscută rezistența Bodaricilor, motiv pentru care activiștii nu se puteau prezenta în număr mic
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
comerțul lor cinstit și aplicat la băcănie și la cârciumă, adevărate dinastii de mari negustori, precum fură Tarpo, Duro și Dodani. Am fost și eu o dată invitatul lor la petrecerea de fiecare an a alba nezilor În pădurea Bănesii, În ajunul zilei Sfinților Împărați Constantin și Elena, cu miei fripți, cu brânză nouă, ridichi și ceapă verde, amintind traiul lor păstoresc de acasă, al boboștarilor, și cu tot ce aveau mai de lauda pivnițelor lor. Numai la asemenea petreceri și prin
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cel mult brutalului vax“. Veți zice, și pe bună dreptate, citind despre toate aceste glume sau farse literare: iată de ce le ardea oamenilor, adică conducă torilor de reviste, colaboratorilor și cititorilor, În acea epocă blagoslovită și de huzur, nemaiîntâlnită din ajunul războiului celui mare și până În anii ce s-au scurs de atunci numai În griji, suferințe și lipsuri! Căci uite ce găsesc acum, printre anunțurile de pe coperta roșie a Noii Reviste Române din februarie 1914, cu privire la prețul de vânzare al
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
1919-1923). Emanoil Bucuța și Cora Irineu au fost singurele revelații ale Ideii Europene, unde amândoi și au ascuțit condeiele; cei lalți colaboratori provenind fie de la Noua Revistă Română, fie de aiurea sau neînsemnând mare lucru, și dispărând fară urme. [...] În ajunul apariției Ideii Europene, În primăvara lui 1919, Dimitrie (Puiu) Ioanițescu, confidentul frământărilor mele reformatoare de după război, despre care pomenesc În Cartea a patra a acestor amintiri, Îmi spune că a ascultat la o adunare a Convorbirilor literare pe un tânăr
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
om foarte bine la carte. și măcar că era Învățat, dar spor În casa lui nu era. Ion Neculce De-am avut, de n-am avut, nimenea nu m-a știut; am făcut cum am putut. Zicală din popor PÂNĂ ÎN AJUN DE A MĂ ÎNSURA, AVEAM SĂLAȘUL NOSTRU de existență boemă fără tată, fără mamă, fără un dumnezeu pe lume, nici stăpân, trăind unii dintre noi din slujbulițe mă runte, alții din expediente și mai mărunte, dar cultivând cu toții acea flacără
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Înaltă, sânii mărunței și gâtul lung, nu trezea, desigur, apetiturile mele concupiscente, cât, aș zice, oarecari rămășițe uitate din mai știu eu ce antice predispoziții de un gust sau de o esență aticistă. Așa mi-a ieșit Înainte Într-un ajun de Crăciun, privind amân doi la vitrinele cu păpuși și jucării, cu care i-am Încărcat brațele lungi și i-am veselit ochii de peruzea. „Păpușă de vitrină“ ea În săși, cum Îi spuneau, crezând că mi-o bârfesc, cucoanele
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
suntem obligați a apela continuu, Întru susținerea zilnică a tonu sului nostru vital) și, coborând pe Rue du 4 septembre, zăresc la un colț tăblița indicând o stradă și apoi un număr de care auzisem ceva la ospățul ministerial din ajun, de la Café de Paris. Îmi iau inima-n dinți și intru pe un gang, urc o scară elegantă până la entresol, unde mă Întâmpină o cucoană În rochie lungă și neagră și cu aere grave de directoare a celui mai select
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
lujer de palmier, fiica lui Alcimon, cra iul feacilor, cea căreia Minerva Îi insuflase cutezanța de a privi pe Ulise În pielea goală - Își Îndemna spre râu catârii Înhă mați la carul cu rufe rămase nespălate, leneșa de ea, până În ajunul nunții sale; apoi, pungulițele mele Întocmite dibaci din peticele de oaie vopsite În cafeniu, În galben și În roz tandru, cu zeamă de coji de nucă, de scumpie, de ceapă și alte buru ieni, și [cu] lem nișoare de băcan
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
bătute la mașină de Pompiliu, care a păstrat toată viața un exemplar tipărit purtând dedicația lui Averescu, În semn de recunoștință pentru ajutorul primit. Constantin Beldie a ținut legătura cu Stroeștii toată viața și se simțea bine printre stroeșteni. Uneori ajun gea acolo cu una din mașinile lui, aducând și prieteni. În 1938, Costică a prezentat-o pe nepoata sa, Adina Georgescu, fata lui Pompiliu, unui prieten de-al lui, inginerul Marin Ionescu. La căsătoria acestora, nași au fost Eugenia Beldie
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
după ce am participat la Sfânta Liturghie, plecând de la biserică spre casă, împreună cu mama mea, în drum spre casă am fost luată de lângă mama și arestată de organele securității; aceștia m-au dus cu mașina lor la securitatea din Roman. Din ajun, mama tăiase și pregătise pentru masa de duminică o pasăre (o găină); ea și-a dat seama de ceea ce se întâmplă cu mine și ulterior mi-a declarat că se întristase amarnic pentru că în acea zi de duminică până la ora
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
deci într-un spital de boli contagioase din orașul Tulcea unde, însă, nu am rămas decât vreo două săptămâni. Și de această dată Maica Domnului a voit parcă să-mi dea un semn al asistenței sale, căci iată că în ajunul Neprihănitei Zămisliri ea m-a ajutat să ajung cu o salvare în spitalul Văcărești chiar în ajunul Neprihănitei Zămisliri. Aici mă simțeam ca acasă căci mă găseam în prejma unor biserici și locuri pe care le vizitasem și călcasem de
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
două săptămâni. Și de această dată Maica Domnului a voit parcă să-mi dea un semn al asistenței sale, căci iată că în ajunul Neprihănitei Zămisliri ea m-a ajutat să ajung cu o salvare în spitalul Văcărești chiar în ajunul Neprihănitei Zămisliri. Aici mă simțeam ca acasă căci mă găseam în prejma unor biserici și locuri pe care le vizitasem și călcasem de atâtea ori în anii petrecuți la Catedrală. În spitalul Văcărești, bolnavii se bucurau de o îngrijire mai
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
pentru a o slăvi pe Maica lor cerească, iubită deopotrivă de unii și de alții. Peste câteva clipe călătorii sunt invitați să urce în mașină. Totul se excută într-o ordine și liniște exemplară, ocupându-și fiecare locul stabilit din ajun de către organizatorii pelerinajului. Bolnavii pe cărucioare sunt urcați cu liftul și așezați pe paturi; ceilalți bolnavi și însoțitorii iau loc pe fotolii. La ora șase fix cei trei șoferi care ne vor transporta non-stop până la Lourdes cale de cca. 3000
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
toate puterile pentru înaintarea sa în virtute. A nu urmări această înaintare pe calea virtuții, înseamnă a regresa. Mijlocul de a lucra la perfecționarea proprie și de a progresa în virtute nu constă în multiplicarea la nesfârșit a rugăciunilor, a ajunurilor și a celorlalte exerciții de pietate. Niște călugărițe zeloase, care timp de un an de zile, au ajunat de trei ori pe săptămână, crezând că, pentru a înainta din ce în ce mai mult în virtute, ar fi obligate ca în anul următor să
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
va urma, pentru același motiv, să ajungeți să ajunați de cinci ori pe săptămână, apoi de șase ori, și, în sfârșit, de șapte ori, și dacă măsura gradului vostru de înaintare în perfecțiune, la care puteți ajunge, rămâne mereu numărul ajunurilor, va trebui - ca o condiție a progresului spiritual - ca în continuare să ajunați de două ori pe zi, apoi de trei și de patru ori și așa în continuare. Ceea ce Sf. Francisc de Sales spunea despre ajun se poate spune
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
rămâne mereu numărul ajunurilor, va trebui - ca o condiție a progresului spiritual - ca în continuare să ajunați de două ori pe zi, apoi de trei și de patru ori și așa în continuare. Ceea ce Sf. Francisc de Sales spunea despre ajun se poate spune și despre celelalte exerciții de pietate. Deci, în loc să adăugați mereu câte ceva la exercițiile de pietate, căutați să vă perfecționați în practicarea celor mai obișnuite, angajându-vă în îndeplinirea lor cu mai multă afecțiune, cu mai multă liniște
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
imediat măcar două rânduri. Nici nu știi ce important pentru mine scrisoarea Ta. Săm scrii, Mihai. Aștept, Alby Eu am scris o scrisoare mai lungă, dar am rupt și asta am trimis numai. Să-m scrii. N-am mai sărbătorit Ajunul Crăciunului împreună, cum am fi dorit... Era sărbătoarea Lui cea mai iubită, sărbătoarea căminului sfințit de nașterea Pruncului. Poate că dacă am fi fost împreună în seara aceea lucrurile ar fi reintrat în matca lor firească. Dar n-a fost
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]