25,860 matches
-
a căzut în micuța plasă întinsă de el. Își dădu seama că nu mai are nici o șansă la inima acestei fete pe care-n taină o iubea. Și prințesa porni, mai mult fugind, cu buchețelul strâns la piept și rochia albastră fluturând în urma ei. Deși era așa de furioasă, prințesa Primăvara era nespus de frumoasă. Pe drum gândea: Zadarnice au fost lacrimile ce-am vărsat pentru el? Zadarnic îi port inima în piept? Când intră în sala tronului, ochii ei grăbiți
MĂRŢIŞOR-15 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382317_a_383646]
-
nr. 2040 din 01 august 2016 Toate Articolele Autorului Mă ridic azi, Din țărâna, Plin de glod, Murdar pe palme . Dar, privirea mi-e senina . Ochii limpezi De lumină. Se înalță către îngeri . Simt miros de cer, În mine ! De albastre zări senine . Raze sfinte, Mă săruta, Ingeri-imi întind o mână... Și ma-inalt acum, Din țină ! Și îmi spăl obraz și palme . Am uitat dureri Și lacrimi, Si-ntuneric, Si suspine . Mi-au spălat îngerii, fata ! Hainele îmi sunt curate
MA RIDIC de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382365_a_383694]
-
întind o mână... Și ma-inalt acum, Din țină ! Și îmi spăl obraz și palme . Am uitat dureri Și lacrimi, Si-ntuneric, Si suspine . Mi-au spălat îngerii, fata ! Hainele îmi sunt curate ! Pot să mă înalt Spre stele, Spre albastrul cer Din mine . Referință Bibliografica: Mă ridic / Florina Emilia Pincotan : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2040, Anul VI, 01 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Florina Emilia Pincotan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
MA RIDIC de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382365_a_383694]
-
poti s-asculti cum umblă gândul. Poți doar să vezi cum ziua fuge că vine noaptea-n grabă mare acum e seară și se vede, un minunat apus de soare. Se scalda-n caldele culori și se-nveleste-n cer albastru iar stelele-i închid lumină, c-a obosit, frumosul astru. Acest frumos tablou feeric îl văd iubite, tu-l privești? numai noi doi, sub clar de luna, să-ți spun, să-mi spui, că mă iubești. Referință Bibliografica: Apus de
APUS DE SOARE de ANIȘOARA GURĂU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382372_a_383701]
-
Acasa > Stihuri > Cugetare > CUVINTE ÎN BUIESTRUL RIMEI SAU ÎN TRAP LIBER? Autor: Tania Nicolescu Publicat în: Ediția nr. 2046 din 07 august 2016 Toate Articolele Autorului LUMI NOI Mi-am ancorat corabia în rada albastră a dimineții și cu lumina surâsului pâlpâind sub pleoapele încă adormite temerar magelan mă avânt în hățișul lianelor străzi deja vibrând sub rumoarea crescândă de pretutindeni revărsată de pași cribluri claxoane pneuri de minge lovită-n gardul de sârmă al
CUVINTE ÎN BUIESTRUL RIMEI SAU ÎN TRAP LIBER? de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382362_a_383691]
-
asista la un concert de jazz al vânturilor lățoase, se enervă la culme la auzul acestor cârâieli, spunându-i unui Fulgoi: - Ia vezi, ce-i cârâiala de-afară? Dar n-apucă să-și termine vorba că în salonul de gheață albastră, unde avea loc concertul, intră val-vârtej, călare pe mătură, Baba Cloanța Cotoroanța: - Văleleu, e jale, Majestate! - Ce-i cu tine, Cotoroanță afurisită? îi zise împărăteasa. Ți-a turbat potaia? - E jale, Majestate! Vine Soare cel Cumplit și de noi afurisit
MĂRŢIŞOR-17 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382384_a_383713]
-
fuga. L-am adus pe mătură, mititelul! - Cum? Namila ta de javră fioroasă, tăbăcită în bătaie de hăitașii Soarelui? Ei, asta-i chiar de tot! Mă supăr tare! Uite că mă înfurii! Împărăteasa se ridică din fotoliul său de gheață albastră, plimbându-se agitată de colo-colo. Negru-Cioară, văzând că îngrozitoarea știre fusese spusă de Cotoroanță, acum își permise să intre în sală și el: - Permiteți-mi, Majestate, să vă aduc la cunoștință ultimele vești în legătură cu haita lui Soare-Împărat! - Acum îmi spui
MĂRŢIŞOR-17 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382384_a_383713]
-
tot dorul și dragostea de care eram în stare în acel moment: Călătorind spre Calea Lactee Mi-am luat scara gândului, nebun, Să urc spre Calea-Lactee, de pulbere drum. Îmi caut iubita, rătăcită printre aștri Și steluțe mici, ca ochii ei albaștri. În pulberea de stele plutind liniștită, Fiecare stea - o dragoste neîmplinită. Îmi caut iubita din visele târzii, Din nopți de neliniști, de dragoste pustii. Iubirea - oare după care stea-i ascunsă Și mă cheamă de dorinți pătrunsă? Aștept s-apară
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382393_a_383722]
-
De-ai fi rămas Cu mine, Primăvara, Un anotimp miraculos Și drag, Am fi crescut Că muguri-frati Pe ramuri, Si am fi înflorit Îmbujorați, în lan. De-ai fi rămas O veșnică lumină, Un cântec răsunând Peste păduri. Un râu albastru, Unduind în noapte, Un zâmbet Printre picăturile De ploi, Referință Bibliografica: De-ai fi rămas / Florina Emilia Pincotan : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2106, Anul VI, 06 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Florina Emilia Pincotan : Toate Drepturile
DE-AI FI RAMAS de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382447_a_383776]
-
ce cuprinde prin marea ce e mare doar deșteptări senine și dor în aplecare, sau vântul ce se-abate și-ți mângâie el fața acum și fără tine mă-ntorc și sărut fata. Departe și aproape, aproape dar târziu peste albastre spații am sufletul mai viu și mă alătur tainic în luciu opalin în cinstea ta iubire o cupă de suspin. Referință Bibliografică: În cinstea ta / Petru Jipa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2081, Anul VI, 11 septembrie 2016. Drepturi
ÎN CINSTEA TA de PETRU JIPA în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382467_a_383796]
-
2016 Toate Articolele Autorului Am bătut România de-a lungul și în cele din urmă , am ajuns și la cimitirul „vesel ” de la Săpânța. „ Vesel ” e un fel îngăduitor de-a spune ,poate doar textele hâtre ale unui șugubăț și coloritul albastru al crucilor de lemn să te înveselească. În rest,buna dispoziție îți e curmată brusc de betonul contemporan,trântit brutal peste unicitatea și menirea lor arhaică ,de răstignire a sufletelor . Dacă ar fi fost o zi ploioasă ,cu siguranță i-
INIMĂ REA de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382444_a_383773]
-
alege ușa galbenă, dar mi-e teamă că lumina a cărui chip trag nădejdea să se ascundă în spatele ei, este o mare pată de întuneric. Sunt prea multe uși și în spatele lor nicio soluție. Să încerc totuși. O să încerc ușa albastră. E la mijlocul drumului și pare să reflecte ochii senini ai ființei ce a ținut cândva la mine. Poate-i sunt și acum drag, dar n-o găsesc să-i citesc sufletul. (Bate la ușa albastră. Ușa se deschide și se
UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
-
încerc totuși. O să încerc ușa albastră. E la mijlocul drumului și pare să reflecte ochii senini ai ființei ce a ținut cândva la mine. Poate-i sunt și acum drag, dar n-o găsesc să-i citesc sufletul. (Bate la ușa albastră. Ușa se deschide și se arată în spatele ei chipul angelic a unei femei tinere.) X: Bună ziua. Caut pe cineva, pe cineva din trecutul meu, dar cred că am greșit. M-am rătăcit iarăși în propria-mi neputință. M-am rătăcit
UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
-
n-o vom mai face să plângă. Poți spune un "te iubesc" înlăcrimat Privind la fiorul lui, ce pleacă din tine, Dă-mi un zâmbet alb, de dragoste perlat Și-l vei vedea cum se-nroșește în mine. Trezește scânteie albastră, de iriși păzită Și lacrimi vii vor cânta, mici cristale, Ascultă-le cântul și lumini de cascadă Îți vor scălda obrajii, iubirea lor curge. Încremenește tăcerea durerii tale, de dor, Acum lumea poeziei mele e claritate, Suferința i s-a
DORINȚA UNUI DOR de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382479_a_383808]
-
E ÎN NOI Autor: Anișoara Gurău Publicat în: Ediția nr. 2049 din 10 august 2016 Toate Articolele Autorului Eminesciana atmosferă și trăire Avem cu toții, suntem fericiți Cu un Luceafăr îndrăgostit Care așteaptă Sară pe deal În mână cu o Floare albastră Și spune O rămâi, iar noi rămânem Cu tine, Eminescu, esti cu noi Azi, aici, acum si-ntotdeauna. Tu n-ai plecat niciodată dincolo Doar te odihnești puțin.. Te-ntreb De ce nu-mi vii Când eu te chem Tu îmi
EMINESCU E IN NOI de ANIȘOARA GURĂU în ediţia nr. 2049 din 10 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382515_a_383844]
-
umed cu forță, nu este o vrajă, nici un deochi, se ține bine femeia torță. FEMEIA APOSTILĂ Femeia cu față de androgin și centură de castitate, a ajuns păcălind, în înaltul cin fiindcă a făcut și face de toate. Stropită cu sânge albastru și roșu, purtând crucea la vedere pe buric, își umple avid coșu' cu amintiri, și bea liniștită cafea la ibric. Lumea ei e din hârtie fragilă, înmuiată, presată și uscată; pentru muritorii de rând e o apostilă pe viața diurnă
POEME (3) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382484_a_383813]
-
păstrăm și să-l respectăm cu sfințenie. Domnia sa alătură sentimentului religios, întîmplător sau nu, sentimentul măreției naturii, căreia îi dedică numeroase poezii organizate pe anotimpuri și sărbători religioase ori tradiționale: ”O floare, altă floare, tot mai multe flori / Cu ochi albaștri, verzi..., cu sunet de viori, / Spre boltă fruntea lor măreț și-o-nalță, /Urzind culori de primăvară și speranță...” (Iz de primăvară). Și dacă vara-i oropsită, vitregită de poezii dedicate ei, să trecem la anotimpul următor, prin câteva versuri
GÂNDURI ÎNSUFLEȚITE SPRE ASFINȚIT de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382477_a_383806]
-
din brici circumzând violent ancestralul „festin”. Ce-o fi oare acel straniu obiect ce generează atâtea curioase-ntrebări? Este doar al artei subiect, sau e un cânt din al cântării cântări? MOARTE ÎNTR-O URECHE Moartea înflorită de eternul foc albastru se simte bine cu ea însăși ținându-se de după gât, e adusă forțat însă dintr-un îndepărtat astru nici ea nu știe la sută cât. Vesela moarte pe pământ se transformă în viață abandonându-se în electrice culori, prin schimbarea
POEME (1) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382481_a_383810]
-
care nu poate chiar de vrea să apună în galbenul astru născut din iubirile-n șoapte, ea nu vrea să se stingă, aceasta-i dorința străbună. În noaptea asta luna s-a prăbușit pe pământ pe ea a crescut iarbă albastră grădinărită de anticul cuvânt domesticit și înroșit ca mușcata din glastră. Acum să se plimbe iese cu iarba pe ea, bătută de vânt, îmbrățișând mersul grăbit din lumină, însă amețită de propriul cânt ce o dezbracă de orișice vină. VISUL
POEME (1) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382481_a_383810]
-
om provoacă materia neagră acum dar din cauza neputinței i s-a lăsat umărul stâng de sine nu își mai aduce aminte, căci s-a pierdut pe drum, în timp ce contrastele din mintea lui se frâng. OMUL DE PAIE CU TERMINAȚII NERVOASE ALBASTRE Omul de paie cu terminații nervoase albastre dă pe gât gâlgâind amintiri pixelate, călătorind se sfărâmă de astre pe cărări de la cele mai înguste la cele mai late. Cele mai late cresc mai sus înconjurate de aurie lumină. „Cine sunt
POEME (1) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382481_a_383810]
-
neputinței i s-a lăsat umărul stâng de sine nu își mai aduce aminte, căci s-a pierdut pe drum, în timp ce contrastele din mintea lui se frâng. OMUL DE PAIE CU TERMINAȚII NERVOASE ALBASTRE Omul de paie cu terminații nervoase albastre dă pe gât gâlgâind amintiri pixelate, călătorind se sfărâmă de astre pe cărări de la cele mai înguste la cele mai late. Cele mai late cresc mai sus înconjurate de aurie lumină. „Cine sunt?” Se întreabă căci nu stie unde s-
POEME (1) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382481_a_383810]
-
pentru el demn. Starea de alb marcată cu semne mici curioase se extinde peste lumea care-i un haos cu îmbrățișări afectuoase l a care se alătură și ea, ca adaos. TABLOURI DEGHIZATE Tabloul unu Femeile lasă amprente negre și albastre pe urmele bărbatului ce luptă cu monstrul înfipt între pământ și astre, e o imagine terifiantă, răscolitoare, abruptă. Tabloul doi Oamenii roșii deghizați în obiecte se stropesc cu negru și alb, entuziasmați născocesc nemaivăzute efecte și râd de întunericul lipsitului
POEME (1) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382481_a_383810]
-
țărână se-ntorc ființele de pământ și lumina o storc făcând din ea mormânt. Tabloul douăzeci Femeile cad prăbușite în albul chircit, să moară cu oasele falsând răgușite, în vreme ce timpul a-nceput să doară. INIMI ROȘII ÎN FACEREA NOPȚII Somn albastru de inimi născător, suspendare întru' neființă în patul tămăduitor, aplecare către biruință. Frida Kahlo și-a dăruit sângele lumii de ieri, de azi și de mâine, au plâns inimile nătângele de bucurie, căci pentru suflet au primit apă și pâine
POEME (2) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382483_a_383812]
-
e prea mult!” Și de stres albi. „Nu mai suport - striga - o viață atât de idioată, sufocată de foame, mizerii și obiecții, viața mea de câine este violată de-ale vorbitoarelor fetide abjecții!” RUGĂCIUNE HIMALAIANĂ Printre stegulețele himalaiene roșii și albastre ce lipsesc din loc în loc, se strecoară amintirile noastre îmbătrânite, ieșite din joc. Printre stegulețele himalaiene roșii și albastre galbena pasăre se ascunde ca florile-n glastre, ca marea în unde. Printre stegulețele himalaiene roșii și albastre pasărea galbenă își
POEME (2) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382483_a_383812]
-
mizerii și obiecții, viața mea de câine este violată de-ale vorbitoarelor fetide abjecții!” RUGĂCIUNE HIMALAIANĂ Printre stegulețele himalaiene roșii și albastre ce lipsesc din loc în loc, se strecoară amintirile noastre îmbătrânite, ieșite din joc. Printre stegulețele himalaiene roșii și albastre galbena pasăre se ascunde ca florile-n glastre, ca marea în unde. Printre stegulețele himalaiene roșii și albastre pasărea galbenă își etalează inima curcubeică ruptă din astre, ce pentru noi vibrează. OAMENII CU CAPETE DE TEXTILE Cei doi oameni cu
POEME (2) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382483_a_383812]