KorAP: Find »[drukola/base=alică & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...136 137 138 ...212 >

5,298 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222

m-am întors s-o privesc, presupunând că era fiica domnului McGanny, căci eram curios să văd cum arată. Dar nu! Spre marea mea suprindere și - în mod inconștient - spre marea mea bucurie, se dovedi a fi nimeni alta decât Alice Hastings. — Alice! am strigat pe geam. Hei, Alice! Se apleca pentru a plăti șoferul și nu m-a auzit; apoi s-a făcut verde și taxiul a demarat. Trebuia să mă mulțumesc că aflasem că încă lucra la editură și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
întors s-o privesc, presupunând că era fiica domnului McGanny, căci eram curios să văd cum arată. Dar nu! Spre marea mea suprindere și - în mod inconștient - spre marea mea bucurie, se dovedi a fi nimeni alta decât Alice Hastings. — Alice! am strigat pe geam. Hei, Alice! Se apleca pentru a plăti șoferul și nu m-a auzit; apoi s-a făcut verde și taxiul a demarat. Trebuia să mă mulțumesc că aflasem că încă lucra la editură și că, din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
era fiica domnului McGanny, căci eram curios să văd cum arată. Dar nu! Spre marea mea suprindere și - în mod inconștient - spre marea mea bucurie, se dovedi a fi nimeni alta decât Alice Hastings. — Alice! am strigat pe geam. Hei, Alice! Se apleca pentru a plăti șoferul și nu m-a auzit; apoi s-a făcut verde și taxiul a demarat. Trebuia să mă mulțumesc că aflasem că încă lucra la editură și că, din câte văzusem, nu se schimbase prea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
Din nou acel zâmbet; și o captivantă naturalețe când își aruncă părul spre spate. Ar fi trebuit să mă prezint, desigur, numai că știți deja cine sunt. Înțelese aluzia. — O, scuzați-mă, eu trebuia să mă prezint. Numele meu este Alice. Alice Hastings. Trenul se apropia de Bedford. Vorbeam cu Alice de vreo jumătate de oră; mă dusesem la vagonul restaurant și o tratasem cu un sandvici și o ceașcă de cafea; schimbasem păreri despre războiul pentru insulele Falkland și meritele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
nou acel zâmbet; și o captivantă naturalețe când își aruncă părul spre spate. Ar fi trebuit să mă prezint, desigur, numai că știți deja cine sunt. Înțelese aluzia. — O, scuzați-mă, eu trebuia să mă prezint. Numele meu este Alice. Alice Hastings. Trenul se apropia de Bedford. Vorbeam cu Alice de vreo jumătate de oră; mă dusesem la vagonul restaurant și o tratasem cu un sandvici și o ceașcă de cafea; schimbasem păreri despre războiul pentru insulele Falkland și meritele unor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
aruncă părul spre spate. Ar fi trebuit să mă prezint, desigur, numai că știți deja cine sunt. Înțelese aluzia. — O, scuzați-mă, eu trebuia să mă prezint. Numele meu este Alice. Alice Hastings. Trenul se apropia de Bedford. Vorbeam cu Alice de vreo jumătate de oră; mă dusesem la vagonul restaurant și o tratasem cu un sandvici și o ceașcă de cafea; schimbasem păreri despre războiul pentru insulele Falkland și meritele unor scriitori contemporani, căzând de acord în ambele cazuri. Avea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
gluma cu lipsa „dimensiunii sexuale“ în opera mea; dar am alungat această amintire. Încă mă apăsa conversația aceea, nu-mi puteam imagina când mă voi simți în stare să mă mai confrunt cu el. — Deci, unde vă duceți acum? întrebă Alice. Și după ce i-am spus, a continuat: Aveți familia acolo? Nu, mă duc să văd o prietenă. Locuiește acolo de câțiva ani. E asistentă socială. — Înțeleg. E... e deci prietena dumneavoastră? — Nu, nicidecum. Categoric nu. Nu, Joan și cu mine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
probabil și după aceea, am mai vorbit de câteva ori la telefon și pe urmă ea m-a întrebat dacă nu vreau să vin să stau la ea câteva zile și m-am gândit... de ce nu? Și acum, iată-mă. Alice zâmbi. Pare cam topită după tine. — Cine? Joan? De fapt, nici nu ne cunoaștem prea bine. Eram copii. — Știu eu? Faptul că a păstrat fotografia atâția ani... Și acum, când ai cărți publicate și toate astea, probabil că te vede

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
te vede într-o lumină extraordinară. — Nu, nu e vorba de asta... e doar, așa, de dragul vremurilor de odinioară. Deși mă străduiam să nu dau importanță acestor lucruri, îmi dădeam seama că Joan era un subiect care o făcea pe Alice să se simtă prost. Poate o tresărire de gelozie incipientă? Deja? În orice caz, așa am preferat să interpretez reacția ei, în înșelătoarea mea exaltare și bănuiala mi-a fost confirmată când s-a uitat la ceas și a schimbat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
ei, în înșelătoarea mea exaltare și bănuiala mi-a fost confirmată când s-a uitat la ceas și a schimbat brusc subiectul, fără nici o jenă. — Câștigi bani din scris, Michael? Ar fi putut să fie o întrebare impertinentă; dar dacă Alice își asumase riscul, era unul bine gândit: oricum acum i-aș fi spus deja orice. — Nu foarte mulți. De fapt, nu scriu pentru bani. Nu, desigur. Te-am întrebat numai pentru că... și eu lucrez în lumea editorială și știu ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
se pare că ea e dispusă să ofere o sumă incredibilă. Mi-am frecat bărbia, căzând pe gânduri și începând să mă prind încotro bătea conversația. — Mi se pare mie... mie se pare că încerci să-mi vinzi mie ideea. Alice râse: părea sincer șocată de ceea ce sugeram. — Să ți-o vând ție? A, nu! Adică tu ești un scriitor adevărat, ești celebru. Nici în cele mai îndrăznețe visuri n-aș spera să... Dar n-ai fi sperat nici în cele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
această pantă periculoasă. — Și cartea asta, am spus, este proiectul tău, da? Copilul tău? — O, da, desigur. Cred că... vom lucra împreună la ea. Vocea conductorului se auzi prin sistemul de intercomunicații, anunțând că trenul urma să ajungă în Kettering. Alice se ridică. — Păi, eu trebuie să cobor. Mă bucur mult că te-am cunoscut și... Ascultă, nu e nevoie s-o faci din politețe. Nu te interesează cu adevărat oferta, nu? — Nu este deloc de neglijat. În nici un caz. Începu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
și îmi lăsă imaginea finală a zâmbetului ei satisfăcut și a mâinii care flutura: o imagine care se va dispărea încet în golul celor opt ani lungi care vor trece până ce o voi vedea din nou, pentru ultima oară, pe Alice Hastings. 2 ...exact acea sclipire...exact acea îndrăzneală... Eram pe aproape. Foarte aproape. Prindeam tot mai mult curaj pe măsură ce călătoria continua. Cărțile pe care le luasem cu mine rămăseseră nedeschise pe masă și în loc să le deschid, m-am lăsat în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
fusese ridicat cu îndrăzneală orașul, cu falange întregi de blocuri turn cățărându-se până în vârf. Nimic nu mă pregătise pentru această frumusețe austeră, ivită pe neașteptate. „Frumusețe austeră“; dar de ce am folosit această expresie? Zugrăveam oare orașul sau chipul lui Alice, care se suprapunea pe aceste clădiri de o sobră demnitate, făcându-le strălucitoare în ochii mei de îndrăgostit? Cu siguranță că la Alice mi-era gândul când Joan s-a ivit din mulțimea care aștepta în gară, cu un zâmbet

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
ivită pe neașteptate. „Frumusețe austeră“; dar de ce am folosit această expresie? Zugrăveam oare orașul sau chipul lui Alice, care se suprapunea pe aceste clădiri de o sobră demnitate, făcându-le strălucitoare în ochii mei de îndrăgostit? Cu siguranță că la Alice mi-era gândul când Joan s-a ivit din mulțimea care aștepta în gară, cu un zâmbet nerăbdător de bun-venit, fluturându-și brațele și strecurându-mi pe loc disperarea în suflet. Se îngrășase, nu se fardase, era urâtă și vulgară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
ciudat, dar îmi amintea de Shirley Eaton, a cărei imagine fusese pentru mine idealul frumuseții feminine), dar probabil că ea ar fi avut mai mult efect asupra mea dacă n-aș fi fost încă sub vraja în care mă prinsese Alice în timpul scurtei noastre întâlniri; și în orice caz, mie nu-mi spusese nimic interesant - de fapt, nu-mi spusese aproape nimic - de când sosisem. Și totuși mă atrăgea în mod irezistibil ideea de a spiona lucările ei în timp ce erau realizate; era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
din tren. Lui Joan i se tăie răsuflarea când auzi cum mă nimerisem în același vagon cu cineva care citea una din cărțile mele. — Extraordinar! exclamă ea. După ce am terminat, m-a întrebat curioasă: Cred că era drăguță femeia aceea, Alice, nu? — Nu în mod special. Mi-a fost uluitor de greu să spun asta. Povestind toată întâmplarea, frumusețea Alicei îmi răscolea din nou imaginația și dintr-odată Joan mi se păru urâtă și neatrăgătoare ca în prima clipă când o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
citea una din cărțile mele. — Extraordinar! exclamă ea. După ce am terminat, m-a întrebat curioasă: Cred că era drăguță femeia aceea, Alice, nu? — Nu în mod special. Mi-a fost uluitor de greu să spun asta. Povestind toată întâmplarea, frumusețea Alicei îmi răscolea din nou imaginația și dintr-odată Joan mi se păru urâtă și neatrăgătoare ca în prima clipă când o văzusem pe peronul gării. M-am luptat să alung acest gând, dar în zadar: am simțit fiorul dorinței scuturându

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
odată Joan mi se păru urâtă și neatrăgătoare ca în prima clipă când o văzusem pe peronul gării. M-am luptat să alung acest gând, dar în zadar: am simțit fiorul dorinței scuturându-mă când mi-am amintit râsul lui Alice și ispitoarea invitație din privirea ei. — Ți-e frig? spuse Joan. Nu-mi vine să cred. Am mai vorbit puțin despre familia Winshaw și despre ce scriam eu și asta ne-a adus la subiectul povestirilor pe care le născoceam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
că nu se poate dispensa de serviciile acestui om. Dar abia auzisem această observație, pentru că alte întrebări, clar incomode, tocmai îmi treceau prin minte. Da, dar ascultă, ți-am spus cum mi s-a oferit această slujbă. Prin femeia aceea, Alice Hastings, pe care am cunoscut-o întâmplător în tren. — Cred că vei descoperi că a fost un aranjament. Findlay scosese de undeva o scobitoare și își scotea cu ea murdăria de sub unghia policarului. Dar n-o văzusem în viața mea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
și am văzut prima dată fotografia lui (apropiind și mai mult scobitoarea de fața mea) „McGanny“. — Ce tot spui acolo? — Știai că Hastings este numele de fată al soției lui McGanny? — Bineînțeles că nu. — Și că are o fiică numită Alice - actriță? — Da, asta știam. Știai că o cheamă Alice? Știam că e actriță. L-a sunat ultima oară când am fost aici, acum câteva luni... M-am oprit brusc. — În ziua în care, sugeră Findlay, ți s-a părut că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
mai mult scobitoarea de fața mea) „McGanny“. — Ce tot spui acolo? — Știai că Hastings este numele de fată al soției lui McGanny? — Bineînțeles că nu. — Și că are o fiică numită Alice - actriță? — Da, asta știam. Știai că o cheamă Alice? Știam că e actriță. L-a sunat ultima oară când am fost aici, acum câteva luni... M-am oprit brusc. — În ziua în care, sugeră Findlay, ți s-a părut că ai văzut-o pe domnișoara Hastings coborând dintr-un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
În ziua în care, sugeră Findlay, ți s-a părut că ai văzut-o pe domnișoara Hastings coborând dintr-un taxi? N-am răspuns la întrebare; doar m-am ridicat și m-am dus la fereastră. — Dacă numele ei este Alice McGanny, continuă Findlay, nu este foarte cunoscut în cercurile teatrale, deoarece cariera tinerei doamne, din câte am putut să văd eu din CV-ul ei, s-a încăpățânat să n-o ia din loc. Nu are studii suficiente, e prea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
ei, nu puteam decât să manifest in interes cât se poate de palid. Familia Winshaw și viețile lor crude, fantastice, înfometate de putere nu mi se păruseră niciodată mai îndepărtate. Cât despre plicul care conținea probabil fotografia incriminantă a lui Alice, nici nu l-am deschis. Fiona era acum totul. În ziua următoare își reprogramase vizita la clinică și de data asta eram hotărât s-o însoțesc. Din cine știe ce motiv, se simțise mult mai rău după ziua petrecută pe malul mării

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
va întoarce, cel pe care așteptam să-l recapăt. Și acum se întâmplă. A început.Voi, toți - arătă spre cercul de fețe atente -sunteți personaje din filmul meu, înțelegeți. Fie că vă dați seama sau nu, asta sunteți. — Exact ca Alice și visul Regelui Roșu, ciripi Tabitha. — Exact. — Michael, ți-aș sugera, spuse Hilary pe un ton dulce care se acri rapid, să te retragi cu mătușa Tabitha într-un colț liniștit la o întrunire personală a asociației Țicniții Anonimi, în timp ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]