7,971 matches
-
expresie dezarmant de simplă, dar nu mai puțin plauzibilă artistic.Versul său stă sub regimul confesiunii. Sufletul larg deschis către Corola de minuni a lumii, cum ar spune acelaș Blaga, nu vibrează patetic, ci potolit, poetul lăsându-se deliberat să alunece în "liniștea lucrurilor" de multe ori mai elocventă decât "vocea" lor.O mirare perpetuă în fața miraculului existențial, o încercare de substituire cu însăși obiectul adorației sale, conferă poeziei lui Teodor Dume, așa cum inspirat spunea, în prefața unei cărți (semnate tot
MOARTEA, UN FLUTURE ALB de TEODOR DUME în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374892_a_376221]
-
este factorul care acutizează depresia în rândul românilor, iar cele mai vulnerabile persoane sunt acelea care au încheiat o relație, care sunt divorțate, vârstnicii sau cei cărora le-a decedat partenerul, este de părere psihologul Iuliana Fűlas. Persoanele singure, care alunecă în depresie, sunt ușor de identificat, iar semnalmentele cele mai des întâlnite sunt izolarea în casă, refuzul dialogului cu ceilalți, mâncatul compulsiv sau consumul excesiv de alcool. „Singurătatea, respectiv depresia, scad imunitatea, iar persoanele care se izolează sunt mai predispuse la
SINGURĂTATEA DE SĂRBĂTORI GENEREAZĂ DEPRESII de IULIANA FŰLAS în ediţia nr. 1826 din 31 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374991_a_376320]
-
unde florile și iubirea ar fi graficul funcției existențialiste. În acest grupaj, lirismul tăcerii și al însingurării este unul afirmativ, se implică manifest social, cuvântul metaforă revine cuvântare. Templul florilor- templul iubirii este spațiul divin în care poezia nu mai alunecă alinător, misterios și tandru, ci dă înțelesuri clare în contur social, chiar dacă metafora este arhiprezentă în continuare de stil și expresie. Florile se veștejesc și mor într-o lume care ar fi trebuit să fie templul iubirii. „Și zidurile repetându
SERI LITERARE-BACĂU de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374992_a_376321]
-
caută pe dracu'. • Revoluție: Ridicați-vă voi, ca să ne așezăm noi! • Nu am nimic de spus, dar eu nu tac ca alții. • Au venit la putere ăștia care n-au plecat niciodată. • Trebuie niște asperități pe scara vieții, ca să nu alunecăm prea des. • Când te ridici de jos, ești obligat să stai o vreme în genunchi. Ar mai fi vrut un copil, dar nu era loc în automobilul personal. • Trebuie să ai foarte multe planuri ca să se realizeze măcar o parte
(195/196) – SCARA VIEŢII & DOUĂZECI ŞI UNU de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1784 din 19 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375000_a_376329]
-
cu multiple fațete stele poliedrice cad din Senin pe asfaltul granulat al tămăduirii de sine glă.suind cu lacrimile cuminecate în Potir sufletul își redeschide petalele porți ale vieții eterne slove iarăși și iar de dincolo de intrarea lumii puterile slavei alunecă prin gând imaculând structura de granit a sferei anime și ce rămâne e Cer de cer.titudine zbor... Foto tehnica - Art Colaj Media - realizat de autor din imagini combinate artistic - sursa Internet poem publicat inițial pe F.b. în data
POEM HIERATIC XXVII-POLI.EDRIKA de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375041_a_376370]
-
-o. Nu vrei să mai încercăm odată? Poate lămurim misterul. Ionel nu așteptă altă invitație. Fără s-o pupe măcar se apucă de treabă dar sub ochii larg deschiși ai ambilor. Păsăricile se apropiară, apoi la exercitarea presiunii moderate una alunecă peste cealaltă strivind un mic delușor care sta în cale. A repetat de mai multe ori operația nereușită alunecând de fiecare dată până ce, pe blănița ei a apărut o pată albă și ambii s-au simțit în ceruri. Abia atunci
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN -2- de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1574 din 23 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374960_a_376289]
-
măcar se apucă de treabă dar sub ochii larg deschiși ai ambilor. Păsăricile se apropiară, apoi la exercitarea presiunii moderate una alunecă peste cealaltă strivind un mic delușor care sta în cale. A repetat de mai multe ori operația nereușită alunecând de fiecare dată până ce, pe blănița ei a apărut o pată albă și ambii s-au simțit în ceruri. Abia atunci a apărut necesitatea să se strângă în brațe cu nesfârșite săruturi. „Dumnezeu nu ne permite deflorarea înaintea binecuvântării. Dar
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN -2- de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1574 din 23 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374960_a_376289]
-
la răscruce, ia drumul greșit, apoi încearcă zborul. Dar el nu-l mai ajută. Unde este cântecul neîntrerupt al bucuriei? Oda care acoperă deruta aflată la început de drum? Unde sunt deciziile noastre ferme și pașii hotarâți spre împlinirea lor? Alunecăm în mâlul de la marginea unui pârâu uitat de lume. Ne afundăm în viziunile în care adevărul a uitat să mai fie unicul judecator. Ne smulgem frumosului ajungând în ritmurile unui cântec nebun, condus de ierburi otrăvitoare sau de iubiri neîmplinite
ODA BUCURIEI de SILVIA CINCA în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375072_a_376401]
-
ei, „zâna cea bună.” Tot de Pățaniile Călinei ține și povestirea O vacanță cu peripeții. Călina aștepta vacanța de primăvară. Urma să plece la Băile Felix. Ajunsă acolo, învață pluta, experimentează înotul sub apă, se amuză când slipul unui bătrânel alunecă de pe acesta, se aventurează în „bazinul curajoșilor” - bazinul mare etc. Autoarea descrie cu amănunte convingătoare spaima de înec a Călinei. Peripețiile fetiței sunt dinamic prezentate, crescendo, cu final neașteptat. Atât în primul capitol al cărții (Jocul sorții), cât și în
DESTINE, DE CAMELIA ARDELEAN de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2096 din 26 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373817_a_375146]
-
în tumultul vieții, luptând pentru ziua de mâine. Mă aflu în dragostea pentru oameni, prin tot ce nu e material... dar are valoare. Mă regăsesc în mâna tremurândă de anii bătrâneții, întinsă cu dragoste, să mă îmbrățișeze. Prin lacrima rătăcită alunecând pe obrajii brăzdați de durere și dor. Însă tot mai mult, mă regăsesc prin sfatu-ți părintesc, prin zâmbetu-ți cald chiar și atunci când cu dragoste mă cerți. Mă regăsesc în mustrarea-ți înțeleaptă, în glumă și-n glasu-ți vioi când mă
REGĂSIRE (POEM CELEST) de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1578 din 27 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373889_a_375218]
-
de zestre nămolul din abis. Cum să-mi îndrept aripa cea frîntă și murdară cînd plouă-acid pe timpul rămas ca un șantier înpustiit, pe care doar ciorile coboară în spasmul cumințeniei ce strînge ca un fier? M-am petrecut în falduri, alunec pe lumină și simt răcoarea nopții ca un ogar de soi, sînt predispus la taină și fluier peste vină, usuc pe răni noroiul și-apoi mă spăl cu ploi. Mi-aș construi aripe din lemnuri de baladă și-aș exploda
DOMNIŞOARǍ de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2086 din 16 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373936_a_375265]
-
Acasa > Poezie > Amprente > IAPA DE CUARȚ Autor: Lorena Georgiana Craia Publicat în: Ediția nr. 2041 din 02 august 2016 Toate Articolele Autorului Rupestru, ponorul de ape, Alunecă-n brațe de iele, Brăzdând printre niște hârtoape Poiană de crude nuiele. La marginea ei, odihnește Pădurea de seculari Și-n mijloc, magnific, domnește Stejarul dintre stejari. Călare, pe-un roib de argint, Un tânăr din neguri răsare, Cătarea din
IAPA DE CUARŢ de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/374072_a_375401]
-
umerii Părintelui Ioan Iovan - Duhovnicul și a Maicii Cristina Chichernea - Stareța acestei sfinte mănăstiri - aceste două personalități care au marcat acest loc străvechi românesc al Transilvaniei și împortant centru de pelerinaj, punctând curgerea timpului și a spațiului nostru sacru ce alunecă spre veșnicie, cu acest pridvor al eternității și cu această anticameră a Împărăției - care este această chinovie ce stă în calea diminuării și a deteriorării tradiției noastre sfinte și autentice!... A fost atunci o sărbătoare a întregii suflări românești transilvane
MUREŞ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375340_a_376669]
-
într-un ștreang, Le resping, dar se revarsă peste mine, bumerang. Cruda moarte-mi dă târcoale cu-al ei rânjet de grifon, Eu o rog acut să plece, construindu-mi bastion Împotriva prăbușirii. Dar nu pot să o previn Și alunec înspre hăuri, protestând cu un suspin. M-aliez iar cu lumina, în decorul sideral, Ca să scap de agonia lunecușului banal. Mă agăț de-alternativa evadării în șuvoi Din noianul de fantasme adunate între noi Și, pierdută fără vină, deschid ochii
CARAVANA ÎNDOIELII... de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1996 din 18 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375384_a_376713]
-
Acasa > Poezie > Delectare > CÂND.... Autor: Marioara Nedea Publicat în: Ediția nr. 2070 din 31 august 2016 Toate Articolele Autorului Când te dezbraci de inhibiții seara, Și-aluneci moale, sarpe printre must, Îmi umpli și arcușul și vioara cu sânii tăi pe care-ncerc să-i gust. Când muști din buzele-mi atemporale fardate sobru cu tremurături, Mă-mproști cu romantisme bienale. Mă dori cu stalactite de impuri
CÂND.... de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375396_a_376725]
-
sus, pe terasamentul de cale ferată, alesese drumul cel mai scurt de la serviciu spre casă, pășea din traversă în traversă, în afara ecartamentului, furată de gânduri... Un marfar se apropia. Ea mergea liniștită, parcă urca pe o scară a infinitului. Colosul aluneca pe șinele ce străluceau în soare și se depărtau în văzduhul fremătând a primăvară. Liniștea acelei zile era ciripită de trilurile discrete ale păsăricilor în zborul lor harnic. Doar câțiva pași până la ea mai avea locomotiva ce se apropia venind
ZONA NEMURIRII de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375452_a_376781]
-
ascundeau traficanții de carne vie „marfa”! îmi explică, văzând expresia uimită de pe fața mea. Vasul acesta este mai vechi decât pare! - Pirații din Caraibe mai lipsesc!! Izbucnește în râs. - Nu zice hop până nu sari gardul! Își lasă rochia să alunece în jos și se urcă, destul de caraghios, într-un hamac. Încerc să-mi fac loc lângă dânsa, dar nu reușesc să râmân prea mult în poziția dorită și mă trezesc la pământ, lucru care o amuză teribil. Referință Bibliografică: Drumul
DRUMUL APELOR, 21 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375467_a_376796]
-
măsoare, Zbor de suflet vindecă gândul. Nu vreau aievea să m-amintesc, Trăiesc în prezent, doar acum trăiesc, Ascult fără să m-ascult, văd fără să mai văd, Merg drumul meu să-l sfințesc. Doar întâlnirea cu tine-i cuminte, Alunecă vie printre nebune morminte, Am mai trăit încă o viață poveste de-acum, De alta nu-mi mai aduc aminte. Destul cu zâmbete ce răscolesc, Ce aflu acum niciodată n-am să găsesc Dacă din locul acela de unde atunci am
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375370_a_376699]
-
măsoare,Zbor de suflet vindecă gândul.Nu vreau aievea să m-amintesc,Trăiesc în prezent, doar acum trăiesc,Ascult fără să m-ascult, văd fără să mai văd,Merg drumul meu să-l sfințesc.Doar întâlnirea cu tine-i cuminte,Alunecă vie printre nebune morminte,Am mai trăit încă o viață poveste de-acum,De alta nu-mi mai aduc aminte. Destul cu zâmbete ce răscolesc,Ce aflu acum niciodată n-am să găsescDacă din locul acela de unde atunci am venit
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375370_a_376699]
-
cu pașii goi,Renaște-n brazde înălțat,Cu primavera cea din noi!... XXIV. POVESTEA MEA, de Camelia Petcu , publicat în Ediția nr. 1922 din 05 aprilie 2016. POVESTEA MEA (2001) Sunt făcut să trăiesc doar o clipă, Și, dacă mai alunec peste una și încă una, E pentru că timpul dă din aripă, Iar inima mi-e mare, mai mare decât luna. Eu înțeleg vorbele nerostite, Când ochiul mă-ncape o data și încă o dată, Ca și cum mori de cuvinte Ar măcina toată tăcerea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375370_a_376699]
-
și suflet de fată. Otrăvite sunt azi fântânile Din care ades' sorbeam neștiuți veșnicia, Arse de clipe câmpiile Pe care alergau tinerețile și copilăria. Citește mai mult POVESTEA MEA(2001) Sunt făcut să trăiesc doar o clipă,Și, dacă mai alunec peste una și încă una,E pentru că timpul dă din aripă,Iar inima mi-e mare, mai mare decât luna.Eu înțeleg vorbele nerostite, Când ochiul mă-ncape o data și încă o dată,Ca și cum mori de cuvinteAr măcina toată tăcerea și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375370_a_376699]
-
aproape de inimă. Mi s-au deschis infinite porți de ieșire. Nu aveam decât să aleg primul pas spre cea în care Victor mă aștepta pentru a ne relua dialogurile întru luminarea întregii mele ființe. Urma să-mi las pașii să alunece pe iarba încercării din acea clipă și soluționarea unei stări din care simțeam că nu mai reușesc să ies, mi-ar fi apărut pe acel drum alegoric. Referință Bibliografică: Victor, clovnul din mine /fragment/ drum / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare
DRUM de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2069 din 30 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375518_a_376847]
-
unul avea șase ani, iar celălalt patru. Un timp a fost liniște, copiii dormeau în pătuțul lor, femeia le veghea somnul. Liniștea nopții a fost spartă de o bufnitură, nevasta înțelesese, că era soțul ei care plecase spre dormitor, dar alunecase pe cioburile din farfuria spartă. Ar fi mers să vadă dacă era rănit, îi era teamă de reacția lui. Cu urechea la pândă în fotoliul de lângă ușă, a prins-o somnul. Spre dimineață a tresărit, a sărit din fotoliu s-
DRACU* NU E AȘA DE NEGRU III de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375535_a_376864]
-
conturați perfect. Dorind să fug din nou cu ochii, I-am dus, timid, ceva mai jos, Dar s-au trezit pe-un șold frumos, Sculptat anume pentru rochii. Captivi de-atâta perfecțiune, Fugari s-au vrut a fi din nou, Alunecând pe trupul tău Mai tulburați decât s-ar spune. Iar ce-am văzut, mi-a fost de-ajuns Să mă blochez de-acum de tot, Simțind că singur n-am să pot Problemei să-i găsesc răspuns... Sursă foto: Intrnet
M-AM FÂSTÂCIT de MIHAI MANOLESCU în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375608_a_376937]
-
și argumentele lui. - Stai, nu închide, Natalia, te rog spune-mi că mă iubești, am nevoie de dragostea ta mai mult ca de orice altceva! - Nu pot acum, Ovidiu, vorbim mâine, am răspuns mecanic din ce în ce mai înspăimântată că se lungea discuția, alunecând în cu totul altă parte decât mi-aș fi dorit. - Nati! Spune-mi că mă iubești, nu pot să dorm, mă zvârcolesc de patru zile! Mi-e un dor nebun de tine! - Crezi că pot spune așa ceva la comandă? Meriți
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 8 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371675_a_373004]