9,188 matches
-
aleși ai suferinței, așa cum savantul creștin, la rândul său martir-mărturisitor Vladimir Dumitrescu concluziona în lucrarea sa: Mărturisirile unui „criminal politic”: „Tudor Vladimirescu a fost ciopârțit de ciocoii fanarioți, dar România modernă s-a născut din sacrificiul lui; Cuza-Vodă a fost alungat de liberali, dar el va rămâne veșnic simbolul unității noastre naționale; Corneliu Codreanu și Mișcarea Legionară au fost crucificați, dar renașterea viitoare a neamului românesc și a unei Românii a Românilor va avea ca piatră de temelie credința legionară și
EDITURA VIRTUALĂ de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380963_a_382292]
-
despicând cu grafitu-i bont în podea o insolită crevasă. Din ea se ivi un spațiu violet în care o mică sferă se nevoia într-o fulminantă rotire, oferind privirii o succesiune explozivă de mirifice tonuri. Verde-azuriu trecu îndată în galben-auriu, alungat de un tenace roșu-arămiu, ca surprinzător să se ivească alb-argintiul aureolar, pe măsură ce sfera creștea și tot creștea, dilatându-și miraculos dimensiunile, dar și efectul! La fel de halucinant, peste culori se proiectau imagini cu făpturi pline de un frumos nelumesc înșiruindu-se
INTERLUDIU de ANGELA DINA în ediţia nr. 1461 din 31 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374384_a_375713]
-
Sussex/ Cu cercurile misterioase/ În lanurile de rapiță”(Șansă) A scrie nu este un demers lucid, pe deplin conștient, e o neașteptată dimineață cu soare într-o zi de iarnă. Poezia are aici un caracter compensatoriu, ea umple „saharele singurătății”, alungă „arșița și teama”, alungă tăcerile și durerile, poemele „încălzesc în fiecare seară/ casa înfrigurării”, vindecă răni. Nu poate însă poeta să nu recunoască această nebunie a poeziei, un donquijotism primejdios de care se teme: „Ce pajiște de gând nebun/ Nădejdile
DRAG DE POEZIE de SABINA MĂDUȚA în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374381_a_375710]
-
În lanurile de rapiță”(Șansă) A scrie nu este un demers lucid, pe deplin conștient, e o neașteptată dimineață cu soare într-o zi de iarnă. Poezia are aici un caracter compensatoriu, ea umple „saharele singurătății”, alungă „arșița și teama”, alungă tăcerile și durerile, poemele „încălzesc în fiecare seară/ casa înfrigurării”, vindecă răni. Nu poate însă poeta să nu recunoască această nebunie a poeziei, un donquijotism primejdios de care se teme: „Ce pajiște de gând nebun/ Nădejdile ce mi le pun
DRAG DE POEZIE de SABINA MĂDUȚA în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374381_a_375710]
-
portița ca-n vremi de-odinioară Și spune-le povești pe prispă, la bojdeucă. Răsună valea toată de zurgălăi și bice, Căprițe și căiuți au împânzit Țicăul, Jienii și ursarii au început să strige Cu datini din străbuni vin să alunge răul. Sosit-au urători tocmai din dealul Bucium, Stau în cerdacul casei, trăistuțele li-s pline, E noapte, e târziu și-s obosiți de drum, Dar n-au uitat bădiță să treacă pe la ține. Din an în an se-opresc
LA BĂDIŢA ION CREANGĂ de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1461 din 31 decembrie 2014 () [Corola-blog/BlogPost/374395_a_375724]
-
în: Ediția nr. 2280 din 29 martie 2017 Toate Articolele Autorului Mă zbat,ades cuprins de neputință, Păcatu-mi dă târcoale,neîncetat! Îmi răscolește-ntreaga mea ființă, Prea slab sunt Doamne,singur ca să scap! O,vino Tu,Iisuse-n suflet și alungă, Pe cei,ce-mi dau război,necontenit! Prezența Ta,în mine-o să-mi ajungă, Tot restul vieții,ce-mi rămâne de trăit! Pune,Tu capăt,nestatorniciei mele: Te chem și-apoi Te-alung,ca iarăși să Te chem! Rămâi
VIAȚA,CA O LUPTĂ! de CONSTANTIN URSU în ediţia nr. 2280 din 29 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374493_a_375822]
-
vino Tu,Iisuse-n suflet și alungă, Pe cei,ce-mi dau război,necontenit! Prezența Ta,în mine-o să-mi ajungă, Tot restul vieții,ce-mi rămâne de trăit! Pune,Tu capăt,nestatorniciei mele: Te chem și-apoi Te-alung,ca iarăși să Te chem! Rămâi în viața mea,chiar de păcate grele, În suflet,cuibărite,împătimite,gem! Trimite-mi gând,de-aducere aminte, De suferință,lacrimi și de moarte! Ajută-mă să înțeleg Cuvântul din cuvinte, Și să Te
VIAȚA,CA O LUPTĂ! de CONSTANTIN URSU în ediţia nr. 2280 din 29 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374493_a_375822]
-
în dar mirificele mele constelații în care-a ta iubire a modelat vibrații când le-ai ales pentru a-ți fi altar. Mi-ai fost o viață-ntreagă și țel și ideal, ai strălucit mereu ca stea polară, tristețea-mi alungând-o când deveneai vioară care-mi cânta un splendid madrigal. A fost o bucurie că te-am știut mereu alături și la greu, dar și la bine. Acest noroc nu-l are în viață orișicine și Dumnezeu a vrut să
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374505_a_375834]
-
o măsuță verdețuri. O chemă și-i făcu loc lângă ștevia și ceapa lui verde. Muica Lina tocmai dezvelise marfa și poftea din priviri mușterii pentru ăle douăsprezece ouțe, când se trezi certată de omul cu ordinea în piață. O alungă de-acolo. Să se ducă în partea cu păsări și animale, să nu-i strice lui... rânduiala! Și, nici una, nici două, o îmbrânci cât colo, ștergând cu palma coșul cu bunul ei... Biata, speriată de așa navală de răutate și
POVESTE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1563 din 12 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374533_a_375862]
-
VENEȚIA Autor: Elisabeta Iosif Publicat în: Ediția nr. 2286 din 04 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Toamnă în Veneția Îmi aduc aminte de mine De atunci, când dădeam întâietate Pianului, alunecând solfegii Până la rumenirea zorilor... Mi-aduc aminte de tine Alungându-mi gluma ce ucide Muzica sfredelitoare a gândului De flaut. Gând cu gând de vis... De vis și vioară cu vioară, poem De pianină lângă poemul Icoanei din Catedrala Veneției... Mi-aduc aminte de noi, de tot Ce n-am
TOAMNĂ LA VENEȚIA de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374568_a_375897]
-
să fiu mereu cu tine, Să te strâng la pieptul meu, să-ți fiu alături când ți-e greu. Hai, draga mea vino la mine, ai să vezi că-ți este bine, Să facem dragoste profundă, gândurile să ni le alunge. Găsește-mă în sufletul tău, chiar de-ți va fi greu, Intuiesc că mă iubești și la mine te gândești. Am convingerea că vei veni și cu drag ne vom iubi, Așa cum știi tu mai bine, când te afli lângă
MI-E DOR DE NOI de ILIE POPESCU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374573_a_375902]
-
elevi de la liceul de băieți”; primărița Maria Popescu, de la Măru Roș, apare la nedeia de Sfânta Maria Mare „ cu obrajii îmbujorați de berea băută, de câtă carne de ied și gogoși fierbinți mâncase...”, dar hotărâtă să facă ordine, adică să alunge de la sărbătoare pe fetele „ chiaburului” Ion Găvănescu; Gena (a doua soție a dascălului) este „o femeie trufașă, aproape analfabetă și, mai mult ca sigur, hoață...”. Scrierile autobiografice sunt cele mai convenabile, fiindcă scriitorul, devenit narator și personaj, vorbește despre sine
NOTE DE LECTURĂ LA ROMANUL „COPIL NEDORIT” DE ION ŞI NELLY GOCIU de DOMNIŢA NEAGA în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374574_a_375903]
-
de pe obrazul meu, mângâi durerile copilului tău, vindeci prin atingerea dumnezeiască toate rănile sufletului meu, alungi norii gândurilor mele, te așezi în calea furtunilor din mine, mă aperi cu slăbiciunile tale omenești de tot ce, negru, mă bântuie, privirea ta alungă din jurul meu toate ispitele bolnave ale vieții, îmi descânți cu cuvinte șoptite de toate de-deochiurile lumii, ești barometrul tuturor presiunilor mele sufletești și pentru toate astea, mulțumesc Domnului că ești ! Departe ești... Departe ești de mine, mamă. Nevoia mea
EU ȘI MAMA- O CLEPSIDRĂ de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374598_a_375927]
-
30 iulie 1881). Peste tot credințele vechi mor, un materialism brutal le ia locul, cultura secolului, mână-n mână cu sărăcia claselor lucrătoare, amenință toată clădirea măreață a civilizației creștine. Shakespeare cedează bufoneriilor și dramelor de incest și adulteriu, cancanul alungă pe Beethoven, ideile mari asfințesc, zeii mor. (ziarul „Timpul” din 7 aprilie 1879). Cum îi percepeți pe intelectualii noștri așa-ziși „de elită”? Vorbesc pe nas, ca saltimbanci se strâmbă:/ Stâlpi de bordel, de crâșme, cafenele/ și viața lor nu
INTERVIU CU MIHAI EMINESCU de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374561_a_375890]
-
vor găsi uniți și tot atât de tari în hotărârile noastre ca și în trecut. (ziarul „Timpul” VIII, nr.112, din 20 mai 1883). În dubla calitate de român și de ortodox, care e opinia Domniei voastre despre mișcarea ecumenistă? Cine ne alungă limba din biserică și din instrucția educativă (a școalelor elementare și secundare), cine nu ne lasă să fim ceea ce suntem a rupt-o cu conștiința noastră națională și cu simpatiile noastre intime, oricât de bune ar fi relațiile lui internaționale
INTERVIU CU MIHAI EMINESCU de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374561_a_375890]
-
rescris, Iubirea Ta nemărginită a-nvins. Am zâmbit senin și clar Când iubirea a venit ca un dar, Te-am privit prin ape tulburi, Preschimbând durerea din adâncuri. Iubirea e un zbor înaripat, În care și moartea s-a crispat. Alungă-mi trupul plin de sete, Și dă-mi aripile prezente. Să ajung spre înaltul Tău mister Vreau să nu mă topesc, Te doresc aici lângă mine, Ființă plină și divină. GLAS AMĂGIT DE MOARTE Te-am căutat iubite printre morminte
LABIRINTUL INIMII (VERSURI) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374564_a_375893]
-
vânt și mărăcini. Și-nchide porta dintre mine și mine Să nu mai cutreier prin umbre străine. Un pas înainte și doi înapoi, Mă află apusul cu nări de copoi. Așează-ți iubirea pe umeri de frunze Când gândul m-alungă pe drumuri confuze. Nu întreba cum sunt și cât te iubesc, Aș lăcrima tăcerile să-ți vorbesc. Santinelă tăcută la țărm de amurg, Cer îndurare spre răsărit să mai curg Când trecuturi bat la tâmple răscolit, Să nu-mi las
TU, IUBITE de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 1994 din 16 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373309_a_374638]
-
să i se rupă echilibru ? Încheie Ana dialogul cu ea însăși. Dorea să scape de toate aceste gânduri. Cum o văzu pe Cristina că din nou și-a dăruit trupul patului, pentru ași continua odihna, încercă și ea să-și alunge gândurile citind din cartea ei de concediu. Fiind sinceră cu ea, recunoscu că nu i-a rămas nimic în memorie din textul cărții. De fiecare dată când se apuca de citit, o prindea somnul din urmă. Așa păți și de
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373126_a_374455]
-
uita: când degetele mele te-or atinge, de fericire se vor topi... și poate m-aș dizolva în îmbrățișarea ta. Vei fi vocea care-mi mângâie tristețea sau fruntea obosită după o zi de muncă. Vei fi mâna ce-mi alungă grăbită gândurile întunecate... ori ceea ce se află dincolo de fereastra sufletului îndurerat, sub apăsarea depărtării când nu vom fi unul lângă celălalt. Eu voi fi gând hoinar rătăcit în părul tău negru, scânteia ce strălucește în privirea ochilor tăi de culoarea
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373126_a_374455]
-
ciudat, când tihna ți-a atins-o Cuvântul ne-nțelept al vreunui păstorel Mirat de îndrăzneala-i, în buzunar ascunsă, Îți ții biata ta dreaptă, stângaciule rebel! De ce te tulburi? Iartă și mergi precum e scris! De ai greșit, păcatul alungă-l de la tine! Tu ești copil de rege și frate cu Isus, Ia crucea Lui pe umăr, du pacea Lui cu tine. Uitate fie toate: greșeli, jigniri, trădări! Azi ești chemat la pace și-a dărui iertare, Nu-ți fie
VERSURI (3) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1895 din 09 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373359_a_374688]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > GÂND DE PRIMĂVARĂ. Autor: Elena Armenescu Publicat în: Ediția nr. 1887 din 01 martie 2016 Toate Articolele Autorului Soarele-și aruncă și azi strălucirile Albind ferestrele spre răsărit Fantomele nopții ‘s topite, întunecimile Alungate în mit. Iată! Ghioceii sunt tot albi, narcisele Zambilele, toporașii, au același miros Îmbătate cu lumină, neînvinsele Se înclină maiestuos. Un zîmbet și un tremor înfiorează Ca în trecutul îndepărtat grădina Același cântec se apropie, se depărtează Sporindu-ne lumina
GÂND DE PRIMĂVARĂ. de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373372_a_374701]
-
-o-nțeleg, se înțelege, Că mi-i dragă, ba mă-ntreabă. Și în dezmierdări prelunge S-o răsfăț, de drag să-mi deie Până peste cât ajunge, Să nu stea dar să mai steie, Ba să vrea, ba să m-alunge... Drag de dragul drăgostelii Să o mistuie, să-mi ceară Fără graba-ncetinelii Să-i înfoc iară și iară Purgatoriile pielii. Cum nu-mi fie drag de dragii Sânișori ai dragei mele, De găoacea-i ce carnagii Îi stârnește cărnii mele
ȘI MI-I DRAG DE DRAGOBETE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373384_a_374713]
-
oglinda-mbătrânită Raze seci pleacă orbește peste zarea nerostită Corcodușe roase-n sâmburi îmi pun gustul la-ncercare Într-un suflet opresc dâmburi să-mi privească ochiul-soare Pui de coțofene supte îmi mai cheamă strălucirea În alb-negru pene rupte peste gard alungă firea Cred că-n raza putrezită tot mai caută-o-ndoială Viața-mi frântă stă lovită peste-o pată de cerneală Și se scurge-mbătrânirea într-o nemurire blândă Marea-mi strânge glăsuirea în nisipul unde-o glandă Se-ngușează-n nesimțire
FARD de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1689 din 16 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373400_a_374729]
-
om când în el centrul zvâcnește tot mai aproape de adevăr când el, omul cade atingând esența Graalului gustând sângele propriei vieți înainte să prindă ultima luntre pe puntea încrederii în sinele sfâșiat de îndoială buzunarele sună goliciunea gândirilor care Te alungă Doamne din cer frământând în neștire pământul în picioarele tremurânde de unde atâta minciună când în Tine toate sunt toate coboară și urcă spre noi înălțându-ne înainte ca merele cuvintelor noastre să se fi copt în cuptorul în care Tu
FERTILĂ SĂMÂNŢĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373401_a_374730]
-
colț de cer, o rază de soare, o floare, un petic de iarbă, un strop de mare, Unde să dormim, să visăm, să ne iubim. Îmi place când, rezemata la pieptul tău, Îți simt inima galopând, fremătând. Aș vrea să alung din privirea ta norii grei, Să ridic cortina și să triumfe lumină, bucuria, speranța, Să desenăm cu vârful aripilor curcubeul. Iubesc zâmbetul , privirea ta caldă, Setea ta de iubire, de viață, Chipul tău senin când suntem unul, Liniștea pe care
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]