3,686 matches
-
întreține armele de vînătoare, face rost de hrană, aprinde focul. Cel care mîngîie și cel care pedepsește. Războinicul puternic. Niciodată indulgent. "Bărbatul ia inițiativa". De cîte ori nu m-a îmbolnăvit cu o remarcă acidă. Și privirea mereu ironică, mereu amuzată cu care-mi constata sînii: "Cam mari pentru modelling, Dințișor". Adolescența mea a stat sub semnul manechinului englez poreclit "Rămurica". Fără șolduri, îngustă-n umeri, cu încheieturi fragile și abdomen ca un scut. O așchie de fată. Le privesc cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Odessa, avionul sanitar, frumoasa soră de caritate. Sîngera la călcîiele ei. Tata zîmbea. Scena cu Iordan sîngerînd din coastă, lîngă călcîiele roz îl făcea să zîmbească indulgent-ironic. Altfel fusese. Liselle semăna cu o muzică: Poemul de Chausson. Și cum se amuza cînd îl rugam pe tătișor să-mi cînte "Șoșon"! "Chausson, puiule, nu Șoșon". Din păcate pentru toate iubirile lui, Iordan era pîn' la infinire însurat cu muzica. Muzica Marievici. La fel și tata. Nu cred că mama i-a reproșat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Uniunii Scriitorilor era Traian Șelmaru. Numai că, exact ca-n știruca de la Radio Erevan (cu cetățeanul cîștigător de mașină Volga la Loto), Volga se dovedește bicicletă... -... și nu cîștigată, ci furată; și nu la Loto, ci la gară. Cînd o amuză ceva, Miss Deemple rîde și, în același timp, se încruntă a plîns. Ce rîs particular are! Croh n-a fost scos în drum, ci transferat la Editura Didactică și Pedagogică. Și nu l-au retrogradat, ci l-au uns redactor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de Darius Milhaud. Iar în '60 (în noul local al Radioteleviziunii din strada "Nuferilor", în studioul pentru concerte), Suita opus 17 de Rahmaninov, pentru două piane; și, singur, tata, Sonata opus 27 nr2 de Beethoven. Cam tot pe atunci îi amuza o proză (tema era complet disociată de reușita literară), unde un erou comunist făcea opt vagoane de cărămizi în două ore. Seara, cu mîini impecabile de violonist, cînta Ciocîrlia. "Poate-n struna lui Leonte Răutu, magicianul!" hohotea Iordan, aflat într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
persoana întîi are și dezavantajul că autorul e confundat cu personajul care narează. Fluturel chiar a vrut să știe: "Felicitări pentru noua ta înfățișare epică. Dă-mi cheia. Cine-i Șerban? Pe cine "închipuiaște" el?" "Pe Șerban Foarță", m-am amuzat să-i răspund. Geaba i-am vorbit de barthesianul effet du réel ("Bagă de seamă, Fluturel, Efect de real e titlul cărții".), de regimul als ob al scriiturii. Geaba l-am trimis la Hans Vaihinger: Die Welt als ob. Geaba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
proasta", o fi scîncit subțirel Daisy, mîhnită. Nici pe mine nu m-a vrut în preajma lui reală. Proiectul matrimonial l-a ținut secret. Care o fi diferența între un secret și-o minciună? Pe-a patra (Ce s-ar fi amuzat tata! "Ai grijă, obișnuia să-i spună, nu te însura pînă nu mă întorc din turneu") n-am văzut-o decît o singură dată, intrînd cu Iordan în magazinul Eva. Am spionat-o din cabina de probă vecină. Avea burtica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ți se numărau morții. ("Personajul principal să-și dea duhul în finalul narațiunii? Exclus"). Finalul trebuia să fie musai optimist-moralizator. Turcitu se lăuda că niciodată manuscrisul trecut prin mînurile lui nu era identic cu cartea tipărită. Un poet se și amuza pe chestia asta: "Mie cenzura mi-a ajutat. Tot tăind, Ghiță a dat un plus de mister, de inefabil textelor mele. M-a făcut mai criptic, mai modernist". Azi știm (v. Cartea albă a securității) metodele secu: intrau în case
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
să dispară și militantismul politic, și specia de tocșoiști pe subiecte politice. I-am răspuns, în șarjă prietenească: Fuku** ... yama. Nici nu mai e mult pînă-n 2050, Magdo! Cum amîndouă avem convingerea că rîsu' se interferează cu plînsu', ne-am amuzat de ieșirea noastră la ocean, după ce s-a mai pierdut din ieșirea României la mare. Și eu, și singura mea prietenă pentru situații groaznice posedăm ceva experiență (păguboasă) în a nu tăcea din gură. Am continuat să schimb programele, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cu plăcere pe care ar fi fost înclinat să o descrie drept sadică, chiar se mirase fiindcă nu o aude gemând, implorând mila care nu avea să vină, apoi o aruncase fix în coș. Ceea ce iarăși îl surprinsese și îl amuzase și își spusese da, ziua asta este altfel, are ceva misterios în ea, poate chiar paranormal, poate chiar un pic de magie, dar cine este magicianul și cine este iepurele scos din joben, la această întrebare poate să răspundă cineva
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
numărul sticlelor și al dozelor, însă ajunsese de un timp la concluzia că nu mai putea trăi fără ele. Și, în loc să ia o decizie - cea mai bună decizie dintre toate ar fi fost o cură de dezintoxicare, pe Lucia o amuza teribil ideea, atunci îi venea să se pună cu palmele pe ea, însă nu o făcea niciodată, chiar așa de rău nu ajunsese - ridicase din umeri și continuase să bea... Duse berea la gură și sorbi îndelung, aproape că simți
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
A căzut un stâlp peste doi inși care făceau conversație întrun Land Rover. Nu contează despre ce discutau ăia, oricum n-o să afle nimeni, niciodată. Nu ți se pare o jignire să dai ortu` popii în felul ăsta? De ce se amuză Dumnezeu prin astfel de jocuri? - Habar nu am. Doamna cu Coasa - poate că Dumnezeu nu are nicio treabă pe aici - găsește de fiecare dată modalități interesante de a prelua pe cineva în custodie. Chiar și prin prăbușirea unui stâlp. Au
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
despre gălăgia sub formă de indivizi care-ți dau buzna în intimitate, de eșecuri zâmbitoare și perfide, de neîmpliniri legate unele de altele, fiindcă un necaz nu vine niciodată singur, în vreme ce bucuriile sunt pe cale de dispariție. Deveni meditativ (Lucia se amuza strașnic, de fiecare dată când poza în gânditorul măcinat de probleme fundamentale ale existenței) și gândi că liniștea te amăgește, te cheamă, tu te duci, te apropii, știi că te apropii, pe urmă observi surprins că nu ai făcut altceva
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
în seamă de cineva, Magicianul scoase bagheta de care nu se despărțea niciodată - ca orice magician care se respectă -, își atinse jobenul și se transformă în abur. O fracțiune de secundă mai târziu, era din nou pe pod, alături de Scriitor, amuzându-se copios la vederea expresiei chinuite a acestuia... Îi veni să aplaude și chiar aplaudă, apoi făcu un semn discret și deasupra umărului stâng se aprinse un reflector. - Doamnelor și domnilor, reprezentația continuă, poftiți în Trenul Coșmarurilor Dumneavoastră! Călătoria nu
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Temporar din Anticamera Somnului de Veci? Doamne, o să ajung la balamuc, strigă în gând, dacă nu cumva sunt, deja, acolo, mi-au dat pilulele, mi-au făcut injecțiile cu marmeladă, apoi m-au aruncat în celula capitonată și acum se amuză, privindu-mă prin vizetă. Sunt toți prezenți, în spatele ușii, îi aud cum chicotesc ca niște nemernici și pun pariuri pe rezistența mea improbabilă - Magicianul, Agentul Imobiliar, Omul cu Tatuaj, Huiduma, Vecinul, Detectivul, chiar și Lucia... Și tu, Lucia? (Și tu
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Îl privy din nou pe bătrân. Cred că-i voi spune vreo două, doar așa, ca să mă țină minte... * Peste drum, într-o cafenea, așezat lângă fereastră, cu un ceai negru în față, Magicianul puse picior peste picior și urmări amuzat întreaga scenă. O chelneriță cu fustă scurtă se apropie de masa lui și îl întrebă dacă mai dorește ceva. Ceru un corn cu gem și încă o cană cu ceai. Apoi întoarse din nou privirile către stradă. * Reuși să rămână
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
printre celelalte, continuându-și drumul. Imposibil, asta este prea de tot... - Hei, Magicianule! Făcu mâinile pâlnie la gură și țipă din nou: - Hei, Magicianule! Știu că mă auzi, de fiecare dată ești aproape și pot să pun pariu că te amuzi, ca un parșiv ce ești. Aprinde reflectoarele, m-am prins. Gata, iată noua experiență personală, sunt martor la o ploaie inversă, ce dracu ` mai vrei? Nu era mai bine atunci când umblam beat toată ziua? Ar fi putut să plouă și
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
ar face moarte de om pentru slujba asta! Îmi dădeam seama. Îmi dădeam limpede seama că Lily, pentru prima dată În cei nouă ani de când ne cunoșteam, nu Își dădea seama. Ea, ca și toți ceilalți prieteni ai mei, se amuza ascultând poveștile mele aiurite despre serviciu pe care le acumulasem În cele câteva săptămâni de muncă - toată acea bârfă și strălucire -, dar nu-și dădea de fapt seama cât de grea era fiecare zi petrecută acolo. Nu-și dădea seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
dar mi-a trecut prin minte că știe ceva, că e relativ În cunoștință de cauză privind mersul treburilor pe acolo ca să-și dea seama că nu erau așa cum le părea celor din afară. Poate că ar trebui să-l amuz povestindu-i coșmarul reprezentat de lăsarea Cărții din cursul acelei seri? Nu, nu, nu aveam nici cea mai vagă idee cine era tipul ăsta... din câte știam eu, putea să lucreze și el la Runway În vreun departament pe undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
o clipă, mi s‑a părut că seamănă leit cu Eduardo. Brrr. — Alex Fineman, fă bine și spune‑mi dracului o dată ce s‑a‑ntâmplat cu cea mai bună prietenă a mea... — OK, OK, liniștește‑te. Se vedea clar că Îl amuza povestea: S‑a dus În oraș aseară cu un tip căruia Îi spunea Băiatul‑Cu‑Inel‑În‑Limbă - știi cine e ăsta? M‑am holbat la el. — În fine, s‑au dus Împreună la restaurant, iar Băiatul‑Cu‑Inel‑În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
de muncă! Țipam din nou, dar nu mă puteam stăpâni. — Pentru că și‑a arătat fundul. Se uita din nou la pantofi, iar fața lui era atât de stacojie, Încât nu‑mi puteam da seama dacă de jenă sau pentru că era amuzat la culme. — Și‑a arătat ce? — Nu sânii. Fundul. Partea de jos a corpului. Toată. Din față și din spate. Un zâmbet de la o ureche la alta și‑a făcut În sfârșit apariția pe fața lui și părea atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
numele tuturor oaspeților și am reușit să nu scap nimic prea penibil pe gură. Parada fracurilor albe, a rochiilor de șifon, a coafurilor uriașe, a bijuteriilor și mai mari și a femeilor abia trecute de adolescență a Încetat să mă amuze pe măsură ce treceau orele, dar nu mă săturam tot privind‑o pe Miranda. Ea era o veritabilă lady și constituia obiectul invidiei tuturor femeilor din muzeu În seara aceea. Și, măcar că Înțelegeau că toți banii din lume nu puteau cumpăra rasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
să le interpretez ca alții dinaintea mea (când spun „interpretez”, mă refer la schemele narative cunoscute, din care aș vrea să ies cu orice preț; a scrie conform cu rețeta literarității e un nonsens, a te situa În previzibil nu mai amuză nici pe amatorii de romane polițiste, unde oricine descoperă mai devreme sau mai târziu cine e asasinul; nu este exclus ca personajul meu să fie un asasin; tocmai de aceea nu m-am dus la poliție să controlez fișa lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
brusc lumini, toalete, zâmbete, cuvinte false. Îi simt pe toți cum se prefac, pândindu-se, pândindu-mă. Le Întorc spatele și umblu singur cu un pahar plin În mână În căutarea lui Mephisto. „Dar dacă o fi rătăcind printre noi, amuzându-se și el?“ Se apropie ora de trecere. Este sigur undeva pe pragul timpului și se uită batjocoritor la noi. Ne privește curios. Toți ciocnesc, Își urează stereotip obișnuitele fraze de Anul Nou. Simt un alt frison de neliniște. Parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
o pensulă dincolo și apoi pleca aiurea extenuat de Îndoială. (iarna) Constat că a fi singur Înseamnă a fi puternic. Mă uit În jur la aceste cupluri ce se mișcă rigid ca niște marionete; toți ochii Îi privesc și se amuză ca de o stângăcie caraghioasă. Sunt atât de precauți unul cu altul; nici nu știu că răsare soarele, că Înflorește glastra de pe pervazul sălii de lectură. Dar soarele nu răsare, fiindcă este iarnă, glastra nu Înflorește, căci n-ar avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
În partid numai ca să-i fie mai cald la repartiție etc., etc. În toate aceste ocazii, inițial, nici nu-mi trece prin cap să iau cuvântul, stau liniștit și citesc În colțul meu, nici nu aud ce se discută, mă amuz doar, dar deodată mă surprind că mă ridic și Încep să debitez lucruri pe care, cu o clipă Înainte, n-aș fi crezut nicidecum că aș fi capabil să le rostesc, că doar Îmi promisesem de o mie de ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]