3,711 matches
-
chimice (1773). Obiectivele acestui domeniu implică în special: În majoritatea studiilor chimiei energia și entropia sunt deosebit de importante. Disciplinele cuprinse în chimie sunt grupate tradițional după tipul de materie studiată sau tipul de studiu. Acestea includ chimia anorganica (studiul materiei anorganice), chimia organică (studiul materiei organice), biochimia (studiul substanțelor găsite în organismele biologice, vii), chimie fizică (studiile legate de energie despre sistemele chimice la scară macromoleculara, moleculară și submoleculară), electrochimie, chimia analitică (analiza mostrelor de material pentru a dobândi o înțelegere
Chimie () [Corola-website/Science/296531_a_297860]
-
1 element. Proprietățile compusului sunt determinate de ușoare similitudini cu cele ale elementului sau constituent. Nomenclatura standard pentru compuși este determinată de către Uniunea Internațională de Pură și Aplicată (IUPAC). Compușii organici sunt numiți conform sistemului de nomenclatura organică., în timp ce compușii anorganici sunt numiți conform sistemului nomenclaturii anorganice. De asemenea, Chemical Abstracts Service stabilise o metodă de indexare a substanțelor chimice, unde fiecare substanță este identificată folosindu-se un numar numit "număr de registru CAS". O "moleculă" reprezintă cea mai mica unitate
Chimie () [Corola-website/Science/296531_a_297860]
-
de ușoare similitudini cu cele ale elementului sau constituent. Nomenclatura standard pentru compuși este determinată de către Uniunea Internațională de Pură și Aplicată (IUPAC). Compușii organici sunt numiți conform sistemului de nomenclatura organică., în timp ce compușii anorganici sunt numiți conform sistemului nomenclaturii anorganice. De asemenea, Chemical Abstracts Service stabilise o metodă de indexare a substanțelor chimice, unde fiecare substanță este identificată folosindu-se un numar numit "număr de registru CAS". O "moleculă" reprezintă cea mai mica unitate indivizibila a unei substanțe chimice pure
Chimie () [Corola-website/Science/296531_a_297860]
-
reprezintă o convenție aplicată exclusiv în toate laboratoarele de chimie din lume. Că orice alt obiect de studiu major, chimia este împărțită în câteva subdisciplie: Alte discipline din cadrul chimiei sunt grupate în funcție de tipul materiei studiat sau de tipul studiului. Chimia anorganica studiază materia anorganica, chimia organică studiază materia organică bazată pe carbon, biochimia studiază substanțele chimice prezente în organismele biologice, chimia fizică studiază procesele chimice prin intermediul conceptelor precum termodinamica și mecanica cuantică, iar chimia analitică utilizează analiza mostrelor pentru înțelegerea compoziției
Chimie () [Corola-website/Science/296531_a_297860]
-
aplicată exclusiv în toate laboratoarele de chimie din lume. Că orice alt obiect de studiu major, chimia este împărțită în câteva subdisciplie: Alte discipline din cadrul chimiei sunt grupate în funcție de tipul materiei studiat sau de tipul studiului. Chimia anorganica studiază materia anorganica, chimia organică studiază materia organică bazată pe carbon, biochimia studiază substanțele chimice prezente în organismele biologice, chimia fizică studiază procesele chimice prin intermediul conceptelor precum termodinamica și mecanica cuantică, iar chimia analitică utilizează analiza mostrelor pentru înțelegerea compoziției și structurii chimice
Chimie () [Corola-website/Science/296531_a_297860]
-
halogeni sau bor, precum și alte elemente, dar în cantități mult mai mici.. Abordarea modernă a chimiei organice presupune extinderea cunoștințelor legate de elementele care pot forma compuși organici. Astfel, a apărut chimia organometalică, ca o știință de trecere între chimia anorganică și organică. De asemenea, se mai studiază și metaloizii ca elemente din constituția compușilor organici. Studiul chimiei organice este necesar într-o gamă largă de domenii, întrucât ajută la fabricarea multor produse comerciale (precum cele farmaceutice, petrochimice și derivați ai
Chimie organică () [Corola-website/Science/298522_a_299851]
-
de plecare pentru alte științe: chimia organometalică, biochimia, farmacologia, chimia polimerilor, știința materialelor, etc. Înainte de secolul al XIX-lea, chimiștii erau de părere că compușii obținuți din organismele vii aveau o așa-zisă „forță vitală”, care îi diferenția de compușii anorganici. Conform teoriilor vitalismului (sau a "teoriei forței vitale"), compușii chimici se pot forma doar sub influența „forței vitale” în corpul organismelor. În timpul primei jumătăți a secolului al XIX-lea, au fost publicate primele studii sistematice ale compușilor organici. În 1828
Chimie organică () [Corola-website/Science/298522_a_299851]
-
forței vitale” în corpul organismelor. În timpul primei jumătăți a secolului al XIX-lea, au fost publicate primele studii sistematice ale compușilor organici. În 1828, Friedrich Wöhler, pionierul chimiei organice, a sintetizat ureea (carbamida), un constituent al urinei, folosind numai materiale anorganice ca punct de plecare (cianat de potasiu și sulfat de amoniu). Aceasta a fost prima dată când un compus organic a fost sintetizat în laborator fără să se folosească materiale biologice. Această sinteză a invalidat teoria forței vitale și indirect
Chimie organică () [Corola-website/Science/298522_a_299851]
-
MARIUS ANDRUH (n. 15 iulie 1954, Smeeni, jud. Buzău), chimist român. Membru titular al Academiei Române, din 30 aprilie 2009 (Membru corespondent - 6 iunie 2001). Președinte al Secției de Stiinte Chimice a Academiei Române, Director al Departamentului de Chimie Anorganica al Facultății de Chimie de la Universitatea din București. Absolvent al Liceului “B. P. Hașdeu” din Buzău (1973) și al Facultății de Chimie a Universitarii din București, Secția Chimie anorganica (1979); în 1988 a obținut titlul de doctor în chimie. Și-
Marius Andruh () [Corola-website/Science/307079_a_308408]
-
Secției de Stiinte Chimice a Academiei Române, Director al Departamentului de Chimie Anorganica al Facultății de Chimie de la Universitatea din București. Absolvent al Liceului “B. P. Hașdeu” din Buzău (1973) și al Facultății de Chimie a Universitarii din București, Secția Chimie anorganica (1979); în 1988 a obținut titlul de doctor în chimie. Și-a continuat specializarea la Paris (1991) și Göttingen (Bursier Alexander von Humboldt, 1992-1993). După efectuarea unui stagiu de trei ani (1979-1982) la IPRS-Baneasa, a funcționat, până în 1984, la Institutul
Marius Andruh () [Corola-website/Science/307079_a_308408]
-
la Paris (1991) și Göttingen (Bursier Alexander von Humboldt, 1992-1993). După efectuarea unui stagiu de trei ani (1979-1982) la IPRS-Baneasa, a funcționat, până în 1984, la Institutul de Chimie Fizică din București. Din 1984 își desfășoară activitatea în cadrul Catedrei de Chimie anorganica a Facultății de Chimie de la Universitatea din București, unde, din 1996, este profesor și Șef de catedră (din anul 2004). Între 1994 și 1996 a fost profesor asociat la Universitatea Québec din Montreal. Profesorul , prin cercetările sale, a contribuit la
Marius Andruh () [Corola-website/Science/307079_a_308408]
-
Petru Bogdan (1873-1944). In continuare, Raluca Ripan a fost avansată asistentă la Laboratorul de chimie fizică al Facultății de Științe a Universității din Iași (1920) și, în același an, s-a transferat ca șef de lucrări la Laboratorul de chimie anorganică al Facultății de Științe a Universității din Cluj, pentru a-și definitiva teza de doctorat. În anul 1922 a susținut la Universitatea din Cluj teza de doctorat intitulată “ Aminele duble corespunzând sulfaților dubli din seria magneziană”, în fața unei comisii formată
Raluca Ripan () [Corola-website/Science/307160_a_308489]
-
anul 1922 a susținut la Universitatea din Cluj teza de doctorat intitulată “ Aminele duble corespunzând sulfaților dubli din seria magneziană”, în fața unei comisii formată din profesorii Gheorghe Spacu, Adrian Ostrogovici și Dan Rădulescu. Raluca Ripan a obținut “doctoratul în chimie anorganică”, cu mențiunea “Summa cum laude”, devenind prima femeie din România doctor în științe chimice. De la profesorii menționați Raluca Ripan a învățat să devină “cercetător științific” însușindu-și de la ei “o instrucție de specialitate și o educație de adevărat om de
Raluca Ripan () [Corola-website/Science/307160_a_308489]
-
docentă în chimie, specialitatea chimie analitică, la Facultatea de Științe din Cluj, pe baza rezultatelor pozitive obținute la examenele date în conformitate cu legea învățământului superior de atunci. Raluca Ripan a îndeplinit și funcțiile de șef de catedră la catedra de chimie anorganică și analitică și cea de decan (1948-1953) al Facultății de Chimie a Universității din Cluj, înființate, în urma reformei învățământului din 1948, dovedind remarcabile calități organizatorice și gospodărești, o deosebită grijă pentru desfășurarea procesului didactic, instructiv-educativ și a cercetării științifice, precum și
Raluca Ripan () [Corola-website/Science/307160_a_308489]
-
august 1949 s-a organizat un colectiv de cercetare, format din cadre didactice de la ambele Universități “V. Babeș” și “J. Bolyai”, condus de academician Raluca Ripan. De remarcat meritul deplin în înființarea Institutului de chimie (1951, pe trei secții : chimia anorganică, chimia organică, chimia fizică), în laboratoarele căruia s-au întreprins cercetări științifice privind “proprietățile combinațiilor complexe ale metalelor rare”; “înnobilarea caolinului de Aghireș” ; “urmărirea fluxului tehnologic în industria auriferă” ; “recuperarea aurului de pe deșeuri de sticlă” ; “determinarea și dozarea aurului, seleniului
Raluca Ripan () [Corola-website/Science/307160_a_308489]
-
Științe. După efectuarea serviciului militar, în cadrul Școlii de Gaze din București, revine la Cluj, unde din 1 octombrie 1931 este încadrat ca asistent la Catedra de Fizică a universității. În 1 octombrie 1932 trece, ca preparator, la Catedra de Chimie Anorganică și Analitică a Facultății de Științe, fiind titularizat asistent în 1 octombrie 1934. Lucrează aici ca asistent timp de 8 ani, sub îndrumarea prof. Gheorghe Spacu, Raluca Ripan, și Dan Rădulescu, în colaborare cu care publică o serie de lucrări
Coriolan Drăgulescu () [Corola-website/Science/307175_a_308504]
-
din Timișoara, memoriu aprobat în 18 februarie 1948, de Consiliul Profesoral Unit și de Senatul Politehnicii. Memoriul are succes, iar înființarea facultății este aprobată prin Decretul nr. 161 din 22 iulie 1948. Prof. Drăgulescu este numit profesor la disciplina "Chimie Anorganică și Analitică", șef al Catedrei de Chimie Anorganică și Analitică și Decan al facultății nou înființate. Ca decan se lovește de problemele din acea perioadă privind apartenența socială a membrilor corpului didactic. Devine garantul pentru George Ostrogovici, Alexandru Cișman, Iosif
Coriolan Drăgulescu () [Corola-website/Science/307175_a_308504]
-
de Consiliul Profesoral Unit și de Senatul Politehnicii. Memoriul are succes, iar înființarea facultății este aprobată prin Decretul nr. 161 din 22 iulie 1948. Prof. Drăgulescu este numit profesor la disciplina "Chimie Anorganică și Analitică", șef al Catedrei de Chimie Anorganică și Analitică și Decan al facultății nou înființate. Ca decan se lovește de problemele din acea perioadă privind apartenența socială a membrilor corpului didactic. Devine garantul pentru George Ostrogovici, Alexandru Cișman, Iosif Dick, Iosif Reichel, Emil Lațiu. În 1955 este
Coriolan Drăgulescu () [Corola-website/Science/307175_a_308504]
-
Miron Constantinescu a propus mutarea Facultății de Chimie la Brașov, însă după excluderea sa în 1957 din conducerea PMR, propunerea a căzut, Drăgulescu revenind ca Decan al facultății. În anul 1962 este solicitat să devină șef al Catedrei de Chimie Anorganică la Facultatea de Chimie Industrială de la Institutul Politehnic din București, unde va preda cursul de Chimie anorganică și analitică până în anul 1968. A continuat să predea acest curs și la Timișoara până la pensionare, survenită în 3 ianuarie 1977. A făcut
Coriolan Drăgulescu () [Corola-website/Science/307175_a_308504]
-
conducerea PMR, propunerea a căzut, Drăgulescu revenind ca Decan al facultății. În anul 1962 este solicitat să devină șef al Catedrei de Chimie Anorganică la Facultatea de Chimie Industrială de la Institutul Politehnic din București, unde va preda cursul de Chimie anorganică și analitică până în anul 1968. A continuat să predea acest curs și la Timișoara până la pensionare, survenită în 3 ianuarie 1977. A făcut parte din numeroase organisme științifice și economice: Consiliul Uniunii Internaționale de Chimie Pură și Aplicată, Consiliul Național
Coriolan Drăgulescu () [Corola-website/Science/307175_a_308504]
-
Ministerului Industriei Chimice, Consiliul Național al ASIT (președinte al Filialei Timișoara), Consiliul de conducere al Societății pentru Răspândirea Științei și Culturii (SRSC), Consiliul de conducere al Fundației „M. Elias” a Academiei. Principalele obiective de cercetare au fost în domeniul chimiei anorganice, chimiei analitice, tehnologiilor chimice anorganice și pentru valorificarea resurselor minerale autohtone, în special minerale rare și disperse (bismut, galiu, beriliu, uraniu), sau a unor perechi de metale asemănătoare, a căror chimie este complicată (zirconiu-hafniu, niobiu-tantal, galiu-indiu). În cercetare a folosit
Coriolan Drăgulescu () [Corola-website/Science/307175_a_308504]
-
al ASIT (președinte al Filialei Timișoara), Consiliul de conducere al Societății pentru Răspândirea Științei și Culturii (SRSC), Consiliul de conducere al Fundației „M. Elias” a Academiei. Principalele obiective de cercetare au fost în domeniul chimiei anorganice, chimiei analitice, tehnologiilor chimice anorganice și pentru valorificarea resurselor minerale autohtone, în special minerale rare și disperse (bismut, galiu, beriliu, uraniu), sau a unor perechi de metale asemănătoare, a căror chimie este complicată (zirconiu-hafniu, niobiu-tantal, galiu-indiu). În cercetare a folosit metode moderne ca radiometria, spectrofotometria
Coriolan Drăgulescu () [Corola-website/Science/307175_a_308504]
-
până în octombrie 1938: 10 ani de licee și 35 la universitate, fiind omologat în numeroase ocazii și răsplătit pentru meritele sale excepționale. Director de Studii la Institutul Schweitz-Thierrin, Agregat la Facultatea de Științe din București, Director al Laboratorului de Chimie Anorganică timp de 32 de ani, Membru de Onoare al Academiei Române, sunt numai câteva din titlurile înalte pe care G. G. Longinescu le-a deținut de-a lungul frământatei sale activitați eclatante-creatoare pusă in slujba Științei și a Neamului. Crezul si
Gheorghe Gh. Longinescu () [Corola-website/Science/307196_a_308525]
-
stimulilor secretori: originea salivei și fluxul de secreție. 1000 ml de salivă mixtă nestimulată conține 994 grame de H2O, 1 g de substanțe solide suspendate(celule epiteliale exfoliate, leucocite dezintegrate, microorganisme orale), 5 g de substanțe dizolvate (2 g substanțe anorganice și substanțe organice). Constituenți anorganici ai salivei: K+ = 31-131 mg/100; Na+ =30-151 mg/100; Ca2+ = 4,5-15 mg/100; Mg2+ = 0,3-1 mg/100; P total = 12-26 mg/100. După cum observam,ionii de K+,P+ se găsesc în cantitate
Salivă () [Corola-website/Science/307280_a_308609]
-
fluxul de secreție. 1000 ml de salivă mixtă nestimulată conține 994 grame de H2O, 1 g de substanțe solide suspendate(celule epiteliale exfoliate, leucocite dezintegrate, microorganisme orale), 5 g de substanțe dizolvate (2 g substanțe anorganice și substanțe organice). Constituenți anorganici ai salivei: K+ = 31-131 mg/100; Na+ =30-151 mg/100; Ca2+ = 4,5-15 mg/100; Mg2+ = 0,3-1 mg/100; P total = 12-26 mg/100. După cum observam,ionii de K+,P+ se găsesc în cantitate mai mare în salivă decât
Salivă () [Corola-website/Science/307280_a_308609]