12,966 matches
-
p. 271-273). • În 1826 apare la București Abecedarul lancasterian al lui Teodor Paladi, tovarășul lui Heliade-Rădulescu la Școala de la Sf. Sava, care s-a inspirat din Cleobul, căci preia ideea acestuia că metoda lancasteriană este foarte veche, originară în lumea antică și adaptată de Bell și Marginalizarea limbii grecești se resimțea deja practic în învățământul umanist și teologic ieșean la mijlocul veacului, diriguitorii destinelor școlii moldave propunând absolvenți pentru burse de specializare la Universitatea din Atena. Astfel, munca lui Neofit Scriban la
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
importantă în ansamblul deplasărilor pentru studii în străinătate, ci mai curând una marginală, o soluție la care recurgeau membrii comunităților grecești din România sau românii ce doreau mai ales specializări în domenii ca teologia sau filologia greacă, istoria și arheologia antică, universitatea ateniană și-a avut contribuția sa specifică în evoluția pieței intelectuale din România, precum și a disciplinelor amintite. Să încercăm câteva concluzii. Originalitatea culturii române, faptul că aceasta deține o fizionomie proprie în unitatea și totodată în diversitatea spațiului sud-est
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
al comercianților, a semnificațiilor juridice, economice, afective ale indicării mediului de proveniență și a relațiilor dintre consistentes și incolae 38. Din punct de vedere al terminologiei, Vasile Pârvan nu și-a pus problema aprofundării semnificației unor noțiuni din sfera comerțului antic. Preluând rezultatele cercetării din epocă (Groag, Waltzing, Kornemann, Schmoller, Schulten), el s-a mărginit doar să expliciteze termenii peregrinus, collegium, collegia sau corpora peregrinorum (negotiatorum) și conventus civium Romanorum 39. În ciuda înmulțirii consistente a exegezei dedicate unuia sau altuia dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
de Robertis, Storia delle corporazioni e del regime associativo nel mondo romano, II, Bari, f.a., în special p. 13-15; G. CharlesPicard, J. Rougé, Textes et documents relatifs à la vie économique et sociale dans l’Empire romain. domeniile vieții economice antice, astăzi nu există consens printre cercetători în privința adevăratului înțeles al unor termeni precum diffusor („exportator, comerciant“)40, emporium („piață de mărfuri, târg“)41, mercator („mic comerciant, traficant“)42, negotiator („mare negustor“)43, nauclerus (naúklhroß) („armator, corăbier, broker, proprietar al unei
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Ibidem, p. 164-186. 53 Ibidem, p. 186-191. 54 Ibidem, p. 205-214. 55 Ibidem, p. 219-229. 56 Ibidem, p. 234-243. 57 Ibidem, p. 109, 132-133, 234-243, 254. 58 Ibidem, p. 188, 205-211, 219-229. • Ibidem, p. 138: „marea operă a romanizării lumii antice a ruinat Italia din punct de vedere negustoresc, luându-i-se pentru acea măreață misiune cele mai bune forțe“. • C. Bossu, L’objectif de l’institution alimentaire: essai d’évaluation, în „Latomus“, 48, 1989, 2, p. 372-382; F. Dal Cason
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
adevăr, intensul comerț interprovincial 87 și dinamismul comercianților originari din Galliae 88. • În sfârșit, o altă idee importantă afirmată de Pârvan în urma analizei „naționalității“ și statutului social al negustorilor din Imperiul roman era aceea că „în activitatea comercială a lumii antice din epoca imperială romană nu poate fi vorba de o «Oikenwirtschaft» /economie casnică - n.n./“89. Fenomenul este valabil chiar și pentru Italia, unde sclavii au jucat un anumit rol în comerț, dar niciodată aceștia nu au reușit să depășească păturile
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
și dacilor sunt de origine slavă“37, deosebirea între numele acestor triburi fiind explicată prin faptul că „letopisețele vechi nu acordau atenție denumirilor particulare ale triburilor“38. Potrivit autorului, din aceeași cauză, informația „nu este atestată nici la alți autori antici“39. I. Liprandi nu este consecvent în concluziile sale, acestea variind de la o lucrare la alta. De pildă, în studiul menționat, autorul susține, fără orice temei, că [Dacia] a fost supusă de către Iulius Cezar „în timpul lui Burebista“, care ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
autorul rus localizează „triburile slave ale anților, care, împreună cu alte triburi slave ce trăiau pe vechiul teritoriu al Principatelor, participau alături de longobarzi la incursiunile în provinciile romane“42. Pentru a-și susține aserțiunile, I. Liprandi apelează foarte des la autorii antici. Însă, în momentul când încearcă să argumenteze prezența slavilor pe teritoriul Basarabiei, se limitează la expresii generale de tipul „unii istorici“, „în unele lucrări“ etc. Oprindu-se la problema unității românești, I. Liprandi remarcă că „românii sunt locuitorii băștinași ai
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
mă simțeam ca și cum aș fi fost plină de plumb, trasă În jos, obligată să mă odihnesc. Uneori acest lucru uneori mă epuiza cu totul și intram În lungi perioade de somnolență. Întotdeauna mi s-a părut a fi un răspuns antic de hibernare. Aceasta reprezenta o perioadă În care corpul meu avea nevoie să efectueze lucrări interne importante, făcînd mii de ajustări În timp ce Începea pregătirile pentru o altă lună În care puteam concepe un copil și să intru Într-un nou
-Medicina energetica pentru femei. In: Medicina energetica pentru femei by Donna Eden, David Feinstein () [Corola-publishinghouse/Science/2365_a_3690]
-
trei zile după ce Începe ciclul. Introduceți următoarele cinci tehnici imediat după Masajul Limfatic (pagina 59) și apoi finalizați rutina ca de obicei cu Închiderea și Cuplajul. A. Conectarea Raiului cu Pămîntul (timp - aproximativ 30 de secunde) Acesta este un exercițiu antic pe care femeile din diferite societăți l-au folosit de-a lungul timpului. Vezi instrucțiunile de la pagina 44. B. Apăsarea Axei Triple (timp - aproximativ 30 de secunde) Apăsarea Axei Triple este o tehnică rapidă și simplă care vă va face
-Medicina energetica pentru femei. In: Medicina energetica pentru femei by Donna Eden, David Feinstein () [Corola-publishinghouse/Science/2365_a_3690]
-
are trei copii, Ernest, Wilfrid și Clementine. Dar cu ea e altă poveste. Majoritatea hăinuțelor cu care Îi Îmbracă sînt brodate, moștenite de la generațiile anterioare și cîrpite de servitoarea de-o viață a mamei ei, iar copiii dorm În pătuțuri antice de stejar, În reședința aristocratică a familiei. Înșfac două perechi de pantofiori Piglet, mai multe combinezoane „Baby in Urbe“ și o pereche de Jellie Wellies, ca să știu o treabă. Apoi zăresc cea mai dulcică rochiță roz din lume. Are nasturi
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
faci o vizită la Londra. Ne-am distra de milioane! Nu știu ce să zic, Becky... Se oprește ca să soarbă din cutie, și mi-l Închipui În cine știe ce birou de fițe din SoHo, tolănit pe un fotoliu prezidențial, În blugii ăia răpciugoși antici pe care-i place să-i poarte. Mi-am planificat călătoria asta În Orientul Îndepărtat.. — Zilele trecute l-am văzut pe Jude Law pe stradă, arunc În treacăt. Locuiește destul de aproape de noi. La celălalt capăt al firului se lasă tăcerea
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
despărțit? zic, cu aerul că nici că-mi pasă. Așa, din pură curiozitate. — Dumnezeu știe, ridică Luke din umeri. SÎnt mulți ani de-atunci. Vedeți? E atît de mult de-atunci, că nici măcar nu-și mai amintește. E o istorie antică, veche și de demult. Chiar nu țin deloc să aflu amănunte legate de povestea asta. Mai bine să vorbim despre altceva. Despre evenimentele interne importante sau ceva de genul ăsta. — Ai iubit-o? mă trezesc spunînd. — Dacă am iubit-o
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
pe urmele grupului pus pe glume În sala cea mare și accept un pahar de șampanie, pe pilot automat. N-am mai fost niciodată aici și habar n-am avut cît de uriașă e. Are ferestre masive cu vitralii, statui antice de piatră și pe estradă cîntă o orchestră, care acoperă rumoarea generală. Peste tot mișună oameni În haine de gală, care pălăvrăgesc sau Își iau mîncare de la bufet, și unii chiar dansează valsuri demodate, ca Într-un film. Mă uit
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
frenezie, îmbrățișând, în acest scop, felurite îndeletniciri, de la cea de fochist pe un vas până la aceea de actor, pentru ca, în cele din urmă, să se apuce de scormonirea ruinelor Ghighiului și Celeiului, sub care presupune că s-ar găsi monede antice. Lăcomia îi este sporită demențial de pasiunea stârnită de viitoarea cumnată, pe care o vrea pentru el. Ambele năzuințe par a se împlini simultan. Săpând într-un bordei din curte, Constantin găsește o comoară din care țâșnesc flăcări. Acestea se
GALACTION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287129_a_288458]
-
resimțită atât în esența ființei sale, cât și a neamului său condamnat la multimilenară rătăcire. Odiseea înscrisă în cele treizeci și cinci de poeme ale acestui ciclu se conturează în umbre ale căror profunzimi tragice rezultă tocmai din oglindirea în unda epopeii antice. Cel care se descrie pe sine „juif naturellement et cependant Ulysse” („evreu de bună seamă și totuși Ulise”) știe că nici o zeitate nu-i asigură protecție de-a lungul peregrinărilor: „tu avais une déesse à ton côté, Ulysse” („aveai o
FUNDOIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287114_a_288443]
-
Apărută din cele mai vechi timpuri, prima dată în Orient, cu scopul de a verifica iscusința, puterea de inventivitate și fantezia tinerilor - o consemnează astfel și unele basme populare românești-, g. a căpătat, cu vremea, funcții predominant distractive. În Grecia antică, la mesele filosofilor, era folosită frecvent ca mijloc de întrecere. Latinii au cultivat-o mai puțin decât grecii. Între g. românească și cele întâlnite mai ales la popoarele din Peninsula Balcanică există mari asemănări. Nu rezultă de aici că trebuie
GHICITOARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287258_a_288587]
-
Darul de a iubi (1978) sau ale unor romane precum Această iubire (1979), Viață personală (1981). O carte de versuri de dragoste este și Frumoasele doamne din provincie (1998). Erosul e privit uneori ca destin implacabil, amintind de personajele tragediei antice („Suntem zidiți de vii/ în iubire”), alteori ca un centru al universului, precum în concepția platonică sau în „poezia metafizică” engleză din Renaștere. SCRIERI: Noaptea nunții, București, 1969; Colivia de canari, Craiova, 1970; Scrisori de dragoste, București, 1971; Dulcea pierdere
DUŢESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286921_a_288250]
-
cu cele moderne, pe de alta, realizarea unor traduceri adecvate sensibilității secolului al XX-lea, precum și stadiului de evoluție a limbii române literare. Cea dintâi preocupare se face simțită în articole ca acela al lui Tudor Vianu despre polemica dintre antici și moderni sau al lui N.I. Herescu despre ecourile din poezia lui Horațiu și Vergiliu în opera lui Giosuè Carducci. Cealaltă tendință este ilustrată de tălmăcirile înnoitoare din Homer (G. Murnu, Cezar Papacostea), Teocrit (T. Naum), Lucrețiu (D. Murărașu), Catul
FAVONIUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286972_a_288301]
-
glacialității sugerează teama, distanța incomensurabilă, cu stranii ecouri, din nou, într-o elegie eminesciană: „Unde-m vine-aminte de svânta ta față, / Mi să varsă-n suflet răceală de gheață”. Plângerea Ecleziastului, motivul perisabilității lumii - străvechiul topos „ubi sunt” al liricii antice și medievale - se regăsește în psalmii lui D., ca și la contemporanul său Miron Costin, autorul poemului Viiața lumii. Rezonanțe de bocet interferează acum lamentația psalmistului, sentimentul trecerii nu întunecă, ci atrage doar o melancolie senină. În imaginea petrecerii pe
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
Un loc bine determinat l-a ocupat în economia revistei, încă de la numărul de probă, literatura străină. Registrul traducerilor este variat și atestă informația largă a redactorului. Calitatea lor, în schimb, nu este întotdeauna mulțumitoare. S-a tradus din literaturile antice (Sappho, Anacreon, Vergiliu, Horațiu, Ovidiu ș.a.), din literatura italiană (Dante, Petrarca, Carducci, Antonio Fogazzaro, Ada Negri, D’Annunzio și Matilde Serao), germană (Lessing, Goethe, Schiller, Uhland, J.L. Tieck, Th. Storm, H. Sudermann, Arthur Schopenhauer), rusă (Pușkin, Gogol, Tolstoi, Turgheniev, Dostoievski
FAMILIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286948_a_288277]
-
pentru estetică. Arta ar fi, în concepția sa, formulată într-un amplu comentariu asupra picturii lui N. Grigorescu, o fuziune între realitatea obiectivă și subiectivitatea artistului. Evoluția artei „după psihicul fiecărei epoce” este explicată prin evoluția atitudinii față de om. Arta antică ar fi consfințit „zeificarea” omului, iar creștinismul - prezența lui Dumnezeu în artă, făcând din oameni „ființe eterate”. Epoca modernă - afirmă M. - este marcată de domnia realității și a experienței, iar în plan artistic, de impunerea categorică și salutară a realismului
MICHAILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288100_a_289429]
-
temelia lor nu era zidită o ființă omenească. Semnificațiile ritualului erau multiple. Cel mai adesea, sacrificiul reprezenta ofranda adusă „spiritului locului”, care urma să devină duhul protector al clădirii. Numeroase legende atestă această largă circulație a mitului. Cunoscut de lumea antică, el era răspândit atât în Europa, cât și în Asia, Africa și chiar în America precolumbiană. Formă poetică a îmbrăcat însă în aria sud-est europeană, unde predomină balada. Versiunile extrabalcanice cunosc o dezvoltare epică restrânsă, rezumându-se de obicei la
MESTERUL MANOLE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288098_a_289427]
-
Tocilescu, C. Rădulescu-Motru, Ovid Densusianu, N. Iorga; printre colegi - Panait Cerna, Ion Petrovici, D. Caracostea. Colaborează la ziarul „România jună”, condus de A.C. Popovici (februarie și aprilie 1900), dar L. apreciază drept debut („cea dintâi manifestare critică”) studiul O tragedie antică..., despre Perșii lui Eschil, publicat la 22 octombrie 1903 în revista „Litere și arte”, supliment al cotidianului bucureștean „Adevărul”. Colaborează ulterior la „Epoca” (1904-1906), foiletoanele publicate aici fiind strânse în Pași pe nisip (I-II, 1906). Obține locul întâi la
LOVINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
Augustin: l’aventure de la raison et de la grâce, Et. Augustiniennes, Paris 1968; G. O’Daly, La filosofia della mente in Agostino, trad. it. de N. și R. Ilari, Augustinus, Palermo 1991; H.I. Marrou, S. Agostino e la fine della cultura antica, ed. ital. sub îngrijirea lui C. Marabelli și A. Tombolini, Jaca Book, Milano 1987: fundamentală mai ales pentru acea „Retractatio” a autorului față de precedenta ediție din 1938; în aceasta, Marrou corectează unele teze precedente slab fundamentate și, aprofundând și nuanțând
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]