11,066 matches
-
ar numi mobilul meu interior de a fi sociabil, înclinat spre a înțelege oamenii și de a mă empatiza ușor cu ei?’’. Nu prea știu cum să-l numesc, dar în general nu pornesc cu etichetări și nici nu prea aplec urechea la altele confecționate de alții, fapt care mi-a atras în viață un confort psihologic. Aceasta cu atât mai mult cu cât am observat că disconfortul cel mai mare survine de la persoana proprie. Cea mai grea conviețuire consider că
INTERVIU CU UCENICUL MARILOR MAEŞTRII AI TEATRULUI, ACTORUL RICHARD BOVNOCZKI! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1226 din 10 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350692_a_352021]
-
la mila Domnului dacă nu faci ceva pentru ea. Marele câștig este mana cerească pe care Dumnezeu ți-o pune în față dar trebuie să o culegi. Dumnezeu nu bagă în traistă și cu atât mai puțin direct în gură. Apleacă-te, ridică ce ți-a oferit Domnul iar apoi o poți duce la gură dacă este mana menită ați potoli foamea. Asta este „munca” prin care Dumnezeu îți asigură pâinea cea de toate zilele. Și judecă te rog puțin. Nu
CU DUMNEZEU ÎNAINTE. de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350731_a_352060]
-
lor, pe poteci! Și când simți că cineva croiește suspine, adu-ți aminte că Mihai al lui Eminescu și Nicolae al lui Labiș trăiesc ascunși în lacrima neputinței tale... 01 Aprilie 2011 În umbra amintirilor Adăpostit sub umbra amintirilor mă aplec să îți sărut o stea lunecândă prin ochii tăi. Scormonesc în lumina pământului și-n pasul molcom al vântului, dar toate apasă pe cerul din mine, și florile și zumzetul de albine, ci numai umbra ta spirală de fum se
NUMĂRĂ-ŢI IZVOARELE! de STELIAN PLATON în ediţia nr. 95 din 05 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350743_a_352072]
-
poezie milenara ,ai ridicat o stea pe cer! Din ființă sau din dorința,flori de iubire răsar în primăvara Viața dulce ,viața amară sub bolta stelara,în clipa de seară Un gând se alină sub bolta senina,vers auster Se-apleacă poetul pe cărarea divină,privire pierdută-n mister... Tu poezie milenara ,ai ridicat o stea pe cer! Lucian Tătar 19 ian 2017 -0090 Olhao Referință Bibliografica: TU,POEZIE MILENARA / Lucian Tătar : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2272, Anul VII
TU,POEZIE MILENARĂ de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2272 din 21 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/358789_a_360118]
-
și ocazionale, mai ales la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Andrei Șaguna” din municipiul Sibiu. Cu alte cuvinte, așadar, am prezentat pe scurt principalele lucrări în volum ale Părintelui Profesor și Academician Mircea Păcurariu. În aceste lucrări și studii, s-a aplecat cu atenție asupra vieții și activității unor ierarhi avangardiști pentru vremea lor, ca de pildă, Antim Ivireanul (1966); domnitorul declarat sfânt, Constantin Brâncoveanu (1996); mitropolitul Dosoftei (1990); domnitorul Dimitrie Cantemir (1974); arhiereii Neofit și Filaret Scriban (1970). De asemenea, a
O SCRISOARE DESCHISĂ, ADRESATĂ CU PRILEJUL ACESTUI FRUMOS CEAS OMAGIAL, FESTIV ŞI ANIVERSAR – ÎMPLINIREA A OPTZECI DE ANI DE VIAŢĂ AI PREACUCERNICULUI PĂRINTE PROFESOR MIRCEA PĂCURARU... de STELIAN GO [Corola-blog/BlogPost/358736_a_360065]
-
zbuciumă sângele urcând prin rădăcinile copacului din trup, împământenind sămânța coaptă cu irizări cuibărite-n miez. Alunecă prin simțurile mele uscate firul de apă-n dans, izvorul câmpiei, încremenite fibre atinse de pîrjol, așteaptă să respire ploile repezi. Tu-mi apleci cumpăna-n interior până-n limpede ochiul fântânii și mă ungi cu mirul ei rece pe fruntea boltită de ani. Referință Bibliografică: Zile de vară / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 327, Anul I, 23 noiembrie 2011. Drepturi
ZILE DE VARĂ de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358801_a_360130]
-
nectar, de-al zeilor, și bea, iubite! Simți-vei stâncile-fărâme sub talpa ta cum plâng, tăcute, Și soarele cum te pătrunde, lăsând în urmă vremi trecute În tine înflorește-n taină un crin... petale desfăcute Pe sub arcade de opal se-apleacă lin să te sărute. De spui vreodată „te iubesc!” când primăvara și zefirul În dans nebun înlănțuiți ne umple cu visări potirul Pe geana clipei fă popas când roua-mbracă trandafirul Sărută-mi gândul adormit, apoi, pe frunte lasă-mi
VISÂND PE MALUL MĂRII PRIMĂVARA (POEME) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358839_a_360168]
-
s-ar fi cuvenit să fiu, ci om în toată firea, așa cum sunt acum. S-a întors să mă privească, lung, cu ochi osteniți, apoi a pus un alt lemn pe butuc și l-a lovit cu sete. M-am aplecat să strâng lemnele sparte de pe jos și le-am dus lângă pragul ușii casei, sub streașină, ca de obicei, pentru ca mama să le aibă la îndemână. Când m-am întors, pentru a aduce și celelalte lemne, nu l-am mai
POTECA FĂRĂ ÎNTOARCERE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358735_a_360064]
-
confundat cu efectul unei adieri de vânt. Om!... Stătuse puțin în cumpănă, apoi de undeva din sine cineva îi confirmase presupunerea, țipându-i în urechi același cuvânt: om!... În clipa următoare știuse ce avea să se întâmple și instantaneu se aplecase, strângându-și capul între umeri. Spre necazul său, mâna stângă tocmai îi dădea semne de slăbiciune, un fel de amorțeală i se strecura de-a lungul ei din umăr până în palmă. Noroc cu dreapta, pe care se simțea încă stăpân
POTECA FĂRĂ ÎNTOARCERE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358735_a_360064]
-
zvon agonizează-n noaptea asta rece, Imită Luna fundul căldării de-aramă. Am rupt cuvântul care vrea să mă înece Și-n zările de fum te strig pe tine mamă. Zăbavnic pasul tău mai trece prin grădină, Cu greu te-apleci să legi vlăstarele de vie; Tresari când bate-n poartă câte o vecină : - Mi-o fi venit băiatul, oare el să fie? Ai pus o rugăciune în fiecare stea Și viața ta e toată numai așteptare. Cu vise și fiori
de STELIAN PLATON în ediţia nr. 356 din 22 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358849_a_360178]
-
iubire, ruginit un clopot bate, Iar suspinul meu se acoperă cu moarte... 17-12-11 Vicleana soartă Se-aprinde cu miresme moi un anotimp Și ning în șoaptă printre scântei de ape Copaci de plumb, cu rădăcini înfipte-n timp, Când se-apleacă stele ca să se adape. Așteaptă soarta mea stearpă și vicleană, Am iarna-n piept, ninge-n noaptea de cerneală... Se-mpart cadouri, la fiece persoană, M-așteaptă-n poarta mea saci cu amăgeală. Eu sunt uitatul de dincolo de ape, Dincolo de nori, de
de STELIAN PLATON în ediţia nr. 356 din 22 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358849_a_360178]
-
nectar, de-al zeilor, și bea, iubite! Simți-vei stâncile-fărâme sub talpa ta cum plâng, tăcute, Și soarele cum te pătrunde, lăsând în urmă vremi trecute În tine înflorește-n taină un crin... petale desfăcute Pe sub arcade de opal se-apleacă lin să te sărute. De spui vreodată „te iubesc!” când primăvara și zefirul În dans nebun înlănțuiți ne umple cu visări potirul Pe geana clipei fă popas când roua-mbracă trandafirul Sărută-mi gândul adormit, apoi, pe frunte lasă-mi
VISÂND PE MALUL MĂRII, PRIMĂVARA (POEME) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358837_a_360166]
-
hărăzit scânteierii. Undele imaginarului împresoară Pământul și tainele creației sale desprind energii din energiile celor care știu să se prindă în jocul luminii. Cei luminați pătrund adevărul scrisului său, cei profani rămân, undeva, în cercul lor strâmt. Cutez să mă aplec peste înscrisuri dictate de geniul creației, strâng mâinile la piept și mulțumesc Cerului că ochii mei îmi mai dau posibilitatea să mă regăsesc într-o lume uitată de abjecțiile neinițiaților lumii pseudointelectualilor. Pornesc, împreună cu alți iubitori ai scrisului românesc, pe
METANOIA FORMELOR LITERATURII ŞI A OMULUI NOU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358840_a_360169]
-
lasă lumina să treacă prin tine, / Mai las-o, om -frate, mai las-o, vecine, / Căci numai lumina rămâne din noi, / Un fel de silabă, un fel de altoi - // Mai lasă lumina să treacă prin casă, / Doar ea nu ne-apleacă, doar ea nu ne-apasă, / Mai lasă lumina să treacă pârleazul / Spre lazul pe care n-ajunge necazul - // Mai lasă lumina să guste, ea, buna, / Din viețile noastre, trăite ca una, / Mai lasă lumina, cu palmă de pască, / Să ne
POEMELE VAMEŞULUI MÂNTUIT. JIANU LIVIU-FLORIAN: IMNURILE FĂŢĂRNICIEI , SEMĂNĂTORUL, 2011 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358904_a_360233]
-
fânul de smaralde - // Copii de îngeri, de mai sunt, / Să ni-i trimiți, să batem cotca. Să ningă florile mărunt, / Pe unde-Ți trece-n vise, lotca - // Și din cireșii lui Avram, / Din merii verzi ai lui Simion, / Ne mai apleacă,-n somn, un ram, / Căci, Doamne, ești, și Tu, tot om. // Mai du-ne tălpile pe râu. / Adu-ne peștii pe aproape, / Să le-aruncăm din palme, grâu, / Să coborâm cu ei, pe ape - // Și din izvoare, din oglinzi, / Unde
POEMELE VAMEŞULUI MÂNTUIT. JIANU LIVIU-FLORIAN: IMNURILE FĂŢĂRNICIEI , SEMĂNĂTORUL, 2011 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358904_a_360233]
-
în dud. S-a topit căldura-n răcoare și paște din perlele vii semănate-n suiș, visele noastre se-mpletesc în visele florilor cu gura zdrobită pribegind printr-al lumii desiș. Un înger își fâlfâie inocentele aripi, mesteceni schilozi se apleacă cu fruntea-n pământ, liniștea bea din tâmplele mele-argintate; nici nu mai știu unde sunt...dacă sunt. Leonid IACOB Referință Bibliografică: de noapte / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 471, Anul II, 15 aprilie 2012. Drepturi de Autor
DE NOAPTE de LEONID IACOB în ediţia nr. 471 din 15 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359034_a_360363]
-
noastră, de iertăciune un semn. Iar dacă pentru fapta mea ești neîndurător, Cruță neamul, țara și al ei Conducător, Dacă plăpândei mele făpturi i-a fost această soartă Nu fug, aștept pedeapsa pentru faptă. Scena 3. 1-iul CETĂȚEAN ( Intrând se apleacă în semn de rugăciune). Doamne pedepsește vinovatul și apără țara! ( Femei și cetățeni intră la rând, unii după alții, rostind diferite imprecațiuni și blesteme.) 1-a FEMEIE (Cu un prunc în brațe ) Copiii nu-s vinovați, stăpâne, nu pogorî asupra
FLORILE SARMISEGETUSEI, DRAMĂ ISTORICĂ ÎN VERSURI, ACTUL 2. de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358981_a_360310]
-
nu-l mai văzuse de la naștere. Este oprită de celelalte preotese. Decebal privește copilul drept în ochi, stand drept, de neclintit. ). DECEBAL Știam! Așteptam clipa aceasta să fie adunat întregul popor, Să-mi recunosc nepotul în acest micuț fecior. ( Se apleacă și ia copilul în brațe. Îl mângâie pe creștet și îi dăruie o floare pe care o ia din mâna unei femei.). Aici, în fața tuturor, La picioarele marelui zeu nemuritor recunosc în acest fecior Viitorul meu moștenitor! ( Poporul îl aclamă
FLORILE SARMISEGETUSEI, DRAMĂ ISTORICĂ ÎN VERSURI, ACTUL 2. de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358981_a_360310]
-
Alexandru Firescu, autorul scrie fără urmă de sarcasm, o evocare emoționantă a unei persoane care a dăruit cu generozitate Lumină în jurul său: “Timp de o jumătate de veac, Domnul Firescu Alaxandru a fost, cu pălăria sa de rabin, cu umerii aplecați sub jugul literelor, cu sfiala și blândețea unui călugăr, un copist al sufletelor, un grămătic al cuvântului scris, și vorbit, la Cancelaria Domnească a Artei. Un elegant și rafinat critic de istorie și artă, care se ascundea, cu modestie, sub
RECENZIE LA VOLUMUL: POVEŞTI MURITOARE DE JIANU LIVIU-FLORIAN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358965_a_360294]
-
care am reținut: În Dicționarul Enciclopedic „Cartea românească” din 1931, I.A. Candrea definește intelectualul ca „persoană care și-a cultivat mintea și se servește numai de inteligență spre a judeca lucrurile”; dicționarele franțuzești definesc intelectualul ca „individ care se apleacă asupra activităților intelectuale, spirituale, indiferent de nivelul de pregătire instituțională, în practică văzându-se ca fiind o persoană implicată în viața culturală și politică”; dicționarele din engleză definesc intelectualul ca „o persoană cu un intelect dezvoltat”. Mai precizează că în
DESPRE INTELECTUALI de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 471 din 15 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359030_a_360359]
-
Literatura > Naratiune > AM CULTIVAT Autor: Boris Mehr Publicat în: Ediția nr. 609 din 31 august 2012 Toate Articolele Autorului Am cultivat Am cultivat plante exotice, imaginare. Veneam în fiecare noapte. Ridicolul nu este cea mai mare nenorocire. Cineva s-a aplecat prea mult peste balcon și a căzut în capul unui înalt funcționar. Putea să cadă în sine însuși. Se s criu miliarde de poezii, ca stelele, castelele. Așa cum Moise a scos apă din stâncă, de ce să nu scot eu un
AM CULTIVAT de BORIS MEHR în ediţia nr. 609 din 31 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/359069_a_360398]
-
Privirea cerșetorului se fixă pe bancnota care-i fusese dăruită și parca fiecare bătaie de pleoape era ca săgețile piezișe care hipnotizează prada. - Ia-o, e a ta, îl îndemnă Ștefan Deleanu. Dar bărbatul nu-și arătă mulțumirea. Scriitorul se aplecă și o așeză pe iarbă. Câinii s-au ridicat toți trei deodată, parcă la comandă. Nebunul le spuse ceva nedeslușit. Aceștia s-au învârtit de câteva ori în preajma lui Ștefan apoi s-au dus spre cascadă. În mintea scriitorului pornise
PROMISIUNEA DE JOI (VI) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 786 din 24 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359332_a_360661]
-
mânie, o făcu pe Didina să tresară și să se retragă rușinată că îndrăznise să-i mângâie pulpele picioarelor. - Vai, vai de mine!... ce pățirăți?... îl căina bietul Naie, mai să plângă de „durerea” boierului. - Pe dracu, domnule!... și se aplecă spre urechea lui Naie, vezi Doamne că se jena de „coana” Didinica, adăugând distrus: mă înțepă un gărgăune drept în capul prepuțului... Didina, care avea un auz foarte fin, sări la gâtul bărbatului. - Vezi Naie, când eu ți-am spus
PARTEA A IV-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359277_a_360606]
-
rău bine, Din piatră lemn, din amar dulceață, Pentru ca prin bolovanii neadaptării Să strigăm din rărunchii bolnavi: Vrednic este! ABIA ATUNCI Când colbul de pe uliță dispare, Când olul de lut nu mai aduce apă, Când Crucea din turlă se va apleca, Atunci, abia atunci... Dacă oamenii nu se vor mai saluta, Dacă iarba nu va mai crește, Dacă urâtul va umple cărarea sufletelor, Atunci, abia atunci... De va fi lumea fără rugăciune, De va fi omul fără inimă, De va fi
RĂSTIGNT PE CUVINTE de MENUT MAXIMINIAN în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359349_a_360678]
-
apei Adusă de femeia văduvă. Aici, nebunia pentru Hristos Nu are leac pământean, Pentru scânteia de Adevăr, Călugărul dându-și sufletul. Țara dorului de Iisus, Mândră ca soarele de pe cer, Unde pietrele se înmoaie sub glasul Îngerilor Și munții se apleacă pentru a fi mângâiați. Infinitul dumnezeirii e în inima mea, Pe zidurile temniței este cuvântul Tău, Credința stă demnă în picioare. MASCĂ Moartea rânjește prin sticla fumurie. Își așteaptă prada. Râde, apoi plânge, Iar sufletul e acum fluture. Dealul a
RĂSTIGNT PE CUVINTE de MENUT MAXIMINIAN în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359349_a_360678]