5,053 matches
-
din toate regimurile și mai ales din perioada comunistă: Cum rezistă ăștia la atâtea suplicii, când alții ar fi murit de mult?! Rezistau postind și rugându-se. Rugându-se pentru ei înșiși, să nu trădeze Adevărul; rugându-se pentru cei apropiați să nu se lase înșelați; rugându-se și pentru cei care loveau, să cunoască Adevărul și să se pocăiască de greșelile lor. Adversarii lui Hristos strigau: Huo! Tu, care dărâmi Templul și în trei zile îl faci la loc, coboară
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
până seara; la masă ne-a sculat elevul de serviciu. După masă, în sala de meditație, ce era și sală de clasă, colegii ne-au asaltat cu întrebări. Neputând și neștiind ce să răspundem, lăsam să se înțeleagă că viitorul, apropiat sau mai îndepărtat, va da răspuns nedumeririlor noastre. Se auzeau vești despre arestări masive de legionari în București. Brigăzi speciale ale Siguranței operau peste tot în țară arestări și maltratări ale fraților de cruce, condamnări anticipate și în contumacie la
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
fac biruitor tocmai prin această suferință. Ăștia sunt nebuni, disperau. Numai niște nebuni pot gândi așa! Eram nebuni. Nebunie sfântă pe care nu puteau s-o înțeleagă anchetatorii. Mintea lumească nu putea vedea dincolo. Dacă au căzut mulți dintre cei apropiați Căpitanului, a fost pentru că s-au legat sufletește de persoana lui, mai mult decât de idealul lui, devenind „înțelepți ai lumii acesteia”, pierzând „nebunia” credinței în valorile nestricăcioase și nepieritoare ale dragostei de neam și Dumnezeu. CAPITOLUL III CRĂCIUNUL 1942
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
miei, ieftini în regiune, câțiva viței, porci, păsări, realizând o mică fermă și având din când în când carne proaspătă. Scăpam de spectrul foamei. Pentru cei din închisoare am recurs la bunăvoința tacită a câtorva gardieni care ne fuseseră mereu apropiați. Când mergeam sâmbăta după rația de mălai și sare, cu căruța trasă de bivolițele proprietarului, pregăteam pachete cu felii de zahăr, carne și slănină, pâine și fructe, roșii și morcovi pentru celulele ocupate de criminalii de război; pentru ai noștri
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
1944 până în 1948, când Dumnezeu a vrut să ne despartă, am fost miluit de Cel Atotputernic să stau împreună cu el doi ani în aceeași celulă, iar în colonia de muncă de la Galda de Jos, județul Alba, am fost tot timpul apropiați în comunitatea împrejurul căreia gravitau toți cei scoși la muncă. * Dumnezeu revărsase asupra lui harul frumuseții: Fizic, părea un arhanghel, purtând când spada de foc a Cuvântului dumnezeiesc, când crinul curăției plin de parfum tainic. Moral, nu i se putea
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
te mai judeca singur în ceea ce faci, lăsând să te judece Hristos - un stadiu în care nu tu lucrezi, ci harul lucrează în și prin tine - o avea Valeriu. Prezența lui, oriunde, în orice fel de întâlnire între noi, cei apropiați sufletește - numiți de unii în chip decent, iar de alți în chip ironic mistici - ca și în mijlocul celor mai puțin inițiați în viața duhovnicească, crea bucurie și respect și uneori îngrijorare sau teamă. Bucurie, pentru cele ce aveai să le
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
de război, între ei, generalul Mihai Iliescu, comandant militar al Transnistriei în timpul războiului împotriva URSS. Sunt oameni care rămân în amintirea posterității prin virtuțile lor sau prin păcatele lor. Dumnezeu să mă ierte și să-i ierte și pe cei apropiați generalului Iliescu, dar nu mi-a rămas în minte pentru virtuțile lui de om și ofițer al armatei române. Am considerat întotdeauna că, indiferent de situația în care te afli, nu ești absolvit de datoria de a trăi în frica
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
una peste alta pînă-n tavan și toate rafturile supraîncărcate (deși Iorga își cunoștea bine inventarul). Își nota cu grijă pagina la care rămăsese și se ridica să-și salute oaspetele. Era atît de gelos cu timpul său încît cu cei apropiați își permitea să continue să citească (sau să facă însemnări) în timpul conversației. După plecarea musafirului își relua lucrul. Tehnicile utilizate de el la citit erau fenomenale. Ca să sesizeze laitmotivul, citea adesea o carte din patru în patru pagini, uneori necatadicsind
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
pentru scriitorii moderniști ca Tudor Arghezi era fără margini. Nu putea să-i ierte nici pe cei care colaboraseră cu germanii în timpul primului război mondial, ca Alexandru Tzigara-Samurcaș și alții. Poate că era atît de ușor influențat de către unii din apropiații lui din cauza unui idealism și a unei naivități aproape copilărești 120. Era cu siguranță lipsit de realism în politică, vanitatea, temperamentul și naivitatea sa aproape garantîndu-i eșecurile în acest domeniu. Pe lîngă devoțiunea sa față de România, Iorga era devotat și
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
să servească întăririi relațiilor "naturale" (latine) cu aceste țări. Pe baza acestor relații, România trebuie să-și orienteze politica spre Balcani și spre prelungirea acestora, Orientul Mijlociu. Iorga conchidea că "România trebuie să facă tot posibilul ca să devină influentă în Orientul Apropiat, și grație forței noastre (care depinde de noi) vom pune influența aceasta în slujba Occidentului, de care structura noastră fizică (latinitatea) și sufletul nostru sînt indestructibil legate"158. În privința problemelor practice, ținînd cont de preferințele și de antipatiile lui Iorga
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
deschis, Iorga devenea din ce în ce mai închistat în conservatorismul lui literar și tot mai combativ în această direcție. Iorga a făcut tot posibilul (din cauza urii sale față de futurism) ca Academia Română să nu-l primească pe Marinetti, în ciuda faptului că acesta era un apropiat al structurilor puterii fasciste din Italia. Enrico Corradini a fost în schimb bine primit de Iorga, care îl numea "vulturul roman al lui Mussolini", explicînd de ce era atît de entuziasmat de vizita acestuia: "Ca să le facă în ciudă lui Gömbös
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
Metes în problemele legale ale acestuia, promițîndu-i (jurnalistului) probe relativ la afacerile lui compromițătoare cu o bancă. Toate acestea și faptul că Metes era sponsorizat de Iorga trebuiau scoase cu grijă în evidență în articol. Hamangiu (ministrul justiției și tot un apropiat al lui Iorga) urma să fie atacat tot în presă pe baza cîtorva tranzacții îndoielnice cu Banca Blank. Iar articolele trebuiau să sublinieze de mai multe ori relațiile strînse ale acestor oameni cu Iorga. Cea de a doua notă scrisă
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
Nicolae Iorga nu mai este printre noi. Este tot ce putem spune în acest moment tragic pentru țara noastră. Rămîne pe seama viitorului, cu o stare de spirit mai calmă, să judece împrejurările morții sale. Dar noi, care am fost destul de apropiați de el, sîntem aproape incapabili să ne adunăm gîndurile ca să-i adresăm un ultim rămas bun, din cauza tristeții care ne împovărează. Nicolae Iorga a fost însăși întruparea efortului intelectual al națiunii noastre și nimeni nu l-a depășit pînă acum
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
brusc de tatăl meu. — O, Hartley, te iubesc atât de mult! M-am așezat pe scaun și mi-am prins fața în mâini. Sub camuflajul mâinilor, am simțit trăsăturile schimonosindu-mi-se. Mă simțeam atât de neputincios, atât de vulnerabil apropiat de copilăria mea. —-Hartley, nu mă părăsi. Nu știu ce m-aș face dacă ai pleca! — Cine a fost omul acela? mă întrebă Hartley. — Care om? — Omul cu care erai când am apărut pe scări. — Vărul meu James. — Ah, da... fiul mătușii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
unul la celălalt, în tăcere, nici unul nemaicutezând să adauge ceva la spusele ferme, am simțit o nouă barieră înălțându-se între noi. Până atunci, găsisem că e dificil să stabilesc o comunicare cu ea. Acum îmi dădeam seama cât de apropiați fusesem. Planul era următorul: Peregrine îi va telefona din sat lui Ben, spunându-i că domnul Arrowby și prietenii săi i-o vor aduce înapoi pe „Mary“. Oare Ben o să răspundă: „Duce-ți-vă dracului cu toții, nu mai am nevoie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
palid aurie. Avea un aspect de mare fericită și mi se părea că o privesc prin ochii lui Titus. M-am întors în dormitor. Ceilalți trei dormeau în camerele de jos, deși nu-mi plăcea să-i știu atât de apropiați. Hotărâsem ca în acea zi să le cer tuturor să plece. Mă simțeam îndeajuns de tare pentru a-mi traduce în practică hotărârea și, cu toate că, într-un anumit fel, mi-era groază de solitudine, planurile mele nu puteam lua formă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
fost scris jurnalul ne lasă să tragem concluzia că rostul lui nu era acela de a memora trăiri, stări sufletești sau idei, ci de a fixa fapte. Este o mare deosebire între jurnal și scrisorile regelui, mai ales cele adresate apropiaților, în care predomină opiniile. Interesant este faptul că jurnalul conține uneori, la sfârșit de an, liste de scrisori primite și expediate în acel interval. De aici s-ar putea degaja încă o concluzie: regele făcea însemnări cu intenția de a
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
grade diferite, a scriitoarei germane în elaborarea „memoriilor” regelui Carol I. Mărturiile sunt contradictorii și în acest caz. Unele ziare și reviste ale timpului o prezintă pe soția medicului regelui drept autoare unică. La fel procedează și Alexandru Tzigara-Samurcaș, un apropiat al scriitoarei și al casei regale. Acestor opinii pare să li se alăture, deși nu o face explicit, Renate Grebing, biografia lui Mite Kremnitz. O variantă oarecum diferită ne este relatată, în amintirile ei, de către regina Maria, soția regelui Ferdinand
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
în primăvara anului 1881, cu prilejul asasinării țarului Alexandru al II-lea. După acel moment, însemnările devin intermitente. Demn de notat este faptul că și în această perioadă - la fel ca în cele anterioare, dar și în scrisorile sale către apropiați - regele vorbește despre o serie de intrigi rusești în Moldova (însemnările din 1/13 martie 1882, 15/27 februarie 1883, 27 mai/8 iunie 1883, 7/19 iunie 1884, 19 aprilie/1 mai 1885, 24 septembrie/6 octombrie 1886). O
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
și ceață. Înainte de amiază nici un ministru, deoarece toți sunt la alegeri. După-amiază promenadă pe chei, vânt rece dinspre nord-est. Seara ceva audiențe. Alegerile pentru Cameră s-au încheiat în toată țara. Guvernul o mare victorie. Kogălniceanu și încă 30 de apropiați ai săi s-au ales totuși în Cameră. Seara la teatru, Faust, foarte prost. Sâmbătă, 10/22 noiembrie Frig, neprietenos. Înainte de amiază Brătianu la mine. Au început alegerile pentru Senat. După-amiază audiențe. Promenadă. Seara cu Elisabeta. Scris. Duminică, 11/23
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
a contribuit la detronarea lui Alexandru Ioan Cuza, apoi a făcut parte din Locotenența Domnească de la 1866. A participat la războiul din 1877-1878, cu gradul de general, apoi s-a retras din armată. George Cantacuzino (1845-1898), om politic liberal, un apropiat al lui Ion C. Brătianu. Sabina, fiica lui Brătianu, care avea să-i devină cumnată în 1885, prin căsătoria cu doctorul Constantin Cantacuzino, fratele lui George, ne-a lăsat o descriere a sa: „În 1876, vara, veni la Florica Gheorghe
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
1844-1914), arhitect, elev al lui Viollet-le-Duc. A fost adus din Franța pentru reconstituirea unor monumente istorice, precum biserica episcopală de la Curtea de Argeș și biserica Trei Ierarhi din Iași. Emil Costinescu (1844-1921), gazetar, politician liberal și om de finanțe. Era unul dintre apropiații lui Ion C. Brătianu, fiica acestuia din urmă amintindu-și despre el că „venea la noi ca să lucreze cu tata și mai ales ca să iasă la aer bun și întăritor, căci era veșnic suferind și ipohondru. Bărbat frumos, blând, plăcut
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
de general. A organizat serviciul românesc de ambulanțe, care s-a distins apoi în timpul războiului din 1877-1878. A contribuit la organizarea Azilului de fete orfane Elena Doamna, de care se ocupa îndeaproape și regina Elisabeta. Era, de asemenea, unul dintre apropiații regelui Carol I. Personalitate complexă, Carol Davila a fost perceput în mod diferit, uneori contradictoriu, de către contemporani. Sabina Cantacuzino, care l-a cunoscut, scria despre el: „Era un om plăcut, deștept, activ, bun organizator, dar ambițios și, se zicea, lingușitor
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
Luisa, din casa regală a Prusiei. La Weinburg, în nordul Elveției, pe malul Rinului, se afla reședința de vară a familiei princiare de Hohenzollern. David Kalikana (1836-1891), rege al Insulelor Sandwich (Hawaii) din 1874. Apostol Mănescu (m. 1896), unul dintre apropiații lui Ion C. Brătianu. Fiica celui din urmă scria despre el: „Era foarte bine crescut, fin și hazliu, iubea pe tata cu devotament, dar îi lipsea cu totul partea intelectuală care distingea cercul nostru. Ținea mult la o masă bună
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
intrate în gestiunea depozitului central al I.A.S. Român, dar mărfurile propriu-zise nu sunt de găsit în inventarele unităților din subordine. S-a stabilit că multe dintre aceste mărfuri au fost înlocuite cu ce au avut nevoie domnul Smântână și apropiații săi sau pur și simplu au fost transformate în lei, împărțiți apoi frățește. Jaf că în codru! Opinia publică romașcana se întreabă: cum a fost posibil? Poate ne va spune domnul senator R.T., care până în acest an [...] a fost împuternicit
HOTĂRÂRE *)din 28 septembrie 1999 în cauza I. Dalban împotriva României. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/128936_a_130265]