11,785 matches
-
să te asiguri că nu are febră. Nu, nu aveam febră și... da! Aveam o febră mare, ciudată pentru mulți și adesea și pentru tinerelul care eram, vivace, excesiv de vorbăreț, care citea mult și amestecat, naiv și penibil de credul, apt de a deveni o victimă aproape ideală pe altarele unui social ce ardea, În anii aceia, la roșu! Nu, tinerețea pentru generațiile acelor ani nu era deloc un paradis, mai ales pentru acei tineri care, fără să deseneze În aerul
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
viața mea de aici, „norocul meu omenesc”, cum Îl numește autorul lui Zarathustra, bucuria de a fi, de a simți natura și propria-mi materie vie, de a avea memorie și imaginație fertilă, puternică, de a fi descoperit cuvântul, logosul, apt de a Îngheța cortegii și zidiri ale minții ce ne Înalță nu numai deasupra celorlalte viețuitoare, dar ne și rup, ne salvează de cosmosul gigantic de piatră, foc și gaze; cuvântul care poate da un sens Întregii acestei mișcări a
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
piedicile și istețele argumente ale creierului, exersat În a analiza și cântări totul până În detaliile cele mai nesemnificative! - și eram Încă o dată copil, dar nu era vorba de o stare a copilăriei regăsite, ci de o beatitudine trează și puternică, aptă de a mă „ajuta” nu „să Înțeleg”, ci să fiu! Să fiu, În aproape plenitudinea ființei mele, de parcă o zeitate mi-ar fi fluturat hlamida ei În preajmă sau forțe „din mine” aflate Într-o ciudată așteptare s-ar fi
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
studenților ci și al elevilor de a manifesta public contra autorității școlare - dar și contra autorității, tout court! - indică, după părerea mea, o destabilizare a echilibrului intern al unei structuri sociale În care, decenii la rând, doar individul adult era apt de a-și manifesta opiniile politice la modul organizat și public. Am salutat Întotdeauna interdicția În legislația germană a dreptului la grevă a cadrelor din Învățământ, deoarece prin suspendarea cursurilor, pentru ore sau chiar săptămâni, păgubiții erau nevârstnicii, elevii!Ă
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
nu este o „sinecură”! Evident, au și „ei” unele avantaje, nu de disprețuit; În primul rând asistența medicală și cu medicamente, care le prelungește viața și le atenuează suferințele. O Întreagă industrie li se adresează; care le creează și „ideologia” aptă de a suporta acest „rău” de neocolit și, În primul rând, printr-o cosmetizare uneori stridentă În a „uita” de clipa sau ceasurile „dezagreabile” ale sfârșitului. Moartea, prezența și procesul ei „excluse” din viața de zi cu zi și din
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de excepție, ci și prin structurarea Întregului „moloz uman”, „materie” epică În jurul acestei „idei” care, În fapt, răspunde unei Întrebări atît de stringente și de profunde, Încât nu și-o pune nimeni, sau... nu și-o pune la modul adecvat, apt de a-i găsi răspunsul: cum anume ajung azi, la optsprezece sau douăzeci de secole după Christ, oamenii la credință?! De fapt, la umanitate, care nu Înseamnă nimic altceva decât regăsirea de sine. Romanticii Europei „știau” acest lucru: scopul omului
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
adesea respingătoare pentru spirite mai puțin răbdătoare, mai puțin „curajoase”, ca niște șerpi somnolenți În cuibarele lor, dacă vreți, sau ca acele animale oarbe care ies din coaja lor, Îmbăiate, Încleiate În sucuri și resturi de ouă sau placente, oricând apte de a recădea În neant sau Într-o moarte, În neființa ce, În aceste cazuri numeroase și abia dramatice, nu urmează unui ciclu de existență, ci este totul - Moartea ca singura formă a vieții! Și, oricât ar părea de curios
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
spirit care, Înainte de a părăsi total corpul de carne În care a viețuit decenii, planează deasupra lui și a micii cete de inși care contemplă cadavrul; și, cât timp mai sunt capabil să „mă uimesc”, cred a fi Încă viu, apt de a reacționa prompt și cu justețe nu numai la anumiți stimuli, dar și față cu perspectiva enormă a unei vieții, aflată „Îndărătul” meu, ca și În mine, precum și În miile de pagini În care au Înghețat figuri, evenimente, parabole
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
existență și valorile ei, când artificiile și interesantele - și Înecăcioasele! - obsesii ale artei absurde Își vor găsi locul În exegeza culturală, ne-obnubilând orizontul firesc și necesar al „respirației inimii umane”; acea „inimă” care, uneori, În epocile realmente fertile, luminoase, apte de a sprijini viața și viul, este „ascunsă În creier!”. Paris - Fundata Ianuarie - August 2006 C u p r i n s Î N T O A R C E R E A D I N E X I L
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Întru totul Îndeplinite, dar progresele au fost considerate suficiente, așa Încât, În final, cu unele ezitări și sub unele condiții (monitorizare europeană a justiției; restricții pe piața forței de muncă din diverse țări europene), România, ca și Bulgaria, a fost declarată aptă pentru a intra la 1 ianuarie 2007 În Uniunea Europeană. La 31 decembrie 2006, cu câteva ore Înainte de trecerea În noul an, drapelul european a fost Înălțat În fața palatului guvernului din București. Este o zi mare pentru România, care marchează o
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
de colegi, mai tineri sau mai în vârstă, ce ne credeau sau „rupți de realitate”, sau „reacționari” de-a dreptul. Eram, într-adevăr, și una, și alta, eram tineri, adică și în spirit, curajoși pe jumătate și cu siguranță inconștienți, apți de a intra în lupta cu un întreg sistem, dominant pe o treime a globului, de care începuseră să se teamă și în fața căruia se curbau chiar maeștrii noștri încă în viață. Părea că ne aflăm la „sfârșitul lumii”! Ridicoli
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
fundamentală, capacitatea omului de a ieși din impasurile, uneori grave, ale eternului contingent prin avântarea, din nou, într-o „mare poveste”, dans un grand récit!Ă Nu, nu cred că unii tineri talentați, bolnavi de un entuziasm ce-i transgresează, apți de sacrificiu total (sacrificiu care include renunțarea la propria vocație, „sacrificiu” de care eu n-aș fi fost niciodată capabil, o recunosc!Ă, se pot înșela! Chiar dacă credința lor politică s-a năruit sau a fost aplicată de inși nevrednici
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
refuzul nu numai al „realității”, dar și al capacității omului de a o sesiza, de a o cunoaște, de „a fi”. „Nesiguranța absolută” a eului, încercarea sa disperată de a se confrunta cu lucruri și cu fenomene, ca realități posibile, apte, poate, de a-i certifica ființa, concretețea și, mai ales, „posibilitatea ființării”. Un idealism absolut, „subiectiv”, cum se spune în limbaj filozofic, ce nu se regăsește în poezia românească (sau franceză, de exempluă, nici înainte de el, și nici azi, după
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
te vor lua cu ei, „pentru o scurtă explicație”! Explicație care putea dura ani și care te putea confrunta nu numai cu grotescul, brutalitatea și arbitrarul uman fără chip și istorie, tortura, frigul, foamea, dar, mai ales, „cu tine însuți”: apte să-ți releve, cu adevărat, „limitele”, cele nebănuite, devenind pur și simplu prizonierul propriului tău trup. Aceste „două mistere”, cum le-am numit, ale firii mele, Cartea și Erosul, nu numai că mi-au „bântuit” lunga, labirintica mea tinerețe, dar
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
noblețea” ce ne însoțesc! Succesul este o primă formă de „recunoaștere” a calității noastre profesionale și umane. (Cerem iertare pentru repetarea unor truisme, dar un romancier știe că dacă vrea să propună „excepționalul” trebuie să aibe răbdarea și să fie apt de a reconstitui încă o dată previzibilul, cunoscutul, banalulă. Și noi nu putem trăi fără această „recunoaștere” de către „asemănătorii” noștri, nos semblablés, congenerii! Da, ni se spune încă din pubertatea năucitoare pentru orice ins sensibil (deoarece „acolo” se desparte, se fracturează
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ale de curând dispărutului Ion Ioanid, fost redactor la Europa liberă, la München, în care deținuții, dar și gardienii sau șefii penitenciarelor au dreptul, ca într-un roman realist, la portrete calme, obiective, atmosfera însăși creionată din tușe variate, realiste, apte să ne facă a retrăi într-adevăr, măcar în parte, infernul, absurdul acelor destine ale unora din elita culturală, politică sau financiară a României.Ă Cum o spuneam, Ivasiuc a găsit susținători printre unii scriitori evrei marxizanți, atrași de vivacitatea
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
solidaritatea ideatică, complicitatea strânsă și prietenia „dinainte”, de sub tiranie, nu fuseseră decât „forme de „rezistență și de luptă”, alianțe de moment, un alt tip de „tropisme sociale”. Foștii noștri amici, inși excelenți în orice situație, să nu fi fost ei apți, în fond, de ceea ce se numește prietenie?! Sau, noi înșine, printr-un sentimentalism deplasat, acordăm o prea mare greutate acestei noțiuni de prietenie, absolutizând-o, dându-i o prioritate „exagerată” față de alte forme de conviețuire psihologică și socială?! Izbit, lovit
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și 31 de ani ce se pregătea să scrie nu numai „un roman” - cu ideea capodoperei, foarte răspândită în România și în țările sudului european, latine mai ales! -, ci să creeze un șir de texte epice, ample și, mai ales, apte să absoarbă nu numai marile inovații ale tehnicii și psihologiei genului, dar... și să inoveze! Poate, mai știi, cele peste zece mii de pagini pe care le-am publicat de atunci în proză nu au îndeplinit „ambiția” acelui tinerel, sosit din
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
felurite feluri, calmă, disprețuitoare sau agresivă, dar cine vrea, cine are curajul, „insolența” de a se „arăta gol”, în sensul de a trece, în oglindirea omului și a umanului, dincolo de clișeele, chiar și „artistice”, clasice, ale genului, trebuie să fie apt de a suporta „consecințele”. Cele dintotdeauna ale artistului singuratec și îndrăzneț, cele pe care eu le-am numit riscul sau riscurile culturii și în cultură: singurătatea, sărăcia, ridicolul, ratarea. Și curajul și demnitatea artistului, cel ce-și înțelege și apreciază
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
trebuie! - să devină destin. Destin! Da, dar cum comentam mai sus sentința lui Nietzsche după care: „Ai caracter, ai deci și o trăire-tipică ce revine mereu” - în care cuvântul „caracter” trebuie înțeles nu în ordine morală, ci destinală, adică fire aptă de „repetiție, de-o anume repetiție” și anume a „trăirii-tipice” - această frază pe care am comentat-o în varii momente ale biografiei mele literare mi-a anunțat, mi-a „luminat” încă din anii post-adolescenței ideea, criptică, pentru mine, de destin
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
publicului și ale criticii! Nu, un cu totul alt „țărm”, ne-atractiv, de ne-invidiat, o postură creatoare ce nu va stârni aplauzele doamnelor intelectuale, și nici pe ale analiștilor literari închiși în orgoliile lor universitare sau nu; un liman apt de a stârni, ciclic, în mintea celui ce-l atinsese, ce-l crease într-un fel, și marele microb al îndoielii!... E, de fapt, ultima metaforă puternică a primului meu roman ce trebuia să mă scoată din aria temelor oarecum
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
de ani cu propriile sale stângăcii stilistice, dar și cu scepticismul general ce-l înconjura, mai ales în sudul țării, unde sarcasmul e facil și inventiv și unde lumea nu are răbdare cu acele spirite ce se formează cu greu, apte de „ambiții” care întrec orizontul de așteptare al criticii și al opiniei publice. Am zis - „se termină”?... Oare sunt azi convins că cea de-a „doua ambiție”, cea a „sobolului ascuns, harnic și răbdător”, care mi-a dăruit, de altfel
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Bucureștii anilor 1916! -, au contribuit, nu puțin, la unificarea și „zidirea” sentimentului și identității naționale a tuturor românilor! După secole de risipire și umilințe inimaginabile, acești creatori au insuflat românilor bucuria și mândria de a fi o națiune puternică, liberă, aptă de creație majoră, cu o istorie milenară, în urma eforturilor cărturarilor moldoveni și ardeleni!Ă Voiam doar să subliniez însă, o dată cu bucuria de a mă vedea aproape „împins” spre alte orizonturi tematice: dezadaptarea existențială Îngerul de gips, mitul politic, în abisalitatea
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
sau alta, dar și pentru „renașterea întregului front literar”. Cu o energie greu de egalat - pe care o atestă și acum, când a trecut de barierele colorate ale tinereții și ale splendidelor ei iluzii! - spirit iconoclast (atunci!Ă, ne-conformist, apt de a se angaja pentru binele unei generații întregi - am amintit organizarea acelei furtunoase și curajoase ședințe cu Ion Iliescu! -, Păunescu acelor ani, alături de un Ion Alexandru, de curând sosit de la Cluj, anunțau, împreună cu Constanța Buzea și Ana Blandiana, dar
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
cu o altă tabără politică decât cea care „trebuia să conducă România”! S-a mers până acolo încât unul dintre noii lideri culturali, după alegerile din mai ’90, s-a plâns într-un mare ziar francez că „românii nu sunt apți de democrație” întrucât l-au votat, culmea scandalului, pe Iliescu, fost activist de partid! Ei, și?! În țările din nord, unele, precum Polonia, mult mai avansate civic decât noi, în Ungaria și Cehoslovacia, țări ce au fost primite înaintea nostră
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]