18,576 matches
-
domeniul educației au Încercat să consolideze unele inegalități pe care eugeniștii le percepeau ca reprezentând ierarhia naturală a claselor sau diferențele biologice Înnăscute Între bărbați și femei sau Între diferite grupuri etnice. În afară de reformarea pedagogiei În sensul cultivării diferențelor de aptitudini și al ierarhiei intelectuale genetice a elevilor și studenților, eugeniștii și-au propus, de asemenea, să introducă studiul biologiei, ca disciplină academică fundamentală, de la nivelul școlii primare până la cel universitar. Mai mult, Moldovan și alți adepți ai eugeniei au acționat
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
între preeminența socială și o anumită formă de excelență, continuând în același timp să contestăm validitatea unui criteriu de excelență general admis într-un mediu dat. În acest caz, vom opune formației, competenței sau culturii niște caracteristici cum ar fi aptitudinea cuiva de a se face simpatic, abilitatea, duplicitatea sau chiar conformismul: toate însușirile în care efectiv se poate da dovadă de superioritate. Și, dacă vom continua consultarea dicționarului, informându-ne și asupra derivaților relativ recenți ai termenului elită, cum ar
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
despre capacitatea de a guverna, cât despre caracteristici care facilitează accesul la eșaloanele superioare ale aparatului de stat. În acest caz, judecata emisă la adresa persoanelor în cauză nu mai implică ideea de competențe deasupra nivelului comun, ci pe aceea a aptitudinilor excepționale de a accede într-o ierarhie. În acest al doilea caz, diagnosticul pus asupra sistemului sociopolitic în ansamblul său este cel care permite privilegierea noțiunii de excelență într-un domeniu de activitate sau, dimpotrivă, ideea de abilitate în privința manevrelor
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
o accepție proprie, aceea desemnând minoritatea care, într-o societate determinată, dispune la un moment dat de un prestigiu, de niște privilegii ce decurg din calități naturale valorizate socialmente (de exemplu, rasa, sânge etc.) sau din calități dobândite (cultură, merite, aptitudini etc.). Înaintea lui, Lasswell, după ce atrăsese atenția asupra caracterului în mod necesar inadecvat al oricărei definiții unice, propunea caracterizarea elitei în termeni foarte generali prin influență: „Dacă influența este împărțită în mod egal, fiecare participant la o situație aparține elitei
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
din această perspectivă diferitele criterii se combină între ele. Putem trasa, spune Pareto, curba de distribuire a oamenilor... ...dispuși în straturi, după averea lor [...]. Dacă presupunem că oamenii sunt dispuși în straturi după alte criterii - de exemplu, după inteligență, după aptitudinea de a studia matematica, după talentul muzical, poetic, literar, după trăsăturile lor morale etc. - vor rezulta probabil curbe cu forme mai mult sau mai puțin asemănătoare celei pe care tocmai am găsit-o pentru distribuirea bogăției (1916, p. 7). Această
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
și Alston, 1970; Eisermann, 1989). Așa cum arată primii (1970, p. 94), în scopuri euristice, se poate presupune că pozițiile membrilor elitei guvernamentale sunt ocupate de cei care-s realmente cei mai calificați pentru a exercita aceste funcții. În acest caz, aptitudinile clasei conducătoare justifică efectiv eticheta de elită care i-a fost aplicată. Dar aceasta nu corespunde decât unei stări de „liberă circulație a elitei”, necomportând nici un factor particular - într-o stare de echilibru social perfect, am putea zice -, sau, cel
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
mai pertinente. Este vorba despre „instinctul combinațiilor” și al „persistenței agregatelor”. Vrem „să facem ceva” și, în orice acțiune cât de cât elaborată, se simte nevoia de a „combina anumite lucruri și anumite acte”. Inventivitatea umană se manifestă în această aptitudine de a combina: „am putea încerca în fiecare zi câte o nouă combinație”. Iar „combinațiile cu adevărat eficiente, cum ar fi aceea de a aprinde focul folosind cremenea, îl determină pe om să creadă și în eficacitatea combinațiilor imaginare”. În
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
și „derivațiile” care le permit acestora să accepte reziduurile. În legătură cu toate acestea, s-a putut observa că îmbinarea originală a teoriei reziduurilor cu cea a elitei îi aparține lui Pareto (Valade, 1990, p. 289). Noțiunea de formulă politică Pentru Mosca, „aptitudinea de a conduce” este hotărâtoare în formarea unei clase politice. Această aptitudine „constă într-un anumit număr de calități personale, care, într-o anumită epocă și în cazul unui anumit popor, sunt cele mai indicate pentru a exercita această conducere
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
s-a putut observa că îmbinarea originală a teoriei reziduurilor cu cea a elitei îi aparține lui Pareto (Valade, 1990, p. 289). Noțiunea de formulă politică Pentru Mosca, „aptitudinea de a conduce” este hotărâtoare în formarea unei clase politice. Această aptitudine „constă într-un anumit număr de calități personale, care, într-o anumită epocă și în cazul unui anumit popor, sunt cele mai indicate pentru a exercita această conducere”; trebuie adăugate „voința de a domina și conștientizarea întrunirii calităților cerute” (Mosca
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
popor, sunt cele mai indicate pentru a exercita această conducere”; trebuie adăugate „voința de a domina și conștientizarea întrunirii calităților cerute” (Mosca, 1955, pp. 328-329). Totuși, prezenta justificare a poziției dominante nu rezidă niciodată pur și simplu în afirmarea unei aptitudini sau a unui drept la guvernare. Mai este și ceea ce am fi tentați să numim acoperire ideologică; este ceea ce Mosca numește, încă din 1884, formula politică. Prin aceasta, se înțelegeă Ăfaptul că, în toate țările ajunse la un grad fie
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
mai multe logici care se încrucișează și se combină: o logică consensuală, una competitivă și una coalescentă (Putnam, 1976, p. 115 passim). În societățile pluraliste occidentale, se observă, în general, un grad ridicat al consensului în privința regulilor jocului politic, implicând aptitudinea pentru negociere și compromis, toleranța față de opozanții politici, precum și disponibilitatea de a se supune deciziilor electorale și parlamentare. Acceptarea sistemului și a procedurilor sale pare mai ridicată în rândul membrilor elitei decât pentru restul populației. Din câte se pare, acest
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
comun” identificabil în mod univoc și la care se poate ajunge prin „voința comună a poporului”. În aceste condiții, funcționarea instituțiilor democratice nu pare, la prima vedere, deloc incompatibilă cu principiul delegării puterilor sau cu intervenția unor elite înzestrate cu aptitudini deosebite. Într-adevăr, astfel de „specialiști” pot să nu acționeze decât în vederea „înfăptuirii voinței poporului, așa cum acționează un medic ce îndeplinește voința pacientului, de a se face sănătos” (ibidem, p. 378). Însă chiar și exemplul medicului și al relației acestuia
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
ibidem, p. 395). Procedurile electorale nu operează o selecție în ansamblul populației, ci doar printre persoanele care-și manifestă disponibilitatea și acceptă să se supună verdictului popular. Din acel moment, așa cum ne arată și Pareto, anumite persoane ce posedă evidente aptitudini de a guverna nu au în mod necesar și aptitudinile necesare pentru a înfrunta cu succes procesul electoral. Astfel, poate avea loc un fel de antiselecție: „procesul democratic riscă să creeze în sectorul public condiții care, odată stabilite, vor îndepărta
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
ansamblul populației, ci doar printre persoanele care-și manifestă disponibilitatea și acceptă să se supună verdictului popular. Din acel moment, așa cum ne arată și Pareto, anumite persoane ce posedă evidente aptitudini de a guverna nu au în mod necesar și aptitudinile necesare pentru a înfrunta cu succes procesul electoral. Astfel, poate avea loc un fel de antiselecție: „procesul democratic riscă să creeze în sectorul public condiții care, odată stabilite, vor îndepărta cea mai mare parte a oamenilor capabili să reușească într-
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
de inteligență și de caracter ale unui bun candidat nu sunt în mod obligatoriu și cele ale unui bun administrator”. Acestea fiind zise, putem considera că „succesul politic” indică o anumită stăpânire a capacității de a „manipula oamenii”. În afară de asta, aptitudinea de a câștiga o poziție politică eminentă este indiciul unei anumite „energii personale” care poate fi benefică (ibidem, pp. 392-393). Contrar unor prejudecăți destul de răspândite, aceste aspecte par să indice faptul că regimurile bazate pe competiția electorală reușesc să fie
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
încearcă să reducă ocolișurile inerente structurii de oportunități (Eulau, 1976, p. 24). Elitele fondate pe performanțe S-a încercat în mod frecvent delimitarea elitelor dându-le o definiție bazată pe nivelul de performanță, înțelegându-se prin aceasta, cel mai adesea, aptitudinea pentru performanță, și nu realizarea efectivă a acesteia (Endruweit, 1998, p. 253). Astfel, ajungem din nou la una din cele două definiții paretiene, fixându-ne ca obiectiv concilierea folosirii pluralului cu un criteriu unificator. Totuși, problema este aici incomensurabilitatea diferitelor
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
he know), pe când localistul o exercită „pentru că înțelege” (because he understands). Asta înseamnă că ne adresăm primului pentru că îi apreciem experiența și competențele specializate, dar ne încredem mai mult în cel de-al doilea în privința cunoașterii intime a mediului și aptitudinilor sale de a aprecia reacțiile unora sau ale altora față de o acțiune pe care avem de gând s-o întreprindem (ibidem, p. 457). În cursul studiului condus de Merton la Rovere, cercetătorii s-au străduit să localizeze elitele (adică persoanele
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
și în Japonia, în vreme ce intelectualii sau persoanele care beneficiază de un nivel superior al formației au mai multă influență în Europa. Dacă avem în minte un model fondat pe diferite subsisteme în interrelație, vom putea exprima lucrurile diferit, spunând că aptitudinea diferitelor elite strategice de a exercita o influență în afara propriului sector de activitate variază în funcție de culturi. Abordarea pozițională Pentru identificarea membrilor „elitelor strategice” au fost adoptate trei abordări diferite: abordarea pozițională, cea reputațională și cea decizională (ibidem, p. 15 passim
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
decizională Cea de-a treia abordare, cea decizională, vizează eliminarea căilor ocolite specifice primelor două și valorificarea influențelor formale și informale. Această abordare, numită și analiza evenimentelor (event analysis), are ca obiect aprecierea puterii plecând de la manifestările ei observabile, adică aptitudinea de a influența cursul evenimentelor exercitând o influență asupra unei decizii ce urmează a fi luată. Aceasta implică posibilitatea reconstruirii proceselor de luare a deciziei bazându-ne pe date eterogene, scrise și orale, pentru a se putea ține cont de
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
școli, atestat de o absolvire cu succes sau, în limbajul inițialelor, o absolvire dans la botte (în vârful elitei acestor școli). Prin intermediul marilor corpuri ale statului, persoanele formate în câteva institute de învățământ superior cu acces restrâns, care au dobândit aptitudinea de „a câștiga cele mai dificile curse cu obstacole”, au „pentru toată viața certitudinea că fac parte din elită” (ibidem, pp. 278-279). Trecerea cu ușurință și frecventă din funcțiile publice în sectorul privat are ca rezultat faptul că, din ce în ce mai mult
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
interes general a cărei ambiguitate se pretează la interpretări diferite ale grupurilor aflate față în față (ibidem, pp. 84-87). Apoi, au fost formulate îndoieli asupra tipului de formație oferit în acest fel. El ar tinde să favorizeze pentru mințile strălucite aptitudinea de a rezolva „probleme predefinite”, în privința modalității de reușită intelectuală izolată, neglijându-se deprinderea muncii în grup, a dezbaterii și a schimburilor cu persoane care au beneficiat de o altă formație (Bauer și Bertin - Mourot, 1997, p. 54). Într-un
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
competențe inaccesibile muritorilor de rând. Totuși, sunt valorizate și alte talente care vin să contrabalanseze într-o oarecare măsură ponderea competențelor tehnice. Este vorba, în primul rând, despre talentele de gestionare și organizare, apoi despre cele de comunicare, asigurând o aptitudine de a convinge și a face să fie acceptate niște măsuri ce nu sunt întotdeauna ușor de înțeles. În această privință, putem distinge două forme de „gestionare a relațiilor”: cea care se referă la intrarea în contact cu grupuri mici
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
ea a avut loc în contexte organizaționale diferite. Elitele politice și administrative europene sunt mult mai stabile și mult mai bine pregătite pentru funcțiile lor decât cele similare americane (Putnam, 1976, pp. 69-70). Cea mai importantă sau mai puțin importantă aptitudine de a se supune procedurilor de selecție trebuie pusă în raport cu motivațiile viitorilor membri ai elitei politice de a ajunge la posturile de conducere cele mai înalte. În legătură cu aceasta, Harold Lasswell a formulat o teză generală a cărei tonalitate este în
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
cu tot mai mare claritate. Circulația și reproducerea elitelor Pentru Gaetano Mosca, oricare ar fi tipurile de organizare și modurile de recrutare a elitelor, există o trăsătură dominantă specifică atât fenomenelor de reproducere, cât și fenomenelor de circulație a elitelor: „aptitudinea de a conduce”. Ținând cont de epocă și de „formula politică”, este vorba despre „calitățile personale” prezumate a fi cerute de funcțiile de conducere. Aceste calități nu sunt întotdeauna aceleași: „Ele se modifică pentru că și condițiile intelectuale, morale, economice și
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
Kryshtanovskaya și White, 1996, p. 716). Așadar, unda de șoc care a dus la schimbări de natură revoluționară în toate țările europene ale fostului „lagăr socialist” a plecat din Rusia. Și totuși, în aceste țări, a fost cea mai puternică aptitudinea elitelor conducătoare de a supraviețui peripețiilor tranziției, ceea ce constituie o adevărată ilustrare a adevărului paretian potrivit căruia este „greu de deposedat o clasă conducătoare ce știe să se servească de viclenie, de fraudă, de corupție într-un mod inteligent” (Pareto
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]