26,366 matches
-
pe unde nimerești. Noi ne-am ascuns între niște tufe din cimitir, ne-am întins păturica pe-o piatră mare de tot (pe care cineva cioplise niște litere și niște numere), ne-am aranjat lucrurile prin casă și ne-am apucat să gătim într-o cutie de conserve ruginită (în care cineva aprinsese niște lumânări), eu am adus patru râme, le-am rupt bucățele și le-am lăsat să fiarbă în tocăniță, fetele au mărunțit petale de trandafiri, boboci de crăițe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
marginea patului, dar cel mai cumplit era zgomotul, clănțănitul geamurilor în cercevele, bâțâitul ușilor, niște bufnituri, apoi o bufnitură mare, un vacarm care răzbătea din altă parte, obiectele care se săturaseră să tropăie și cădeau pe podea, djinii ăia erau apucați de streche, oricât de credincioși i-ar fi fost lui Harun Al Rașid prea semănau cu duhurile rele din Crihala și năvăliseră în Drumul Taberei, nu pricepeam cu ce-am greșit eu, un copil de nouă ani (mai inofensiv ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
lumea să ofteze să aplaude și să strige bis mai vrem, vai ce frumos, măcar pentru fratele nostru mai mare, Filip, pentru tristețea care trebuie să-l fi cuprins la moartea lui Kita, câinele ăla pe care noi n-am apucat să-l mângâiem niciodată, care nu înseamnă pentru noi nimic altceva decât o fotografie alb-negru, atât, și poate literele alea mari, de cariocă verde pe care mama ni le-a citit demult „astăzi a murit Kita“, apoi ziua și luna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
mai șmecher?, îmi spuneți ce veți face mâine, ce-ați făcut ieri și așa mai departe ca să nu mă mai contrazică fratele meu care e și al dumneavoastră?, vă mai lăsați folosit un pic, doar atât cât să nu m-apuce durerea de cap că v-am spus eu dumneavoastră?, asta e, Matei, pe bune, dacă ar fi după mine, mi-ar fi de ajuns să te știu acolo, bine, sănătos și înconjurat de soldăței cu care porți bătălii nemaivăzute, te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
avut cum să se cuibărească pe pieptul meu într-a cincea, pentru că se adâncise printr-a treia în viața monahală, era cam schiloadă oricât ar fi mâncat, n-a prins timpurile cu Whiskas, Kitekat și nisip absorbant, dormea pe unde apuca (mai ales pe pernele noastre), făcea pipi și caca la baie, la sifonul din pardoseală, se juca ca o zăludă, n-a ținut nasul pe sus (ca domnișorică de apartament) și s-a aruncat în vâlvătaia amorului împreună cu motanul ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
uciși, Gioe se ține de cuvânt, degetul arătător și cel mare al unei mâini îl ajută să facă un adevărat prăpăd, după o stâncă, de la mari înălțimi, un indian pe cal aruncă săgeată după săgeată, telefonistul generalului nu va mai apuca să cheme întăriri, o baltă de sânge anunță răsăritul, care nu întârzie să apară odată cu o perdea trasă, tundra este înecată de sângele unor cadavre minuscule de plastic din care se înfruptă o haită de coioți invizibili. „Mațele soldaților nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
baltă de sânge anunță răsăritul, care nu întârzie să apară odată cu o perdea trasă, tundra este înecată de sângele unor cadavre minuscule de plastic din care se înfruptă o haită de coioți invizibili. „Mațele soldaților nu au nici un gust“, mai apucă să spună o voce, de undeva din înaltul universului, și, după toată chestia asta, nimic. Dacă n-ar exista blestemăția asta de certitudine care să-mi șoptească perfid la ureche că nimic, chiar și urmat de punct, nu poate însemna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
poate pentru ultima oară, toate aceste făpturi, Arădeanca, Oana, Luana și Sânziana, condamnate să piară de către un Rahan nebun, înarmat cu o pilă de unghii pe care numai orbirea lui pofticioasă îl îndeamnă s-o ia drept cuțit), să le apuce nemilos de părul lor scurt și creț, lung și mătăsos, blond și brunet, de umerii plăpânzi, ah!, atât de ușor de dezmembrat, de picioarele grăsuțe devenite dintr-odată inutile, să le învârtă amețitor ca într-un dans al morții prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
să mă dau pe balustradă, aia zicea. Poate-i trag și una. Și d-aia nu mai poate el. Pipiță îmi scoate limba, are ceva viteză, m-am enervat și eu rău, sare gardu’, încearcă să fandeze, stânga, dreapta, îl apuc cu o mână de tricou, se trage ca nebunu’, gata, te-am prins, se potolește, mă potolesc și eu, îi dau drumu’, o ia din nou la fugă, da’ să creadă el că mai alerg io după proști ca el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
de aur, Matei Florian din București!, carasu’ să mi-l belești, Migu e descalificat, nu se vorbește așa la o balcaniadă, medalia de argint Pipiță Nicușor!, un întreg stadion îl ovaționează, Pi pi ță!, Pi pi ță!, Migu s-a apucat, probabil de oftică, să șteargă cu teneșii toate zânele, concursul s-a terminat, bună ziua!, o să facă spume proastele alea de Miruna și Tatiana, de parcă d-asta nu mai pot io, doar să chițăie puțin și văd ele pe dracu, zânele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
mai tuși ca bou’ că ne dai de gol, îi dădeam în continuare de gol, oricât vroiam să mă potolesc, mai trage o dată, băi, nu, gata, ajunge, mâna lui Migu era acum ceva mai moale, am țâșnit afară, am mai apucat doar să văd cum se dărâmă acoperișu’ cazematei, să-l aud pe Bebe cum se leagă de morții mei și de-o chestie a mamei, altceva nimic, adio Rahan, Doamne, lasă-mă să trântesc ușa după mine ca să nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
sistematic și mai aplicat decât pe ea. În fine, în după-amiaza aceea începuse să plouă și poate că aerul închis, stătut sau cerul ăla posac și mohorât au fost suficiente ca s-o caftesc mai tare ca niciodată. Parcă eram apucat. I-am pus piedică în fuga ei spre ieșire, iar când s-a ridicat, am reușit, bravo Pușița, bis, s-o dau cu capul de ușă. Plângea ca o disperată, naiba s-o ia. Nu a contat nici un moment faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Tata-mare divorțase la sfârșitul războiului, își împărțise copiii cu fosta nevastă și, ținând un băiețel de patru ani de mână (tata), începuse să colinde prin țară, pe unde se găsea de lucru și se câștiga mai bine. Băiatul nici nu apuca să se obișnuiască într-o școală și pleca la alta, așa încât a terminat fiecare clasă în alt oraș, iar prieteni nu și-a făcut nicăieri. În plus, de câte ori sub bolta palatină a lui tata-mare se ciocneau nori plumburii, plini de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ale copilului, fiindcă tata îl tot fotografia, dar nu lucra filmele. Nu era așa. Erau pozele unei femei brunete, străine, în ochii căreia se citeau familiaritate, loialitate și răbdare. Cu aerul ăla superficial ce ascunde atâta jenă, tata s-a apucat să turuie o poveste cu o colegă de serviciu care se mutase în casă nouă și nu se găsise nimeni care să-i care mobila și să vină cu un aparat foto. Mama, am observat eu, deși era inimaginabil de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
a venit de trei ori pe la noi. Mare greșeală. Pentru că mă enerva foarte tare. Adică, nu prea înțelegea că eu n-am chef să-l bag în seamă. Și insista. Prea mult. Nepermis de mult. De exemplu, odată s-a apucat să-mi explice la ce folosesc cuburile de lemn. Cuburile de lemn erau ale mele. Și, în afară de „matenule“, nimic nu mă enerva mai tare decât să mi se zică ce se poate face cu lucrurile mele. Măcar dacă avea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
cred că nici Mircea. Care, în felul lui, ținea morțiș să ne arate asta. Cu o forță și o energie de speriat, se vedea de pe atunci că va fi un mare alpinist, se cățăra pe plasa metalică a pătuțului, se apuca cu mâinile de bara de sus și pornea să salte zdravăn cu picioarele, ore și ore în șir, pe saltea, până ce pătuțul devenea un fel de vehicul, un pătuț umblător, care se deplasa, încet, dar sigur, prin cameră. Să fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
la prima vedere (un flecușteț, un mizilic) un gest de o banalitate lucie - faptul de a coborî dintr-un pătuț - capătă o însemnătate cu totul și cu totul aparte. Aș putea chiar să scriu și, după cum vedeți, deja m-am apucat, că acea coborâre din pătuț echivalentă cu începutul traseului alpin are toate datele necesare pentru a fi asemănată unui zbor de aterizare. Iar pentru un astfel de zbor ți se cer nervi de oțel, rezistență sporită la efort, un stoicism
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
și chingi, ci doar scutece și bretelele de la bluzița cu rățușcă, fratele meu mai mic a început să se strecoare tacticos, întocmai ca un bebeluș de șapte sau opt luni, prin acea fantă minusculă dintre parapet și pardoseala balconului. A apucat să-și treacă picioarele în afară, apoi poponeața, puțin din burtică și totul a luat sfârșit. La țipetele unei femei din blocul de vizavi, căreia, dacă i-aș enumera stările, ar trebui să încep cu stupoarea ca să sfârșesc cu isteria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Așa cum stătea, lepădată în cuier, aveam, nu știu de ce, senzația că puțin îi păsa ei de pulovărul mamii. Într-o bună zi, am pândit ca nenea să nu fie prin preajmă, m-am furișat precum Rahan cel de odinioară, am apucat chipiul de cozorocul lui tare și, cu mare băgare de seamă, am făcut pipi în el. Nu mult, câțiva stropi, ca să nu intre nimeni la bănuială. M-am gândit apoi să fac și caca, dar era deja prea mult și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ceream, nici când aveam de gând să i le restitui, mi le-a dat pur și simplu, cu mărinimie (fiindcă până la urmă pacea are un preț), iar eu le-am luat, am suit iute la etajul patru și m-am apucat să lovesc cu putere în toc, acolo unde bănuiam că trebuie să fie limba de la broască. Eram concentrat, înfipsesem dalta în lemn și izbeam cu ciocanul, zgomotul era asurzitor, casa scării vuia ca o hală industrială, când, deodată, în plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
oricum n-aș fi plecat, oricât m-ar fi zorit), am încercat să-l pun pe piste false, să împrăștii fum, fum gros, să nu-i dau nici un indiciu în legătură cu forțele mele și cu amplasamentul lor pe hartă. S-a apucat la un moment dat să vorbească despre avioane, închipuindu-și că-mi va lua mințile cu o rețetă căreia cei mai mulți dintre puști nu-i rezistau. L-am lăsat să turuie, m-am arătat interesat de cunoștințele lui aeronautice (mama căscase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
era un fel de oglindă de avertizare în care viitorul se deslușea, uneori, ântr-un roșu aprins. În ziua aceea, pentru că Radu era ud fleașcă și, în plus față de mine, găsise de cuviință să plângă ca un disperat, n-am mai apucat să-i comunic acea descoperire uimitoare. A trebuit să se facă duminică. Știu sigur că era duminică pentru că lumina dospea dincolo de geamuri, blândă, calmă și neclintită, Filip se prefăcea că sforăie ca un tigru, iar eu, cuibărit la pieptul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
nu mă puteam uita de frică, Matei l-a atras înspre lumina bucătăriei, monstrul a căzut în capcană, era cam târziu pentru el, oricât de înverșunat părea să fie să ajungă până la Matei, să-l hipnotizeze, să-l încremenească, am apucat să trag cu coada ochiului, să-l văd orbit, începând să se destrame, mugind fioros și parcă tâmp, realizând că nu mai e decât un pas, o clipă, iar Matei mare îl va înșfăca de glugă și-l va târî
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
troleibuzele 84 și 93). Într-o zi, să zicem vineri, a sosit epoca boxului. Și epoca boxului a coincis cu perioada marilor hemoragii nazale. Nu prin intermediul pumnilor, cum s-ar putea bănui, ci cu totul altfel. Giani Pascu s-a apucat să arunce troacele de la subsol, având binecuvântarea tatălui și a bunicului, unul șef de sală la „Lido“, celălalt șef de unitate la „Drumețul“. L-am ajutat și noi, mai ales că știam ce plănuiește, iar planurile lui ne surâdeau tuturor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
prea blîndă. Era dezgustător de imensă și simplul efort zilnic de a căra mereu cu ea tot mormanul ăla de osînză o făcuse Îngrozitor de nervoasă. O scrofulină cu capsa pusă. Îndemnată de agitația vorace a milioane de celule hămesite, Întotdeauna apuca cea mai mare bucată din orice-i cădea În mînă, chiar dacă era plină pînă-n gît și nu mai putea decît să ronțăiască un pic din chestia respectivă. Firește, Îți tăia definitiv pofta de mîncare dac-o vedeai. Așa că, vă asigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]