6,861 matches
-
și mediu. Valoarea unei opere era judecată după forță acesteia de a reprezenta o comunitate, tipuri umane specifice, aspirații etnice că și după realismul inspirației și al „zugrăvirii”, după preceptele morale ale autorului. B. fixează unele trăsături caracteristice ale literaturii ardelene, între care preocuparea pentru „ridicarea” poporului a devenit o adevarată religie a păturii culte. Slavici, „părintele” prozei artistice transilvănene, cel ce a orientat-o definitiv spre „realismul popular”, se află în centrul considerației și preocupărilor istoricului literar, care, prea târziu
BREAZU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285876_a_287205]
-
I. Budai-Deleanu și Erasmus, Slavici și Confucius, Coșbuc și Longfellow ș.a.). Pretutindeni dovedește spirit asociativ și intuiție de comparatist, erudiție, în tentativa de a sublinia nu numai influențele, dar și deschiderea spre universal a gândirii și scrisului românesc. Culegerile Povestitori ardeleni și bănățeni până la Unire (1937), Antologie română (1938, în colaborare cu Sextil Pușcariu), Poezii patriotice (1938, în colaborare cu I. Chinezu), Din viața satului transilvănean (1942), Mama, copilul și căminul familiar în poezia românească (1943), cursurile ținute ca profesor întregesc
BREAZU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285876_a_287205]
-
București, 1943; Literatura Transilvaniei, București, 1944; Folklorul revistelor „Familia” și „Șezătoarea”, Sibiu, 1945; Studii de literatură română și comparată, I-II, îngr. Mircea Curticeanu, Cluj, 1970-1973; De amiciția: Lucian Blaga - Ion Breazu. Corespondență, îngr. Mircea Curticeanu, Cluj-Napoca, 1995. Antologii: Povestitori ardeleni și bănățeni până la Unire, introd. edit., Cluj, 1937; Antologie română, Halle, 1938 (în colaborare cu Sextil Pușcariu); Poezii patriotice, Cluj, 1938 (în colaborare cu Ion Chinezu); Din viața satului transilvănean, Cluj, 1942; Mama, copilul și căminul familiar în poezia românească
BREAZU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285876_a_287205]
-
littérature transylvane d’après-guerre, „L’Europe centrale”, 1934, 44; Pavel Dan, „Michelet și românii”, „Blajul”, 1935, 8-9; Perpessicius, Opere, VII, 189-192; Ion Breazu, Memoriu de titluri și lucrări, Cluj, 1935; Nicolae Albu, „Literatura «Tribunei»”, „Lanuri”, 1937, 1; Al. Iordan, „Povestitori ardeleni și bănățeni până la Unire”, CL, 1937, 6-7; Al. Dima, „Povestitori ardeleni și bănățeni până la Unire”, RFR, 1938, 7; Olimpiu Boitoș, „Povestitori ardeleni și bănățeni până la Unire”, „Revue de Transylvanie”, 1938, 3-4; Zaciu, Mască, 388-393; George Munteanu, Ion Breazu, ST, 1958
BREAZU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285876_a_287205]
-
Michelet și românii”, „Blajul”, 1935, 8-9; Perpessicius, Opere, VII, 189-192; Ion Breazu, Memoriu de titluri și lucrări, Cluj, 1935; Nicolae Albu, „Literatura «Tribunei»”, „Lanuri”, 1937, 1; Al. Iordan, „Povestitori ardeleni și bănățeni până la Unire”, CL, 1937, 6-7; Al. Dima, „Povestitori ardeleni și bănățeni până la Unire”, RFR, 1938, 7; Olimpiu Boitoș, „Povestitori ardeleni și bănățeni până la Unire”, „Revue de Transylvanie”, 1938, 3-4; Zaciu, Mască, 388-393; George Munteanu, Ion Breazu, ST, 1958; 5; Al. Căprariu, Cu Blaga la Paris, TR, 1965, 2, 19
BREAZU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285876_a_287205]
-
Breazu, Memoriu de titluri și lucrări, Cluj, 1935; Nicolae Albu, „Literatura «Tribunei»”, „Lanuri”, 1937, 1; Al. Iordan, „Povestitori ardeleni și bănățeni până la Unire”, CL, 1937, 6-7; Al. Dima, „Povestitori ardeleni și bănățeni până la Unire”, RFR, 1938, 7; Olimpiu Boitoș, „Povestitori ardeleni și bănățeni până la Unire”, „Revue de Transylvanie”, 1938, 3-4; Zaciu, Mască, 388-393; George Munteanu, Ion Breazu, ST, 1958; 5; Al. Căprariu, Cu Blaga la Paris, TR, 1965, 2, 19, 27, 1967, 46; Brateș, Oameni, 142-149; Ion Vlad, „Studii de literatură
BREAZU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285876_a_287205]
-
Petreanu. Alcătuit din poeme scrise în proximitatea unui moment tragic din istoria națională (desprinderea Ardealului de Nord din trupul țării, ca urmare a Dictatului de la Viena, din 30 august 1940), volumul Cetini mohorâte îl situează pe B. în familia poeților (ardeleni) răzvrătiți și profetici, precum Octavian Goga (căruia îi închină o elegie îndoliată, în 1938), Aron Cotruș, Mihai Beniuc (din etapa debutului). Generate de „jalea Transilvaniei sfâșiate”, cântecele, baladele și elegiile din această carte reiau „cântarea pătimirii noastre”, într-o formulă
BUCSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285899_a_287228]
-
el se configurează ca poet al tradiției, și motivele recurente vor fi pământul natal (terra mater), îndeosebi Târnavele, munții, comunitatea generică a țăranilor de la care se revendică, familia (în special mama, „umbră tutelară”), modelele culturale formative, locurile proeminente ale istoriei ardelene. Evocarea acestui spațiu are, în Fântâni și stele (1965), tonalități aspre, cotrușiene: „Frații mei sunt totdeauna pe stânci/ Între fulgere și prăpăstii - cumpănă dreaptă./ Pân-acolo s-au urcat pe brânci,/ Munte cu munte,/ Veac de veac,/ Treaptă cu treaptă
BRAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285850_a_287179]
-
Mărie, întruchipări ale tradiției și înțelepciunii ancestrale. Meritele tetralogiei stau în evocarea (sobru lirică) a acestei tradiții, cu filosofia ei de viață, cu modul particular, prins pe viu, al rostirii. Este aspectul prin care B. se înscrie în paradigma prozei ardelene - I. Slavici, L. Rebreanu, mai ales I. Agârbiceanu și Pavel Dan, modele declarate. Noile realități sunt prezentate însă distorsionat, prin prisma ideologiei și propagandei regimului la putere. Un văl idilic (fie el și cu unele nuanțe mai sure) acoperă și
BRAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285850_a_287179]
-
fiind încercarea de a prezenta un comunism cu față umană. Pătrunderi ale acestei ideologizări se întâlnesc și în celelalte romane. Proces în recurs (1988) intră în rândul dezvăluirilor cu jumătăți de măsură ale crimelor din anii ’50 (istoria unui intelectual ardelean închis pentru „naționalism” etc.), Întâlnire periculoasă (1985) pune problema românilor expatriați (cărora, de pildă, li s-ar spăla creierele în lagărele de refugiați) și readuce în discuție abuzurile epocii lui Gheorghiu-Dej etc. Un roman superior tuturor celorlalte este Muntele catârilor
BRAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285850_a_287179]
-
devine diplomat de carieră, cu însărcinări privind domeniul cultural. Funcționează ca atașat cultural al Ambasadei României la Paris (1966-1970). Debutul editorial, ca poet, are loc în 1968, cu volumul Fructul oprit. Poezia lui B. e o sinteză a tradițiilor lirice ardelene (Andrei Mureșanu, G. Coșbuc, Emil Isac) și a unor sugestii oferite de modernismul poetic al secolului al XX-lea. Poemele din Fructul oprit atestă un demers liric discret, meditativ, fără ifose docte, recurgând la descripția unor stări colorate afectiv de
BALAJ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285567_a_286896]
-
la poezia lirică, roman și nuvelă, piese de teatru, cât și la reportaj sau la lucrările de critică și istorie literară. A abordat de asemenea numeroase aspecte ale literaturii române mai vechi, aducând contribuții importante despre cronicari și corifeii Școlii Ardelene, despre Eminescu, Alecsandri, C. Negruzzi, Andrei Mureșanu, Coșbuc, Maiorescu, Blaga, Rebreanu, Panait Cerna, St. O. Iosif, Tudor Arghezi, Ion Minulescu ș.a. Multe dintre aceste studii au fost publicate inițial ca prefețe la diverse ediții din operele scriitorilor respectivi. Atât cronicile
BALAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285571_a_286900]
-
opere originale, prin exersarea versificației românești sau prin punerea în circulație a unor motive din literatura universală. În plus, finalitatea etică, explicită, a scrierilor traduse și adaptate de B. răspundea unui deziderat major al epocii, continuând spiritul iluminist al Școlii Ardelene - educarea poporului, ameliorarea relațiilor dintre oameni. Mai modeste sunt cele câteva texte originale ale lui B., între care poemul omagial Gratulație întru cinstea preasfințitului domn Vasile Moga, episcopul neunit în M. Prințipat al Ardealului (1811), câteva poezii cu subiect erotic
BARAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285616_a_286945]
-
la B., descendent al lui Victor Vlad Delamarina întru ilustrarea umorului dialectal, tocmai „burlescul lingvistic”. Deși multe dintre spumoasele lui „momente” par a fi replici la paginile dedicate de I. L. Caragiale lui Marius Chicoș Rostogan, distanța e mare. La scriitorul ardelean, învățătorul, preotul au manii inofensive și sunt priviți cu îngăduință și compasiune. Câteva chipuri de țărani - Achim Filăru și mai cu seamă Mon - completează imaginea obștei. Acești oameni trecuți prin tot felul de întâmplări, dintre care unele iau proporții homerice
BANUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285614_a_286943]
-
XX-lea, până la 1944: Rebreanu, Iorga - memorialistul, Vasile Pârvan, Ibrăileanu - romancier și memorialist, Marcel Blecher și realitatea mediată a creației, Gib I. Mihăescu, Pavel Dan. Într-un capitol, Introducere în proza transilvană, B. vorbește despre apologia vieții rurale la scriitorii ardeleni și despre critica orașului (a civilizației urbane), socotit „locul înstrăinării”, cetatea în care domină străinul, decadența și corupția. Această atitudine ar fi specific ardelenească (deși nu lipsește nici la scriitori din alte regiuni românești): „Ceea ce în sensul cel mai larg
BALOTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285586_a_286915]
-
umanismul transilvan își are originea în acest atlas al satului. Transilvania și-a descoperit curând o vocație profetic-didascalică; ea a devenit o provincie pedagogică tocmai pentru că a păstrat o legătură recunoscută cu acea matcă a valorilor care este satul. Dascălul ardelean se trage de la țară și nu uită niciodată aceasta.” Volumul Arte poetice ale secolului XX (1976) se compune din două părți: în prima, având în vedere „ipostaze românești”, autorul își propune să analizeze doctrina despre poezie a poeților și criticilor
BALOTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285586_a_286915]
-
subtilă aproape, împresurare a satului, absorbind însetat jertfa de roade, aromele, „susurul”, ca un „plămân”. Aspecte disonante în târgul-relicvariu, vegheat de soarele crepuscular, vara, exuberanța coacerii, „pârga” scapă mereu undeva în afară de cadru, în prim-planul poemelor invadează substituții solari, produsele ardelenilor - fânul, grâul sau vinul -, esențele, filtrul; regăsite în alt anotimp, al penumbrei, al ploilor dezolante, provinciale, cu unda abia perceptibilă de melancolie, ce spiritualizează decorul. Mai încăpător, dar eterogen, volumul postum, Anotimpuri (1980), îl dezvăluie pe poet mai puțin apăsat
BARGAUANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285641_a_286970]
-
de hârtie din Zărnești și la Institutul de credit și economii „Albina”. Publicist al cărui scris dezvăluie preocupări variate, pasiune și inteligență, B. rămâne mereu în umbra părintelui său, care avea prestigiul de cel dintâi și cel mai mare ziarist ardelean. Scrie risipit, inegal, nereușind să fie altceva decât un redactor sau un colaborator util al câtorva publicații. Astfel, în „Familia”, revista-magazin a lui Iosif Vulcan, unde, în 1867, începe să se manifeste, îi apar corespondențe culturale, notițe etnografice, impresii de
BARIŢIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285643_a_286972]
-
ai unei societăți literare; împreună cu I. Ghica și Chr. Tell, întemeiază societatea secretă „Frăția”, având ca deviză „Dreptate, Frăție”. Călătorește prin provinciile românești, în căutarea vestigiilor istorice, și leagă prietenii cu moldovenii V. Alecsandri, C. Negri, M. Kogălniceanu și cu ardeleanul G. Barițiu. Cu studiul Puterea armată și arta militară de la întemeierea Principatului Valahiei până acum (1844), prima sa colaborare la revista ieșeană „Propășirea”, se afirmă ca unul dintre cei mai competenți istorici ai românilor, apreciat de Gh. Asachi, M. Kogălniceanu
BALCESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285581_a_286910]
-
Pe lângă originalitatea temei, impun bogăția informației, coerența construcției, rigoarea argumentației și, nu în ultimul rând, eleganța și percutanța stilului. Dominându-și subiectul, autoarea reușește nu doar un excelent expozeu al evoluției ideii de dacism (de la primii cronicari, trecând prin Școala Ardeleană, până la Eminescu), ci și o incitantă analiză a creației câtorva dintre romanticii noștri preocupați de temă, fie în calitate de ideologi: Mihail Kogălniceanu, Alecu Russo, Cezar Bolliac, B. P. Hasdeu, fie de artiști, prelucrători ai motivului: Gh. Asachi, Constantin Stamati, Al. Pelimon
BABU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285517_a_286846]
-
ASTRA (ASOCIAȚIUNEA TRANSILVANĂ PENTRU LITERATURA ROMÂNĂ ȘI CULTURA POPORULUI ROMÂN), instituție culturală întemeiată la Sibiu în 1861 și desființată în 1950. Ideea unei forme de manifestare organizată a vieții culturale din Transilvania, înscrisă în spiritul Școlii Ardelene, dar și în programul revoluției de la 1848, duce la constituirea A., societate care, printr-un program larg, mobil, de preocupări și înfăptuiri culturale, sociale și economice, s-a orientat către afirmarea individualității naționale și întărirea solidarității românilor din Transilvania și
ASTRA (ASOCIAŢIUNEA TRANSILVANA PENTRU LITERATURA ROMANA SI CULTURA POPORULUI ROMAN). In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285478_a_286807]
-
stipendii pentru astfel de studii. Între deziderate, formulate încă în 1862, se aflau: stabilirea unei ortografii unitare, adoptarea alfabetului latin, unificarea limbii și editarea unui dicționar (idei preluate de Societatea Literară Română, viitoarea Academie Română, la a cărei fondare cărturarii ardeleni au un rol însemnat), înființarea unei biblioteci de carte veche românească (T. Cipariu), crearea unei catedre pentru cultivarea artelor plastice (G. Barițiu), elaborarea unui studiu despre familiile nobile românești din Transilvania (Ioan Pușcariu, care, de altfel, va împlini această idee
ASTRA (ASOCIAŢIUNEA TRANSILVANA PENTRU LITERATURA ROMANA SI CULTURA POPORULUI ROMAN). In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285478_a_286807]
-
timpuriu, și la concepțiile lui (de exemplu, acelea referitoare la istoria limbilor). Plasează într-un larg context european configurațiile spirituale românești din epoca luminilor, în studiul Aspecte comune și specifice ale iluminismului în țările romanice. Manifestă preferință pentru corifeii Școlii Ardelene, pentru reprezentantul „cel mai de seamă” din acea mișcare cultural-literară, Ion Budai-Deleanu. Mai sporadice sunt reflecțiile lui B. asupra creațiilor literare din vremurile mai noi: îngrijește, sub semnul „Luceafărului”, un volum de versuri de Mihai Eminescu, Der Abendstern. Gedichte (1964
BAHNER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285543_a_286872]
-
o lume fantomatică, transparentă, îndepărtată. Viața se metamorfozează în amintirea ei dureroasă („sevele roșii s-au făcut palori”), iubita e „nălucă din flăcări și zăpezi moarte”, ochiul descoperă doar „o nălucă de floare”. Și totuși, ca și la alți poeți ardeleni, o anume forță - asprime, înverșunare, îndârjire - vine când să susțină scepticismul, când să-l înlăture. Efectului de distanțare, de evadare fantezistă i se opun consistența, incandescența materiei. B. privilegiază metaforele în care domină trimiterile spre ardere, văpaie și sânge. Dacă
BALAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285570_a_286899]
-
1818, 1825), cuprinzând sfaturi cu privire la meșteșuguri și agricultură, pilde morale, traduceri (Adelaida sau Păstorița alpicească, după Marmontel, din calendarul pe 1825, îi este atribuită), C. a continuat, cu un orizont cultural mai restrâns, dar cu mult spirit practic, strădaniile Școlii Ardelene de ridicare a neamului prin intermediul cărții. Făcea, în „Bibliotecă românească”, educație națională publicând Istoria romanilor de Damaschin T. Bojâncă, portrete de voievozi, o Viață a lui Dimitrie Cantemir. Informațiile bibliografice strânse de el în Izvorul cărților aveau în vedere Țara
CARCALECHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286103_a_287432]