17,527 matches
-
lui Pomponescu. . - Aș! răspunse gestului Pomponescu. Aparențe! Mă simtobosit. . - Nu vreau să vă rețin atunci! Aveam o idee... . - Ne-am gândit la Casa de Artă să facem o secție specială permanentă de evocare a arhitecturii Bucureștilor, pe secole și pe arhitecți. În felul acesta, donația dumneavoastră ar fi integrată într-un tot. . - Poți s-o faci, ideea nu-i rea. Probabil ai nevoie de bani. . - Nimic nu vă scapă, domnule ministru! zise Gaittany înplină mare ținută a feței lui joviale. . - Cît
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în alte zone ale ministerului, unde-și avea oamenii săi. În cel mai scurt timp puse mâna pe bani. Atunci Gaittany se ivi pe neașteptate în mașina G. Călinescu lui în fața casei lui Ioanide. Venise el, evitând a chema pe arhitect la Casa de Artă, dintr-o prudență congenitală. Deocamdată, Ioanide era un personaj de scandal, a nu fi văzut împreună cu el era mai bine. - Domnule, intră în vorbă Gaittany, nescoțîndu-și decât o mănușă atunci când dădu mâna cu arhitectul, am misiunea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
chema pe arhitect la Casa de Artă, dintr-o prudență congenitală. Deocamdată, Ioanide era un personaj de scandal, a nu fi văzut împreună cu el era mai bine. - Domnule, intră în vorbă Gaittany, nescoțîndu-și decât o mănușă atunci când dădu mâna cu arhitectul, am misiunea din partea comitetului nostru să-ți solicit o lucrare, o mică lucrare e adevărat, dar pe care numai dumneata poți s-o faci eminent și în concordanță cu stilul localului restaurat de dumneata. (În sinea lui, însă, Gaittany zicea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ce te-aș contrazice. Când să viu să semnez angajamentul? . - De ce să vii? se alarmă Gaittany. Nu e nevoie să te obosești. Mâine dimineață îți trimit prin curier suma și contractul. Semnează și gata! . - Nu pot să semnez contractul, zise arhitectul, până nuvăd sălile! Onorariul soarbe în mod fatal din deviz, trebuie măcar să ai câteva indicații. Ori vrei să-mi faci un cadou? . - Nu suntem datori a da nici un cont nimănui, nu facemlicitații, cum știi, e o chestie aproape privată, de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Crezi că războiul se va lichida brusc, sau va trena? Ioanide știa că Gaittany știe cum că pe el nu-l interesează evenimentele politice. Totdeodată mai știa că însuși Gaittany nu se pierde cu firea de întîmplările cosmice. Prin urmare, arhitectul își zise: "Gaittany mă întreabă de evenimente ca să evite a aduce vorba de biserică și celelalte, subiectul lor exclusiv de convorbire. Mă "menajează", în sinea lui mă consideră într-o poziție catastrofală." Din maliție, se exageră pe sine însuși, conștient
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
biroul acestuia era plin de obișnuiții amici, care aveau acum două locuri de întîlnire diurne: unul ziua, la Gaittany, altul seara, la Pomponescu. La ivirea lui Ioanide, Panait Suflețel o zbughi pe o ușă ce ducea într-un birou alăturat. Arhitectul merse la fereastră și de acolo își comunică observațiile. - Suflețel fuge mâncând pământul pe poartă. Mi-a maifăcut una ca asta pe stradă. Își închipuie probabil că am ciumă bubonică. Toți, mai mult sau mai puțin, evitară privirile lui Ioanide
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
comunică observațiile. - Suflețel fuge mâncând pământul pe poartă. Mi-a maifăcut una ca asta pe stradă. Își închipuie probabil că am ciumă bubonică. Toți, mai mult sau mai puțin, evitară privirile lui Ioanide. Acesta era un fenomen general, remarcat de arhitect de când în jurul lui se stârniseră discuții. Chiar și Gulimănescu, prezent de asemeni în birou și care pe stradă făcea ipoteze sinistre, aici, în tonul obștesc, lăsa capul în jos sau căuta insistent privirile altuia. Erau două gesturi care plictiseau cu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
șezu smerită, ferindu-se de a arunca chibritul aprins într-un aer presupus a fi încărcat cu vapori de benzină. Interesant este că era așezată în cerc de-a lungul pereților, prinzând pe Ioanide în focul privirilor. " Am înțeles, interpretă arhitectul; am pomenit de biserică. Afacerea pentru ei înseamnă un faliment moral. Mă privesc cu milă." - Apropo, zise Ioanide tare, în expoziție ai de gând să puiși proiectele lui Pomponescu? O mimică generală înregistră această întrebare. "Pricep, își zise Ioanide, numele
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
toate orașele prin care a trecut." Agasat de mimica asistenței, Ioanide plecă. Și Botticelli îl plictisea la fel cu această muțenie semnificativă; cel puțin acela era din firea lui taciturn. Botticelli era foarte indignat de tot ce i se întîmpla arhitectului, totuși nu exprima pe față sentimentul său, ca să nu-l supere. Grija cuiva de a nu supăra pe arhitect îl scotea pe Ioanide câteodată din fire, producând efectul contrar. Madam Ioanide era printre aceste ființe prevenitoare. Ea îl exaspera declarîndu-l
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
această muțenie semnificativă; cel puțin acela era din firea lui taciturn. Botticelli era foarte indignat de tot ce i se întîmpla arhitectului, totuși nu exprima pe față sentimentul său, ca să nu-l supere. Grija cuiva de a nu supăra pe arhitect îl scotea pe Ioanide câteodată din fire, producând efectul contrar. Madam Ioanide era printre aceste ființe prevenitoare. Ea îl exaspera declarîndu-l supărat, izbutind a-l irita de-a binelea când acesta era bine dispus, însă absorbit în gânduri. . - Ioanide, zicea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de-a binelea când acesta era bine dispus, însă absorbit în gânduri. . - Ioanide, zicea ea, ți-aș spune ceva, dar văd că ești camindispus. . - Nu sunt indispus, replica Ioanide. . - Pari totuși supărat, enervat. . - Pricepe odată că nu sunt enervat! continua arhitectul cuun început de agitație. . - Bine, așa o fi, atunci de ce ridici glasul? . - Madam Ioanide, devenea excitat într-adevăr Ioanide, ascuțindu-și tonul, nu sunt supărat și nu ridic glasul. . - Atunci e o impresie greșită a mea. Păreai trist. . - Nu sunt
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Mă superi susținând cu încăpățînare că sunt supărat,asta e. În felul său și Butoiescu pornea de la premisa falsă că Ioanide trebuie să fie indispus în condițiile obiective în care se află și se ferea să toarne gaz peste foc. Arhitectul ar fi voit să spulbere această impresie, dar nu putea din cauză că Botticelli fugea de discuție. Era greu să-i strigi: "Te-nșeli!", de vreme ce el refuza principial orice dezmințire, spunând parcă: "Părerea mea e nestrămutată!" Ioanide putea să scape de mimica
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ar fi voit să spună toate aceste lucruri lui Botticelli, dar nu voia să deschidă el vorba. Îl cunoștea pe Butoiescu: ar fi fost în stare să nege c-ar fi gândit ceea ce pretindea Ioanide. "Detestabilă tensiune mută, mai gândea arhitectul, cauzată de confruntarea unui temperament deschis cu unul mocnit." Ioanide înțelegea dialogul zilnic în acest mod firesc: "Domnule arhitect, mari ticăloși, vor să vă pună piedici." "Vezi-ți de treabă, Botticelli, simple mizerii!" " Ce-o să ne facem, domnule arhitect, fără
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pe Butoiescu: ar fi fost în stare să nege c-ar fi gândit ceea ce pretindea Ioanide. "Detestabilă tensiune mută, mai gândea arhitectul, cauzată de confruntarea unui temperament deschis cu unul mocnit." Ioanide înțelegea dialogul zilnic în acest mod firesc: "Domnule arhitect, mari ticăloși, vor să vă pună piedici." "Vezi-ți de treabă, Botticelli, simple mizerii!" " Ce-o să ne facem, domnule arhitect, fără fonduri? Rămânem cu biserica neterminată." " Fii pe pace, primarul e plin de energie, scoate bani din piatră seacă." Și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
gândea arhitectul, cauzată de confruntarea unui temperament deschis cu unul mocnit." Ioanide înțelegea dialogul zilnic în acest mod firesc: "Domnule arhitect, mari ticăloși, vor să vă pună piedici." "Vezi-ți de treabă, Botticelli, simple mizerii!" " Ce-o să ne facem, domnule arhitect, fără fonduri? Rămânem cu biserica neterminată." " Fii pe pace, primarul e plin de energie, scoate bani din piatră seacă." Și așa mai departe. În chipul acesta toate gândurile obscure ar fi fost distruse și dialogul mental abolit. Dar Botticelli n-
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
descoperit și Ioanide rămânea astfel înconjurat numai de semne din ochi, clătinături din cap și tăceri suspecte. Madam Ioanide însăși, care avea privirea francă și consolantă în cele mai atroce situații, evita convorbirea, în intenția lăudabilă de a respecta liniștea arhitectului. O altă mizerie se adăugă deodată, pricinuind iui Ioanide o indispoziție mai profundă. Casa în care locuia îi fusese cedată de proprietar pentru câțiva ani, termenul împlinindu-se în primăvară, deși posesorul, având alte imobile, nu se arăta grăbit să
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
stabilă. Prin ce întîmplare Pomponescu se pusese în comunicație directă ori indirectă cu proprietarul casei locuite de Ioanide nu se știe, fapt este că acela, intimidat ori având vreun interes a se avea bine cu ministrul, transmise printr-un avocat arhitectului somația de a părăsi îndată imobilul. Ioanide ar fi putut să facă contestație, dar chestiunea i se păru plicticoasă și în definitiv de prisos. În primăvară, în orice chip, ar fi trebuit să se mute. Deci acceptă somația. Însă personal
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
zile locuia în case construite de el însuși. Madam Ioanide începu singură investigațiile, cu slabe rezultate. Nu găsi nici un apartament potrivit pentru natura ocupațiilor lui Ioanide, care reclamau lumină multă în camera de lucru. Atunci își dădu seama de neglijența arhitectului, care, având atâtea posibilități, nu fusese în stare a-și construi o casă proprie. Cum Tudorel declară că poate locui în oraș "la un prieten", Ioanide s-ar fi închis până la primăvară în odaia sa de la mansarda casei Hergot. O
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
bine. Dar i se părea cu totul deplasat să propună acest lucru Elvirei. Aceasta ar fi mers cu el oriunde, a sta sub același acoperământ cu nevinovata Erminia i se părea jignitor. Erminia era o rivală din tinereță. Butoiescu oferi arhitectului provizoriu un etaj al casei sale. Ioanide îl refuză, sub pretextul că nu suporta scările. În fond, muzeul de zidărie al lui Butoiescu îi făcea rău. Toate casele străine, la urma urmei, îl indispuneau. Ioanide locuia cu plăcere în cort
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
dădu imediat seama că Ioanide nu făcuse nimic bizar. În loc de a ridica o baracă provizorie, cu aproximativ aceeași cheltuială de muncă, înjghebase o casă de lemn în felul cum se construiau în Elveția sau în ranch-urile din California. Existau arhitecți specializați în această ramură, opere de renume. Pomponescu știa de un Carl Gromme din San Rafael, California. La întoarcere, casa lui i se păru pretențioasă și banală cu exhibițiile ei somptuoase. Ioanide cunoștea voluptățile simplității. Întrucât fapta lui Ioanide mergea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
publice și încă și aci sunt teorii în sensul întinderii orizontale a blocurilor industriale pe suprafețele verzi. Ne întoarcem la un bordei luxos și igienic, ce se poate cumpăra de la magazin și monta în câteva ore. Tehnicianul va înlocui pe arhitect. Opinia lui Ioanide era alta. Oamenii nu construiesc din instinct practic, ci pentru a-și semnala viitorului trecerea pe pământ. Casa e un apel în pustiu. De aceea anticii, mai puțin căutători de confort și cu un mare sentiment al
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Părea cu desăvârșire indiferent. În realitate, știa că nu poate face nimic. Ioanide ascunse știrea Elvirei, iar aceasta, pentru care nu era un secret, o ascunse lui Ioanide. Dar se surprinseră amândoi cu jurnalul anunțând condamnarea (rar caz în care arhitectul cumpără pe furiș ziarul) și se confruntară în tăcere: - Ce destin îngrozitor! zise madam Ioanide cu o stăpînirede sine aspră. - În materie de copii suntem niște ratați, replică Ioanide. Madam Ioanide imploră pe arhitect să facă tot ce-i stă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
anunțând condamnarea (rar caz în care arhitectul cumpără pe furiș ziarul) și se confruntară în tăcere: - Ce destin îngrozitor! zise madam Ioanide cu o stăpînirede sine aspră. - În materie de copii suntem niște ratați, replică Ioanide. Madam Ioanide imploră pe arhitect să facă tot ce-i stă în putință să obțină autorizarea de a vedea pe Tudorel. Ideea ei fixă era că absența părinților trebuia să fie apăsătoare pentru Doru în acea teribilă împrejurare. Favoarea nu era ușor de obținut, căci
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
lemn. În realitate, Pomponescu arăta rău, demoralizat. - Cu ce te pot servi? Gaittany nu pomeni decât de posibilitatea din partea părinților de a vizita pe condamnați, mărturisind că voiește această grație și pentru Hangerliu și pentru madam Ioanide (elimină deocamdată pe arhitect). Îndată ce era pus pe terenul umanității, Pomponescu își reprima indispoziția, avea amorul propriu de a fi elegant. Cu toată înverșunarea lui din ultima vreme, se produse din nou un sentiment de moderație. - Uite unde a ajuns Ioanide cu zăpăcelile lui
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
le taie găinile și a rămas cu acest tic nevinovat. Un prinț ca mine trebuie din nefericire să aibă în suita sa și astfel de sicari. Am aici și un segretario di stato, un mic Machiavel, fiu al unui reputat arhitect Ioanide. Îl destinăm ca ministru de externe, deși e abia major. Băiat subțire, incapabil de maleficii, însă primind riscul pe cale cerebrală. E filozoful nostru politic și, fiind un fiu de gentleman, sper a-l atrage în sfera mea, adică a
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]