3,722 matches
-
M se întâlnesc cu Kincade, proprietarul conacului. Cu toate că cei trei nu sunt înarmați, ei improvizează o serie de capcane. Când oamenii lui Silva ajung, Bond, M și Kincade țin piept asaltului, cu toate că M este rănită. Silva începe un al doilea asalt, iar Bond îi trimite pe M și Kincade într-un tunel secret, care dă într-o capelă veche. Bond plasează dinamită prin tot conacul, iar la detonare, mare parte din oamenii lui Silva sunt omorâți, iar proprietatea Skyfall este distrusă
007: Coordonata Skyfall () [Corola-website/Science/330993_a_332322]
-
a îndreptat spre Japonia la 10 februarie pentru a efectua bombardamente aeriene asupra Tokyoului și aerodromurilor vecine. Japonezii nu au atacat flota în timpul operațiunii. În continuare "Alaska" a fost transferată Grupului de Luptă 58.4, cu misiunea de a sprijini asaltul la Iwo Jima. La Iwo Jima a asistat portavioanele timp de 19 zile, după care s-a întors la Ulithi pentru a se realimenta cu combustibil și provizii. "Alaska" a rămas cu Grupul de Luptă 58.4 pentru Bătălia de la
USS Alaska (CB-1) () [Corola-website/Science/331011_a_332340]
-
din Batalionul I Regimentul 2 și 2 baterii de artilerie au fost destinate acestei operațiuni de ocolire a dispozitivului inamic. În cazul unui succes al manevrei care ar fi putut fi dezvoltat, un al doilea batalion ar fi pornit la asalt. În perimetru urmau să mai fie încă alte 3 companii. Ofensiva a reînceput în primele ore ale dimineții zilei de 19 ianuarie 1915 după o regrupare a unităților poloneze, care a implicat și acoperirea breșei din aripa stângă dintre unitățile
Bătălia de la Cârlibaba () [Corola-website/Science/334870_a_336199]
-
2) acțiunea ofensivă a fost reluată și, polonezii au coborât spre Fluturica luând podul peste Bistrița, intrând în capătul localității și determinând trupele ruse să-și părăsească pozițiile defensive fortificate deținute în amonte de cătun (lângă cota 976). Odată reînceput asaltul, soldații Diviziei 54 care mai înainte se retrăseseră au revenit la contraatac. Unele unități au trecut creasta dealului și s-au oprit la 2 km sud-vest de Cârlibaba Nouă. În tot acest timp, grupurile Scholz și Salamon aflate la cotele
Bătălia de la Cârlibaba () [Corola-website/Science/334870_a_336199]
-
motociclete până la zona misiunii. Jucătorii pot traversa lumea jocului prin aterizarea în anumite locuri, pentru diferite abordări. Un videoclip publicat după convenția de la E3 2015 arată parcurgerea aceleiași misiuni în patru moduri diferite: cu jucătorul optând pentru stealth, lansând un asalt cu ajutorul mitralierei elicopterului, asasinarea țintei cu o pușcă cu lunetă, și plantarea unui explozibil înăuntrul unui convoi inconștient de situație. Acțiunile jucătorului vor afecta întreaga hartă; de exemplu, sabotarea unui aparat antiradar va deschide noi locuri pentru aterizarea elicopterului. Aceste
Metal Gear Solid V: The Phantom Pain () [Corola-website/Science/334875_a_336204]
-
țintit baza Liwa al-Haqq din Guvernoratul Al-Raqqah folosind bombe ghidate cu precizie KAB-500KR, iar în urma acestuia doi comandanți vechi ai ISIS și până la 200 de militanți au fost uciși, în ciuda lipsei de conexiune dintre Liwa al-Haqq și ISIS. Un alt asalt a distrus o fostă închisoare de lângă Aleppo ce a fost folosită de ISIS ca bază și depozit pentru muniții, omorând de asemenea mulți militanți. După cum se pretinde, locurile de antrenament ale rebelilor din provinciile Latakia și Idlib ar fi fost
Intervenția militară a Rusiei în Războiul civil din Siria () [Corola-website/Science/334923_a_336252]
-
de munte, aproximativ 300.000 de oameni în toatal. Aceste divizii ocupaseră poziții defensive, în principal la intrarea în văi, cu artileria poziționată astfel încât să poată lovi ținte din interiorul teritoriului inamic. Unitățile italiene nu erau pregătite să ia cu asalt fortificațiile franceze, iar poziționarea lor în teren nu s-a modificat până în iunie 1940. Trupele italiene erau organizate în două armate - I și IV - aflate sub comanda generalului Umberto di Savoia din cadrul Grupului de Armată Vest ("Gruppo Armate Ovest"). Armata
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
la Bătălia Galiției. După bătăliile câștigate de pe râurile Lipa Aurie și Lipa Roșie, Șcerbaciov preia inițiativa și ocupă Lvovul, fapt pentru care este decorat cu ordinul „Sfântul Gheorghe”, clasa a V-a. La mijlocul lui septembrie 1914 a condus forțele destinate asaltului fortăreței Przemysl (aproximativ 6,5 divizii). La 24 septembrie/7 octombrie execută un atac puternic cu lovitura principală pe direcția Seliska. În ziua următoare, forțele austro-ungare încep să se apropie de fortăreață, iar la 29 septembrie/12 octombrie grupul de
Dmitri Șcerbaciov () [Corola-website/Science/335012_a_336341]
-
între el și Rolery se înfiripă o poveste de dragoste este interpretat ca un act de trădare și duce la conflict. Gaali cuceresc cu ușurință Tevaranul. Supraviețuitorii se refugiază în Landin, orașul coloniștilor, unde îi ajută pe departe-născuți să reziste asaltului invadatorilor. Iarna grea care se așterne în acele locuri, laolaltă cu buna organizare a apărării, duce la respingerea atacului și îndepărtarea gaalilor. Agat și Rolery rămân împreună și descoperă că traiul îndelungat al coloniștilor pe acea planetă a produs modificarea
Planeta exilului () [Corola-website/Science/335433_a_336762]
-
au lansat Operațiunea Market Garden, o ofensivă de mare amploare lansată de la granița olando-belgiană prin sudul Olandei, Eindhoven și Nijmegen spre podul de peste Rin de la Arnhem, având ca obiectiv forțarea cursului Rinului și depășirea liniei Siegfried, ca prima fază în asaltul final spre Berlin. Forțele aeropurtate aliate au fost înfrânte la Arnhem, iar înaintarea aliată a fost oprită la sud de cursul inferior al Rinului, ceea ce a dus la formarea unei pungi înguste care se întindea de la nordul frontierei belgiene în
Bătălia de la Overloon () [Corola-website/Science/335477_a_336806]
-
al râului Meuse, ca fază obligatorie a atacului pentru ocuparea Renaniei. a început când aliații participanți la "Operațiunea Aintree" au înaintat din pozițiile din sudul localității spre Overloon. După un prim atac așuat al Diviziei a 7-a blindate SUA, asaltul a fost preluat de Divizia a 3-a de infanterie britanică și de Divizia a 11-a blindate britanică. În cursul luptelor, aliații au reușit să preia controlul asupra Overloonului și au continuat înaintarea spre Venray. Luptele de la Venray au
Bătălia de la Overloon () [Corola-website/Science/335477_a_336806]
-
să reia atacul, dar răgazul oferit de ordinul precedent a permis construirea unor poziții defensive capabile să asigure protecția operațiunii de evacuare. Ordinul de oprire a atacului a fost subiectul a numeroase dispute între istorici. Guderian a considerat că necontinuarea asaltului asupra aliaților masați la Dunkerque a fost una dintre cele mai mari greșeli făcute de germani pe frontul de vest. Rundstedt a numit ordinul „unul dintre cele mai mari puncte de cotitură ale războiului”, iar Manstein l-a considerat ca
Operațiunea Dynamo () [Corola-website/Science/331977_a_333306]
-
-l servească pe prințul Olandei, care în acea vreme era aliat al Franței. Prima sa contribuție serioasă sub pavilionul Franței a avut-o în asediul de la La Mothe-en-Bassigny, în Lorena, alături de mareșalul de la Force în 1634, unde curajul demonstrat în timpul asaltului a făcut să fie avansat la gradul de "Maréchal des camp" (echivalentul gradului de general-maior în zilele noastre). În 1635 Turenne a servit sub Louis de Nogaret, cardinal de la Valette în Lorena și pe Rin. În 1639 a servit sub
Henri de la Tour d'Auvergne, Viconte de Turenne () [Corola-website/Science/332010_a_333339]
-
de 60 de soldați. Ministerul Apărării al Ucrainei a autorizat trupele sale rămase în Crimeea să-și folosească arma din dotare. Această decizie a fost luată cu scopul de a proteja soldații în legătură cu moartea unui militar ucrainean (Kakurin S.V.) în timpul asaltului asupra centrului operațional de suport fotogrammetric al Forțelor Armate ale Ucrainei din Simferopol. Corveta ucraineană „Ternopil” (U209) a fost atacată de indivizi înarmați cu grenade. Duma de Stat a ratificat tratatul privind alipirea Crimeii la Federația Rusă. Ucraina susține că
Intervenția armată rusă în Ucraina din 2014-2016 () [Corola-website/Science/331441_a_332770]
-
în ) este un film de acțiune româno-american din 1999, regizat de Gustavo Graef-Marino. El a fost produs de Tapestry Films în colaborare cu Trimark Pictures. Avându-i în rolurile principale pe Peter Weller, Daryl Hannah și Tom Berenger, filmul relatează asaltul unui comando terorist sârb asupra ambasadei americane din România pentru a obține eliberarea unui colonel învinuit de crime împotriva umanității în Războiul din fosta Iugoslavie. Filmările au fost efectuate în majoritate în România, dar și în Italia, Bosnia-Herțegovina, Croația și
Dușmanul dușmanului meu () [Corola-website/Science/328472_a_329801]
-
Ea fuge, după ce-l leagă pe Steve cu cătușele de un scaun. Între timp, o acțiune a unei trupe americane de comando se termină tragic, ei murind la trecerea printr-un câmp minat. Generalul Swain decide să ia ambasada cu asalt, iar teroriștii sunt uciși în timpul acțiunii militare. Steve cere să i se permită să scoată el focosul bobei, deși ar urma să fie ucis de radiațiile emise. În ultimul moment, Erica îl sună și îi spune codul pentru dezamorsarea bombei
Dușmanul dușmanului meu () [Corola-website/Science/328472_a_329801]
-
a fost "„Who knows the truth? Who can be trusted? Who can stop the countdown?”" Criticul Tudor Caranfil a dat filmului trei stele din cinci și a făcut următorul comentariu: "„Un desant al organizației de eliberare a Serbiei ia cu asalt Ambasada bucureșteană a USA și, ca ostatici, pe supraviețuitorii din incinta ei. Washingtonul e cu atât mai alarmat cu cât, în epoca „războiului rece” în subsolurile clădirii a fost ascunsă, conform unor cutume diplomatice insolite, o bombă nucleară pentru „zile
Dușmanul dușmanului meu () [Corola-website/Science/328472_a_329801]
-
care au bombardat pozițiile grupurilor islamiste din Mâli ce ocupă nordul țării. În schimbul siguranței ostaticilor, militanții islamiști au cerut încetarea operațiunilor militare franceze împotriva islamiștilor din Mâli. La 17 ianuarie, grupul de intervenție specială al armatei algeriene a început un asalt cu elicoptere asupra complexului ocupat de islamiști, fiind uciși 32 răpitori și 23 ostatici. Grupul islamist a declarat pentru o agenție de știri din Mauritania că 41 de cetățeni străini au fost răpiți. Cinci dintre ei ar fi fost ținuți
Criza ostaticilor din Algeria () [Corola-website/Science/328488_a_329817]
-
Wilhelm al III-lea al Prusiei, care se reuniseră pentru încheierea Sfintei Alianțe și au călătorit împreuna la Buda pentru festivitățile de inaugurare. La asediul cetății Buda de către armata revoluționară maghiară din anul 1849, artileriștii maghiari au amplasat bateriile de asalt pe platoul din fața observatorului astronomic în ciuda protestului energic a conducerii instituției și a universității. Riposta de artilerie a defensivei austriece din cetate, a dus la avarierea gravă a edificiului instituției, iar după căderea cetății unitățile revoluționare au părăsit locația, biblioteca
Citadela din Budapesta () [Corola-website/Science/328487_a_329816]
-
opiniei publice, au intreprins lucrări de demolare, mai mult simbolice, dar care au fost abandonate din lipsă de fonduri. Cu ocazia demantelării parțiale din 1898-99, au fost distruse acele părți ale fortificației care puteau fi folosite pentru amplasarea tunurilor de asalt și a fost demolată cazarma precum și clădirile administrative din curtea interioară. După anul 1900, Citadela, treptat, a devenit o atracție turistică și un loc de belvedere, datorită panoramei ce se deschide asupra întregului oraș. La începutul secolului al XX-lea
Citadela din Budapesta () [Corola-website/Science/328487_a_329816]
-
învins în finală de cubanezul Rolando Tucker. La Jocurile Olimpice din 1996 de la Atlanta s-a calificat și la individual. Fiind introvert și lipsind de competitivitate, fusese consiliat de un psiholog și a folosit casete audio pentru a se motiva înainte de asalturile. A ajuns în sferturile de finală, unde l-a învins la limită pe sud-coreeanul Kim Young-ho. Apoi a trecut de francezii Franck Boidin și Lionel Plumenail pentru a cuceri titlul olimpic. După Jocurile Olimpice și-a luat un an de pauză
Alessandro Puccini () [Corola-website/Science/336495_a_337824]
-
britanică a executat un atac amfibiu încercând să ajungă în spatele pozițiilor defensive germane de pe Canalul Beveland. După ce britanicii au reușit să ocolească prin flanc pozițiile defensive germane, canadienii Brigăzii a 6-a au declanșat un atac frontal cu bărci de asalt. În acest timp, pontonierii au reușit să construiască un pod peste canal. După ce linia defensivă a canalului s-a prăbușit, apărarea germană din Zuid-Beveland s-a dezintegrat, iar regiunea a fost eliberată. A treia fază a bătăliei se încheiase cu
Campania Liniei Siegfried () [Corola-website/Science/333475_a_334804]
-
să construiască un pod peste canal. După ce linia defensivă a canalului s-a prăbușit, apărarea germană din Zuid-Beveland s-a dezintegrat, iar regiunea a fost eliberată. A treia fază a bătăliei se încheiase cu succes. Faza finală, Operațiunea "Infatuate", presupunea asaltul asupra fortificațiilor puternice de pe Insula Walcheren, de la vărsarea fluviului Scheldt. Digurile insulei fuseseră distruse de atacurile bombardierelor RAF de pe 3, 7 și 11 octombrie. Ca urmare, zona centrală a insulei fusese inundată, forțându-i pe apărătorii germani să se refugieze
Campania Liniei Siegfried () [Corola-website/Science/333475_a_334804]
-
bombardierelor RAF de pe 3, 7 și 11 octombrie. Ca urmare, zona centrală a insulei fusese inundată, forțându-i pe apărătorii germani să se refugieze în locurile mai înalte. În același timp, distrugerea digurilor permitea aliaților să folosească vehiculele amfibii de asalt. Unitățile Diviziei a 2-a de infanterie canadiană a atacat drumul de dig pe 31 octombrie și după o luptă scurtă a stabilit un cap de pod. Ei au fost înlocuiți de britanicii unui batalion al Diviziei a 52-a
Campania Liniei Siegfried () [Corola-website/Science/333475_a_334804]
-
dar în cele din urmă nu au reușit decât să încetinească atacul aliat în anumite zone. Când americanii au reușit să înceapă atacul câteva săptămâni mai târziu, germanii mai dispuneau decât de un număr limitat de rezerve care să oprească asaltul. Americanii au reușit din acest motiv să înainteze rapid, luând contact cu ariergarda germană în apropierea Rinului. Cele două ramuri ale atacului aliat s-au întâlnit la Geldern, după care au continuat înaintarea comună spre Rees, de unde forțele germane au
Campania Liniei Siegfried () [Corola-website/Science/333475_a_334804]