8,235 matches
-
climatului în sânul căruia a luat naștere. Cu toate că Ovid pare a tăgădui femeilor dace îndeletnicirea cu țesutul, alți autori arată dimpotrivă că ele se dedau la această lucrare. Așa Hesichiu ne spune că «cânepa este o plîntă ce are oarecare asemănare cu inul; femeile Traciei fac dintr-însa veșminte.» Întrucât vedem pe columna lui Traian popoarele Daciei îmbrăcate cu stofe țesute, putem admite cu siguranță că aceste țesături nu erau importate, ci pregătite de femeile lor. Olăria rămasă de la Daci, ne
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
După Deceneu urmează un alt profet Comozicus, care pare chiar a fi întrunit în persoana sa și puterea civilă; apoi alături cu Decebal întâlnim pe profetul Vezinas. Ast-fel se introduse la poporul geto-dac acea ocârmuire originală, care își găsește asemănarea tocmai în veacul de mijloc la sultanii Seldjucizi care stăteau pe tron alături cu califii arabi, și mai bine poate la împărații germani, care conduceau destinele lumii de mână cu papa din Roma. Poate că și la vechii Geto-Daci, regele
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
doar printr-un antrenament prelungit. Impulsia activă, emitea o încărcătură din această energie, mai întâi de-a lungul nervilor corpului, apoi dincolo de învelișul său. Într-o clipă, atunci, fiecare atom pus în joc era constrâns să se plieze pe o asemănare "vagă" cu "modelul" fotografiat. Atunci când aproximarea de similitudine se preciza la douăzeci de zecimale cele două obiecte intrau în conliguitate, iar cel mai mare străbătea spațiul. Gosseyn se similariză dincolo de grilaj și porni în fugă spre pădure. Sesiză prezența energiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
parcă se făcea și mai frumoasă cu timpul. Nu era chiar așa de mare ca Leej, Prezicătoarea, dar mai bine făcută. În ochii ei ardea aceeași stringență ca și în ochi lui Leej, și amândouă erau frumoase. Aici se oprea asemănarea. Patricia radia dârzenie. Poate dârzenie juvenilă - pe care cealaltă nu o avea. Poate că avea această impresie pentru că știa ce era Leej și" cunoștea cariera Patriciei. Dar Gosseyn era de părere că nu era suficient. Leej se lăsa în voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Era figura unui bărbat la patruzeci de ani cu un craniu voluminos; expresia feței părea, în mod curios, goală. Bărbatul era frumos, dar numai din cauza simetriei și liniei obrajilor și oaselor. În rest, avea un aer tâmp. Nici pic de asemănare, nici măcar vagă, cu Gilbert Gosseyn. Zeul Adormit de pe Gorgzid rămânea un străin. Se întoarseră la palat la timp pentru masa de prânz și, mai întâi de toate, Gosseyn nu-și dădu seama că marea criză se declanșase. Mai erau doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
încît să lase un pătrat liber în capăt, iar fața doamnei Thaw se ițea pe-acolo. Thaw se uită la ea cu o neplăcere confuză. Trăsăturile aparținuseră mamei lui, dar deși nu vedea nici un fel de diferență în forme, toată asemănarea dispăruse. Obiectul acela nu avea nici măcar aerul superficial de viață al unei opere de artă, iar materialului îi lipsea integritatea bronzului sau lutului. Atinse fruntea cu vîrful degetului și simți os rece sub piele rece. Această aglomerare de țesuturi moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
priveau printr-un dom perfect lins, de plastic chirurgical. În oarecare măsură putea fi considerat un norocos: de la ochi în jos, partea inferioară a feței era intactă. Avea un chip. Nasul, gura, bărbia și gâtul îi erau umane. În rest, asemănarea cu o făptură normală depinde în mare măsură de concesiile pe care observatorul era înclinat să le facă. Ori în momentul acela Gosseyn nu era dispus să facă vreuna. El optase pentru o anumită comportare, pe plan abstract: obrăznicia. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
fizico-chimice, într-un cuvânt, a omului. O uimire profundă îl cuprinse. Pentru el distona în acest univers. De când se trezise, el însuși, își ridicase aceeași problemă, cea pe care o formulase acum Prescott. Nemulțumindu-se cu simpla afirmare a unei asemănări de structură, era pe cale să se identifice cu persoana unui mort. Astfel, pornind de la constatarea că are aceleași amintiri și același aspect fizic ca și Gilbert Gosseyn I-ul, el susținea că este Gilbert Gosseyn I-ul. Oricare student de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
au venit gărzile atunci? N-ai auzit că le-am spus că nu permit nimănui să-mi răscolească apartamentul, dacă vine din ordinul lui Thorson? Chiar tu ai fost cel ucis, nu-i așa? Nu-i vorba doar despre o asemănare întâmplătoare? Gosseyn vru să răspundă, dar ea îl opri: ― Nu pot sta decât un minut. Crede-mă, sunt suspecta nr. 1 în legătură cu evadarea ta de luna trecută și dacă sunt găsită aici... (se cutremură extrem de convingător). Gosseyn, cine ești tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
de funcționare. Și dr. Kair încheie: ― La, nivelul actual al cunoștințelor noastre despre creier, noi l-am fi putut retransforma pe George în om, însă cred că vei fi de acord că între cazul tău și al lui, în ciuda multor asemănări, există și o mare deosebire: chiar din punctul de plecare, dumneata ești o ființă umană. Gosseyn tăcea, Pentru întâia dată, problema celui de al doilea creier era abordată în singurul mod rațional posibil: prin analiză și comparare. Până atunci, ideile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
care ieși la lumina zilei abia dacă avea înălțimea a două staturi de om și se afla la baza uneia din crengile unui gigantic arbore venusian. Marginile deschizăturii erau foarte neregulate. ceea ce îi conferea un aspect dintre cele mai naturale. Asemănarea cu sutele de alte scorburi ale arborelui impuse o fixare de repere foarte amănunțită. Remarcase deja că într-o parte unduia o preerie nesfârșită, (situată poate chiar deasupra hangarului subteran). În partea opusă se întindea desișul pădurii venusiene. Gosseyn își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
exercitaseră de asemenea o anumită influență asupra fiecăreia dintre bucățile de lemn. Fără îndoială, dacă n-ar fi avut distorsorul, acest prim test n-ar fi reușit. Aparatul efectuase operațiunea de acordare a bucăților de lemn cu o aproximație de asemănare până la a nouăsprezea zecimală; el încetinise mișcarea moleculară a aerului și similarizare parțial masa pe care se aflau cele două bucăți de lemn, fotoliul lui Gosseyn, chiar pe Gosseyn însuși. Dar impulsul final, el, Gosseyn, îl dăduse. Acesta era începutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
doar printr-un antrenament prelungit. Impulsia activă, emitea o încărcătură din această energie, mai întâi de-a lungul nervilor corpului, apoi dincolo de învelișul său. Într-o clipă, atunci, fiecare atom pus în joc era constrâns să se plieze pe o asemănare "vagă" cu "modelul" fotografiat. Atunci când aproximarea de similitudine se preciza la douăzeci de zecimale cele două obiecte intrau în conliguitate, iar cel mai mare străbătea spațiul. Gosseyn se similariză dincolo de grilaj și porni în fugă spre pădure. Sesiză prezența energiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
parcă se făcea și mai frumoasă cu timpul. Nu era chiar așa de mare ca Leej, Prezicătoarea, dar mai bine făcută. În ochii ei ardea aceeași stringență ca și în ochi lui Leej, și amândouă erau frumoase. Aici se oprea asemănarea. Patricia radia dârzenie. Poate dârzenie juvenilă - pe care cealaltă nu o avea. Poate că avea această impresie pentru că știa ce era Leej și" cunoștea cariera Patriciei. Dar Gosseyn era de părere că nu era suficient. Leej se lăsa în voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
Era figura unui bărbat la patruzeci de ani cu un craniu voluminos; expresia feței părea, în mod curios, goală. Bărbatul era frumos, dar numai din cauza simetriei și liniei obrajilor și oaselor. În rest, avea un aer tâmp. Nici pic de asemănare, nici măcar vagă, cu Gilbert Gosseyn. Zeul Adormit de pe Gorgzid rămânea un străin. Se întoarseră la palat la timp pentru masa de prânz și, mai întâi de toate, Gosseyn nu-și dădu seama că marea criză se declanșase. Mai erau doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
priveau printr-un dom perfect lins, de plastic chirurgical. În oarecare măsură putea fi considerat un norocos: de la ochi în jos, partea inferioară a feței era intactă. Avea un chip. Nasul, gura, bărbia și gâtul îi erau umane. În rest, asemănarea cu o făptură normală depinde în mare măsură de concesiile pe care observatorul era înclinat să le facă. Ori în momentul acela Gosseyn nu era dispus să facă vreuna. El optase pentru o anumită comportare, pe plan abstract: obrăznicia. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
fizico-chimice, într-un cuvânt, a omului. O uimire profundă îl cuprinse. Pentru el distona în acest univers. De când se trezise, el însuși, își ridicase aceeași problemă, cea pe care o formulase acum Prescott. Nemulțumindu-se cu simpla afirmare a unei asemănări de structură, era pe cale să se identifice cu persoana unui mort. Astfel, pornind de la constatarea că are aceleași amintiri și același aspect fizic ca și Gilbert Gosseyn I-ul, el susținea că este Gilbert Gosseyn I-ul. Oricare student de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
au venit gărzile atunci? N-ai auzit că le-am spus că nu permit nimănui să-mi răscolească apartamentul, dacă vine din ordinul lui Thorson? Chiar tu ai fost cel ucis, nu-i așa? Nu-i vorba doar despre o asemănare întâmplătoare? Gosseyn vru să răspundă, dar ea îl opri: ― Nu pot sta decât un minut. Crede-mă, sunt suspecta nr. 1 în legătură cu evadarea ta de luna trecută și dacă sunt găsită aici... (se cutremură extrem de convingător). Gosseyn, cine ești tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
de funcționare. Și dr. Kair încheie: ― La, nivelul actual al cunoștințelor noastre despre creier, noi l-am fi putut retransforma pe George în om, însă cred că vei fi de acord că între cazul tău și al lui, în ciuda multor asemănări, există și o mare deosebire: chiar din punctul de plecare, dumneata ești o ființă umană. Gosseyn tăcea, Pentru întâia dată, problema celui de al doilea creier era abordată în singurul mod rațional posibil: prin analiză și comparare. Până atunci, ideile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
care ieși la lumina zilei abia dacă avea înălțimea a două staturi de om și se afla la baza uneia din crengile unui gigantic arbore venusian. Marginile deschizăturii erau foarte neregulate. ceea ce îi conferea un aspect dintre cele mai naturale. Asemănarea cu sutele de alte scorburi ale arborelui impuse o fixare de repere foarte amănunțită. Remarcase deja că într-o parte unduia o preerie nesfârșită, (situată poate chiar deasupra hangarului subteran). În partea opusă se întindea desișul pădurii venusiene. Gosseyn își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
exercitaseră de asemenea o anumită influență asupra fiecăreia dintre bucățile de lemn. Fără îndoială, dacă n-ar fi avut distorsorul, acest prim test n-ar fi reușit. Aparatul efectuase operațiunea de acordare a bucăților de lemn cu o aproximație de asemănare până la a nouăsprezea zecimală; el încetinise mișcarea moleculară a aerului și similarizare parțial masa pe care se aflau cele două bucăți de lemn, fotoliul lui Gosseyn, chiar pe Gosseyn însuși. Dar impulsul final, el, Gosseyn, îl dăduse. Acesta era începutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
prin el. Dacă mai țineți minte, a așteptat ca noi să-l aducem în interiorul navei. Dar energizarea propusă constituie un sistem defensiv mult mai precar decât cel prevăzut în varianta inițială. - N-ai totuși impresia că experții au constatat o asemănare între cele două variante? îl întrebă psihologul. Raționamentul lor ar fi cam acesta: dacă energizarea nu reușește, atunci suntem pierduți. Prin urmare, trebuie să reușească! - Am sentimentul că domnul Siedel a pus degetul pe rană, spuse căpitanul Leeth, cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
eu am o grămadă de timp și nici un ban. Iar el, ticălosul, are din familie o grămadă de bani, iar timp n-are, cel puțin nu pentru mine, îl cheltuiește fără socoteală cu te miri cine. Poate asta o fi asemănarea, că amândouă se cheltuiesc cu sau fără rost. O clipă m-am gândit că poate ne încrucișăm cu el, pe Calea Victoriei, dar apoi am încercat să mi-l scot din ochii minții. N-o să-mi strice el încă un rând
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
cum părea că moare împăcat. — Poate că e vorba numai de o aspirație mistică, spuse doctorul, iar Agata adăugă: — Un fel de rugăciune. Dar Costache era sigur că „sindroamele“ spun altceva. Odată se amuzaseră, polițistul și bărbatul ei, să vadă asemănările dintre meseriile lor și găsiseră o droaie. Ambele cereau spirit de observație, inimă caldă și cap clar, generozitate și dedicație, tact și curaj. Ambele necesitau discreție și putere de muncă. Amândoi făceau anchete, fiindcă în medicina de azi interogatoriul este
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
nici de altul. O spuneau, dar erau dintre puținii care n-o credeau. Fiindcă știau că omul, oriunde s-ar afla în spațiu sau în timp, e, în esența lui, același. Pentru Agata, Leon Margulis și Costache Boerescu aveau o asemănare în plus: amândoi fuseseră îndrăgostiți de ea. Și nu cel mai puternic câștigase. Agata se gândi, zăbovind încă întinsă în pat și cumva slăbită de puteri, la cuvintele aflate de la Costache: după ea lumină, Maica Precistă nu puteau fi decât
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]