3,728 matches
-
înglobează și pe care harul artistului e capabil să-l transmită. Îmbinând credințe străvechi, ale căror urme sunt atestate în mitologia generală sau în cea biblică, Radu Cârneci construiește monografia iubirii, Începutul de taină fiind pus sub semne astrale: Sus, astrele în crugul etern lunecând - / timpul tău aștepta, o, Dorador! - sentimentul începându-și aventura existenței odată cu Facerea, când, La început de timp / îndemnându-ne către piscul de jertfă / înfloream... Imaginarul poetic e, prin urmare, alcătuit din elemente mitice, fiind Tărâm de
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
în timp ce eul încearcă să se lepede de ea, flancat de recuzita simbolistă (Corăbii mari și pânze cenușii; crinii care-și scuturau parfumul / Peste cadavrul nesfârșitei nopți etc.) și cutreierând acest domeniu al imaginației, privind cutezător (ochiul meu rănit privea spre astre), romantic, când ziua și cu noaptea se-mpăcară, continuându-și menirea, încercând să răspundă unei fantomatice depărtări, ale cărei date, deși imprecise, sunt promițătoare. Dincolo de toate orientările literare tangente, lirica lui Viorel Dinescu este înclinată spre o esențializare a imaginii
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
fantomatice depărtări, ale cărei date, deși imprecise, sunt promițătoare. Dincolo de toate orientările literare tangente, lirica lui Viorel Dinescu este înclinată spre o esențializare a imaginii, prin renunțarea la contactul cu imediatul, înlocuit cu un inventar intangibil, peste care ninge din aștri, în vreme ce iubita, corelată, pe deplin, cu acest construct, e îndemnată să-și abandoneze preocupările teoretice (Ecuațiile tale ciudate), în care o vagă urmă de atmosferă domestică - Chipul tău îmi surâde prin aburul unui ceai / Printre abscise și coordonate - nu reușește
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
chingi și-n zăcătoare / Precum e ntâi și-ntâi nebănuitul salt / Ce-ncinge-n brâu de aur lujerul de floare..., fiindcă, aici, sentimentul este conceput ca forța în stare să reconfigureze lumea, de vreme ce, sub influența lui, se rup încet din astre nebune gravitații... Asemenea imagini sunt încadrabile în perimetrul neoromantismului. Fundalul predilect, pe care se derulează sentimentele, în volum, este, în general, autumnal, toamna apărând și ca sezon, dar, îndeosebi, ca stare de spirit și ca subtil memento că fugit irreparabile
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
e similară cu descifrarea mesajului divin, aspect subliniat prin aplecarea melancolică asupra lumii, căreia îi adună cu acribie paleta din care se constituie osmotic reazemul peren al sensibilității omului, ajutorul său în ignorarea vremelniciei. De pildă, galbenul e în privirea aștrilor răsfrântă pervers / în întomnări vegetale, dar și în ochiul fiarei sălbatice, în timp ce Pe violet ar trebui scris / FRAGIL / înăuntru sunt farduri / ale anotimpurilor încercănate, iar verdele e păcat ascuns în culoarea frunzei de vie. În același context, tot o reflectare
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
trebuia văzduhul de lumină să satisfacă cererea neostoită a omului. Au despicat mai mult decât suficient trecând prin spălătoria vieții. Sătui de risipă și încărcați de patimi pârjolite, au plecat înspre cetate unde-au găsit altă locuință lacustră acoperită de aștrii; își clădeau în nisip năzuințele, pigmentate într-un albastru-cenușiu întunecat și profeții deșarte. Nu mai aveau ochi pentru nimic altceva, răscolind numai pentru ei, vârtejul amintirilor; se vedeau stăpânind rotocol, veșnicia împreună. Asfințitul își lăbărța chipul neîndestulat al clipelor mai
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
înnegrită se bucura împingând spuma valurilor nesfârșite spre țărm iar întunericul, înstăpânit pe oriunde, arunca umbre lungi spectrale. Pluteau singuratici răscolind secolele în așteptări; dezmățul pregătit de natură a căzut cu toate stelele din cer... se apropia furtuna întâlnirii cu astrul selenar. Iluzii pascale Ocean nesfârșit biruitor, pământ binecuvântat, oameni printre oameni, istorie milenară scump plătită! Întunericul izbucnește distorsionat din oceanul de necuprins; planeta răscolită de istorii macabre impregnate continuu în regnuri se împrăștie cu furie. Cine va ieși biruitor? Marea
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
din bolta cerească a izbucnit în hohote neoprite, în cascade deviate și turnuri obosite de ape. Ofer un pahar uleios în unduiri de șarpe cu arome pierdute de Otonel și nimic nu mai poate opri valul uriaș care-și frământă astrul în paradisul cucerit pentru a mia oară. Beznă milenară și îngheț, obișnuit reluată în nenumărate versiuni; aceleași cuvinte, aceleași expresii, aceleași înțelesuri, aceleași istorii vizionate în templul de cleștar al stăpânului lumii. Trupuri arse în fosfor alb bântuiesc mirosul liliacului
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
i-a uitat pentru altă clipă însă le place să se sărute și continuă la nesfârșit. Trupurile lor contorsionate se înfioară, sclipind în răcoarea nopții. O ajută să-și pună ceva din hainele mototolite. În razele rătăcite și tăcute ale astrului le vede răscolite, murdare de iarbă și țărână. Roua dimineții au luat-o cu ei pentru întotdeauna... le scutură cum poate, însă nu le pasă, au numai de traversat înapoi magistrala, - Hai acasă... astăzi trebuie să merg și la serviciu
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
puterea zeiței Artemis, sora zeului Apollo, stăpân al luminii din care izvorăște spațiul, după cum ea, luna, stăpânește întunericul care e misterul timpului. În China antică, luna și floarea de cireș au fost nedespărțite, câte o odaie special amenajată pentru contemplarea astrului nopții nelipsind din pagoda oricărui dregător. Concentrând forța prin restrângere, luna era socotită matca germenilor acestei lumi. Același rol i-l atribuie cele mai diverse tradiții și nu în ultimul rând hermetismul medieval, care prin desele referințe la lumea sublunară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
lui rece le colorează obrajii brăzdați, bucălați sau ciupiți de vărsat, li se dizolvă în albul ochilor, li se lipește de haine. Preț de o clipă, orice firimitură cenușie de pe fața pământului dispare; pământul e nelocuit; totul nu-i decât astrul care își desface petalele deasupra întinderii încremenite. Apoi le strânge și iată din nou autobuzul care din mărunt se face iar mare și din conținut, conținător, iar oamenii dintr-însul iată-i că se ivesc din nou și cu privirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
țara lor. Dacă un rege al Franței, dacă un împărat ar dori să ajungă în acest fel la cunoașterea statelor lor, le-ar trebui, pentru vînătoare, cam tot atîta timp cît îi trebuie Universului în marea mișcare de revoluție a aștrilor. Fie-mi permis să mă apropii mai în detaliu de un subiect care va fi un fel de digresiune, plecînd de la ideea vînătorii. Și pentru că această plăcere este pasiunea quasi-generală a nobililor, marilor seniori și a regilor, mai ales în
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
public examinează comportarea oamenilor de rînd, aceasta este pentru a omorî timpul și pentru amuzament; cînd, însă, îl judecă pe suveran, aceasta este în propriul interes. De aceea principii sînt expuși, mai mult decît oricine, judecății lumii. Ei sînt ca aștrii, spre care un popor de astronomi a îndreptat o mulțime de lunete și astrolaburi; curtenii care-i observă fac zilnic remarcile lor: un gest, o aruncătură de ochi, o privire îi trădează, iar poporul se apropie de ei în diverse
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
DECEPȚIE Mi-ai fost alături la bine și la râu, Mi-ai luminat bancă pe care așteptăm timid clipele împlinirii... M-ai ajutat sa gasesc printre aștri luceferii iubirii... M-ai învățat să iubesc amurgul, când totdeauna, ai fost învingătoare și ai devenit stăpâna întunericului... M-ai vrăjit cu razele tale aurii și uneori, adormeam căutându-te, printre hoardele de nori care se năpusteau asupra ta... Luna
DECEP?IE by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83782_a_85107]
-
Când somnul pierde visul iar chipul strălucirea. Privind conturul stelei, ai vrea să-i prinzi cununa S-o dăruiești iubirii, s-o simți întotdeauna... Dar ea dispare-n ceață, în ceață și în gând; O fi pe cerul nopții, pe astre lunecând? Ne pierdem crud adesea și întrebăm de noi, În rătăciri fugare ca picurii prin ploi... Și strigă întristarea, mai vie ca oricând: Unde-a plecat iubirea? O voi găsi curând?
Aproape de cer by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Imaginative/318_a_548]
-
poate, la cineva care se află nu foarte departe... la Antonius Primus? Manteus împinse farfuria din fața lui, oftând. — Hai să terminăm. Nu pot s-o fac pe istețul cu tine. Mi-e teamă de tine, pentru că știi să citești în astre și vezi ceea ce eu nu pot să văd. Spune-mi de ce ai venit. După cum știi, gladiatorul pe care ai fost obligat să-l cumperi de la Vitellius e fratele lui Antonius Primus. Dacă moare în arenă, așa cum vrea Vitellius, Antonius Primus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
profunzi ca marea Citesc ca-n clarul unei cărți Că tu de mult mi-ai dat uitarea. Și singură luându-ți zborul Te-ai ridicat în lumi albastre, În templul sfânt al poeziei Cu mii de sori și mii de astre! Iar eu privind în sus la tine La zborul tău măreț și falnic Mă văd așa de mititică Și parcă cânt așa de jalnic! Încât te rog, frumoasă doamnă, Cobori și vino lângă mine; De-acum-nainte, te asigur Mă voi purta
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
Hamangiu, de 5.000.000 lei dăruit Academiei « din toată inima și cu cea mai curată bucurie și mulțumire sufletească» cum scria el însuși în act ul de danie, va da:în fiecare an un imbold prețios activități i no astre intelectuale aproape pe toate tărâmurile. În rândul întâi ilustrul dispărut s-a gândit să facă cunoscute spre admirația lumii culte, poeziil e lu i Eminescu, cu credința că ele constituie o operă de valoare uni versală. Cu câtă mulțumire ar
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
ființă, într-o credință cum n-a mai fost. Suntem în a 69-a zi a calendarului gregorian, constelația pleacă din Vărsător și sfârșește în cea a Peștelui zburător. Nu știu câte drumuri vin spre noi și câte chinuri se apropie, din astre coborâte: țes o dragoste nouă cu pasiune. Noi cei vechi rămânem cu multă amărăciune, scriem febril în cuvinte subtil strecurate, în cerul gurii legate. Tescuite acolo în făpturi care se pot nega de timpul din margine ce nu mai poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
mărunte înlănțuiau mărgele de pietre scumpe. Erau tristețile marilor depărtări peste mări de Marmara; te chemau femeile voluptoase cărora nu le mai păsa că timpul trecea. Iele și îngeri, șerpi și vipere, cetăți în ruine, zâne albastre, cu flori de astre în păr, arta se stingea, căzută ca o stea! Iubirea te fură, umilă, tainică și dură. Nu știam atunci ce-o să vie. Un portativ alb, gol, mărginit de ramă grea din fier sau din armă. Au rămas oglinzi, fără adâncul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
a umplut câmpia cu rouă. * * * Nu mai știu cine scria că orice carte este o confesiune gravă sau veselă, când amintirile vin de-a valma, amestecate ca un joc de cărți, din părerile de rău, stropite cu vin, ca niște astre, colorate cu petale albastre. Ne-am iubit atunci? Nici nu mai știu... Lumina și ora de care vorbeam au rămas în pustiu. Cât de mult a trecut, de când n-ai mai fost pe-acasă. Nici nu te văd clar, sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
despre ea. Șica, frumoasă cu ochii albaștri, fusese bolnavă mulți ani, avea în privire umbrele frunzelor de castani; abia acum îi înțeleg privirea de altădată și glasul ce suna ca o lăută spartă. Mama Lucreția credea în minuni și în astrele opale, citea toată vremea romane despre grădinile misterioase ale castelelor medievale. Bunica ageră la minte plângea, doar Tata mare umblat prin lume avea în colțul ochilor altare strivite în lumea aceasta cu treptele trecătoare. Frumosul chip al tatălui meu veghea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
Încet, ci din ce În ce mai accelerat, În consecință, nu se va mai comprima niciodată. Expansiunea lui se va petrece la infinit, galaxiile se vor tot Îndepărta unele de altele astfel că, peste ani, distanța dintre noi și cel mai apropiat sistem de aștri va deveni atît de inimaginabil de uriașă, Încît nici măcar lumina nu va mai reuși să o parcurgă. Nu vom mai vedea nici un sistem, nici o constelație, nici un quasar, nici o cale lactee. Nu vom mai vedea nimic. Pe sus. Nici o galaxie. Fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
națiuni ce se destramă În antiteză cu filmul lui Griffith, pierzîndu-și podurile, musulmanii și televiziunea, devenind iluzie, și asta prin simplă apăsare pe buton. De mare forță finalul, cu mimii.” (Claire Clouzot, citat Îmbunătățit) Așa spun criticii de film, enciclopediile, astrele. Astrele despre vipuri: „A suferit probabil din cauza gleznelor sensibile (entorse, luxații, poate chiar fracturi), a accidentelor și arsurilor la nivelul feței.” Vipul astfel desfigurat este, cum era de așteptat, Maia Morgenstern. Nu putea fi Victoria Principal, cu toate că și ea s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ce se destramă În antiteză cu filmul lui Griffith, pierzîndu-și podurile, musulmanii și televiziunea, devenind iluzie, și asta prin simplă apăsare pe buton. De mare forță finalul, cu mimii.” (Claire Clouzot, citat Îmbunătățit) Așa spun criticii de film, enciclopediile, astrele. Astrele despre vipuri: „A suferit probabil din cauza gleznelor sensibile (entorse, luxații, poate chiar fracturi), a accidentelor și arsurilor la nivelul feței.” Vipul astfel desfigurat este, cum era de așteptat, Maia Morgenstern. Nu putea fi Victoria Principal, cu toate că și ea s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]