5,062 matches
-
în acest an 1941 care marchează agonia Africii Orientale italiene, Pratt, anticipând borgesianul destin al lui Corto Maltese, întrevede silueta unuia dintre cei pe care îi va face personaje în textele sale - Orde Wingate, războinicul englez ce duce mai departe aura de cavaler rătăcitor a lui T.E. Lawrence. Reîntoarcerea în Italia, după un scurt sejur în taberele de internare din Africa de Est, îl proiectează pe Pratt în mijocul înfruntării ce face ca granițele moralei tradiționale să fie abolite. Italia în
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
aventurii. Somalia pe ale cărei dune de nisip călătorește Abel Robinson, ofițerul englez însărcinat să recupereze urmele forturilor abandonate și mute, este o vastă întindere din care apar siluetele unor războinici ce aduc moartea. Războiul colonial nu are nimic din aura glamour pe care o reciclează filmele anilor ’30. El este o înfruntare inutilă și absurdă cu o Africă ce refuză să se supună rațiunii imperiale. Mullahul pe care îl urmărește, zadarnic, Robinson este o fantasmă ivită din plămada inaccesibilă europenilor
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
strălucirea de apostol al revoluției ce iradiază din spectrul lui Che. Rebelii din Antile sunt, ca și acei cangaceiros întâlniți de Corto, refugiul umanității în fața rapacității și exploatării. Revoluția lor este un cocktail în care se reunesc pasiunea mesianică și aura glamour a sacrificiului pentru cauza progresului. Nava lui Sven este microcosmul în care se adună ele mentele acestei umanități călătoare, unită de pasiuni și de secrete. Pasagerul lui Sven, misteriosul om cu ochelari fumurii, italo-americanul Barnaba Moretto, este parte din
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
dintre femeile ce își încrucișează destinele cu legionarii aspri și romantici. Viața se scurge între lupte și săruturi și nimic nu este mai dramatic decât legăturile ce nu pot opri inevitabila despărțire. Trecând peste această moștenire glamour ce acordă Legiunii aura ei de farmec decadent, proza lui Battaglia este cronica aspră și demitizantă din care gesturile teatrale dispar, fiind înlocuite de gloanțe și sânge. În Algeria anului 1921, legionarii sunt detașamentele ce urmăresc fantasmaticele grupuri de rebeli ai deșertului. Făpturi ale
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
sau grație, cu forță sau ironie. James Bond este avatarul cel mai influent al acestui tip ubicuu și influent mitologic. Agentul 007 este nu doar cel mai fermecător dintre apărătorii Occidentului, ci și cel care dă aventurii și spionajului acea aură glamour ce ascunde realitatea, mediocră, a trădărilor și tranzacțiilor amorale. Bond îi ascunde pe cei care, asemenea spionilor de la Cambridge, preferă confortul trădărilor imunde loialității față de democrație și valorile ei. Bond, cu gadgeturile sale și cu insațiabila sa apetență pentru
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
ca și miss Ylang Ylang, marca unui erotism pe care proza grafică nu ezită să îl exploreze. Sintaxa narativă produce efectul de climax pe care orice cititor fidel îl așteaptă, cu sufletul la gură - intervenind providențial și invariabil înconjurată de aura unei taine care nu se lasă citite, Tania îi oferă lui Bob Morane calea de acces ce indică ieșirea din labirint. Bob Morane ilustrează potențialul benzii desenate de a reuni obiecte culturale dintre cele mai diverse. Tonalitatea fiecăruia dintre episoade
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
îi urmărise viața ce creștea din literatura pe care o scria ca o excrescență canceroasă. În costumația sa ce amesteca regnurile (pe jumătate reporter, pe jumătate guerillero), Hemingway părea că descinde din Mexicul lui Zapata și Pancho Villa. Înconjurat de aura care îl preceda, scriitorul trăia fericit clipele de glorie în care își juca rolul de star hollywoodian. Dacă nu ar fi scris, ar fi fost un actor remarcabil. Măsurându-l în ceasurile pe care le petrecuseră împreună, în jurul unor sticle
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Capitolul 13 Ierusalim, marți, 8.45 p.m. Amir Tal bătu la ușă cu două lovituri vioaie, apoi, fără să aștepte un răspuns, intră în biroul prim-ministrului. Fotoliul lui Iaakov Yariv era întors cu spatele la ușă: Tal nu îi vedea decât aura argintie din jurul capului. Se întrebă, așa cum mai făcuse până atunci, dacă bătrânul nu trăgea un pui de somn. —Rosh Ha’memshalah? Scaunul se întoarse imediat, dezvăluind ochii larg deschiși și vioiciunea premierului. Dar, observa Tal, nu avea nici un pix în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
obiectele, le va fotografia, apoi va scrie un articol într-una din revistele, poate Minerva sau The Burlington Magazine, specializate în prezentarea noilor descoperiri. Odată ce se scria despre ele într-o publicație respectabilă, vor avea un parcurs rapid până la legitimitate; aura din jurul lor se va schimba. Nu vor mai fi furate, ci, mai degrabă, descoperite. Istoria lor va fi scrisă și confirmată de niște rânduri atent tipărite. Viitorii cumpărători vor putea să se uite în The Burlington Magazine și să vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
nimic altceva decât o ceașcă de ceai pe zi. Era o femeie scundă și ciolănoasă care avea o forță ieșită din comun când venea vorba de rezolvarea unor probleme chiar mai grave decât aceasta, al cărui chip delicat radia o aură de competență. Refuzul ei de a accepta Înfrângerea În ciuda tuturor evidențelor, convingerea ei nezdruncinată că viața era Întotdeauna o luptă și că, dacă erai armean lupta era de trei ori mai cumplită, iscusința ei de a obține câștig de cauză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
pe el. El e cel care se ține de glume proaste, a spus doamna Sweet de pe umărul ei drept. După cum sugerează și numele, doamna Sweet era un djinn bun - unul dintre cei drepți. Avea un chip blând și luminos, o aură În nuațe de violet, roz și roșu În jurul capului, un gât subțire și grațios și nimic altceva În afară de un fuior de fum acolo unde se termina gâtul și, tehnic vorbind, trebuia să-nceapă torsul. Neavând trup, arăta ca un cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
bine ca fata să nu afle niciodată aceste amănunte triste? Mătușa Banu s-a Întors spre doamna Sweet cerând mângâiere. Însă În loc de răspuns, tot ce a primit de la djinnul ei bun a fost un zâmbet timid și o licărire a aurei din jurul capului ei, scânteind În nuanțe de mov, roz și purpuriu. Odată cu aura djinnului a licărit o Întrebare spinoasă: Era Într-adevăr bine pentru oameni să descopere mai multe despre trecutul lor? Și apoi mai multe și mai multe...? Sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
a Întors spre doamna Sweet cerând mângâiere. Însă În loc de răspuns, tot ce a primit de la djinnul ei bun a fost un zâmbet timid și o licărire a aurei din jurul capului ei, scânteind În nuanțe de mov, roz și purpuriu. Odată cu aura djinnului a licărit o Întrebare spinoasă: Era Într-adevăr bine pentru oameni să descopere mai multe despre trecutul lor? Și apoi mai multe și mai multe...? Sau era pur și simplu mai bine să știe cât mai puțin cu putință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
bine pentru mine să vorbesc turca la școală și engleza acasă, deoarece când aveam să cresc aveam să părăsesc oricum țara asta. Dar bunica a rămas neclintită. Voia să vorbesc turca la școală și armeana acasă. Armanoush era intrigată de aura lui Aram, Însă era și mai fascinată de modestia lui. Au vorbit un timp despre bunicile armene - cele din diaspora, cele din Turcia și cele din Armenia. La șase treizeci după-amiaza, mătușa Zeliha a lăsat magazinul În grija asistentului ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
vii, și nu pentru că n-am vrea să ne fie bine... acest “bine” însemnînd un fals “bine” care nu echivalează cu adevărata fericire. Întotdeauna greutățile, dificultățile pe care le depășim ne aduc ceva în plus și ne adaugă luminozitate la aura proprie a evoluției... Asta nu înseamnă că e mai bine să nu ne fie bine. Că trebuie să prețuim mai mult suferința decît fericirea, conflictul decît înțelegerea sau mai mult încrîncenarea decît înțelepciunea. Că nu trebuie să căutăm pacea sau
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
Așadar se exagerează în mod eronat până la paroxism banalități ce nu merită considerare. Forma logicei mistico-artistice este determinată de gradul de cultură, de informația posedată de degenerat sau de isteric. Misticismul oferă posibilitatea unor diletanți să își reinterpreteze, într-o aură misterioasă, vocația socio-profesională matamorfozându-și astfel obiectul natural de activitate. Prin urmare fizicianul se transformă în metafizician, chimistul în alchimist, artistul devine posedat de geniu, astromomul devine astrolog etc.. Toate aceste fenomene de misticism sunt explicate de Nordau prin prisma unei
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
unor tendințe și curente surogat cu scopul de atragere a publicului și obținerea celebrității instante și colectarea de avantaje financiare. Pentru a își realiza scopurile propuse, artiștii respectivi se foloseau de o mistificare obscură ce le înconjura opera într-o aură stranie, ciudată și astfel se atrăgea atenția publicului ”impresionat” de noutatea subiectului. În aceste condiții apare curentul numit Simbolism, inițiat de un grup de tineri ce se adunau în anii ’80 ai secolului XIX în Cartierul Latin din Paris și
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
teama de artă. La alegere. Fie că au avut Încredere În ea că va face sculptura pe care a promis-o, fie li s-a părut că a controla un artist ar fi de prost gust. Artiștii au o anumită aură, În preajma lor oamenii devin superstițioși... sînt Încă priviți ca niște monștri sacri, imprevizibili. Nu ar fi fost niciodată de acord cu o sculptură abstractă, dar așa, cu persoane, mă rog, ar fi trebuit să fie În regulă. Wakefield se simte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
de telefoane veche În coșul de hîrtii de sîrmă și Wakefield o scoate de acolo, citind-o la Întîmplare, ca să-i treacă timpul. SÎnt 18 pagini de „afaceri oculte“, inclusiv compania Zeldei, Crossroads Travel, alături de cititori În palmă, cititori de aure, terapeuți ale vieților trecute, exorciști, șamani, telepați, spiritiști și magicieni muzicali. Se uită la avocați, ale căror numere de telefon ocupă cel puțin la fel de multe pagini - se gîndește că ar putea recurge la unul dintre ei pentru a-l opri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
felul de trofee, iar pozele șterse cu bărbați În chiloți de sport și cu mănuși de box, bărbați ridicînd greutăți, ținînd În mîini rachete de tenis, aplecați peste fetrul verde al meselor de billiard sau ridicînd un pahar emană o aură care-l Învăluie pe Wakefield, așa cum face și aroma de whiskey și trabucuri cubaneze care plutește În Încăpere. Acesta este cuibul dușmanului, cugetă Wakefield. SÎnt aici ca să-l vînez, poate chiar Îl prind cu ceva ilegal care ar putea pune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
originea trupurilor noastre. După zbenguieli copilărești - femeile se transformă În țîșnitori ca de arteziene - intră În casă Înfășurați În prosoapele hotelului. Noaptea trece În partide de amor, cu trupurile lor fluide, familiare; toate simțurile - tactil, vizual și cel care detectează aurele - participă. În Întuneric, Wakefield nu mai este invizibil. Zorii se strecoară furiș prin ceață și la ușă se aude un ciocănit ușor. Paznicul s-a Întors de la treburile lui. — S-a comis. Wakefield Își caută pantalonii și scotocește prin buzunare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
să-i spună? Șovăise destul. Trebuia să-i spună. Avea s-o facă diseară. Fredonă în timp ce lenevea în cadă, mângâind mica protuberanță ce abia începea să se observe. Acum că se hotărâse să-i spună, se simțea învăluită în acea aură de satisfacție morală care îi confirma că luase decizia corectă, asemenea sentimentului de mulțumire pe care ți-l dă hotărârea de a începe un regim. Însă ce uita Fran era faptul că, adesea, aura de satisfacție morală te făcea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
spună, se simțea învăluită în acea aură de satisfacție morală care îi confirma că luase decizia corectă, asemenea sentimentului de mulțumire pe care ți-l dă hotărârea de a începe un regim. Însă ce uita Fran era faptul că, adesea, aura de satisfacție morală te făcea să te simți atât de împăcat cu tine însuți, încât nu mai părea imperios necesar să-ți duci hotărârea până la capăt. Era o vreme așa de frumoasă încât merse pe jos la redacție, bucurându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
pentru nunțile necesare“), „William Wilson și cele 1000 (o mie) de fețe ale lui“ (în volum: „Falduri pentru William Wilson“), „În plan“ (în volum: „Mod“), „Lemn sfînt“, „Uvedenrode“, „Toaletă“ (în volum: „Înfățișare“), „Curcanii“ (în volum: „Izbăvită ardere“), „Epitalam“ (în volum: „Aura“), „Fund biblic“ (în volum: „Poartă“), „Treime“ (în volum: „Edict“) ș.a..Aceastea sînt tipărite în versiuni mai mult sau mai puțin apropiate de cea edită. În general, versiunile din Contimporanul sînt mai „plebee” și mai concrete. Un caz interesant îl reprezintă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
regicidul, care a stigmatizat parlamentul, briganzii finanței, armata, imperialismul, clerul, dumnezeul, religia Mussolini”. Personalizarea fascismului implică... depolitizarea („adevăratul Mussolini - cel care a creiat acest spirit mussolinian - era ignorat, fiind prea ascuns îndărătul aparențelor înșelătoare ale politicei”), avînd drept corelativ estetizarea „aurei” personajului: „Nimic nu e mai romanesque și mai tragic ca evoluția acestui bărbat cu privire de hipnotizator, a acestui institutor, zidar, ziarist devenit dictator al poporului celui mai capricios și mai pasionat”. În epilogul la Opera de artă în epoca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]