3,856 matches
-
vitezei, se modifică nuanța de culoare oranj a ecranului, semnaliză schimbarea direcției, mutând comanda din punctul median, încetini foarte lin până la oprirea completă a vehiculului sclipind de atâtea lumini roșii laterale. Presă, o dată, scurt, pe comanda B, pentru deblocarea deschiderilor autocarului și, după aprinderea plafonierelor și deplierea oglinzilor retrovizoare exterioare, ordonă apăsat, cu aceeași voce profesională: Doamnelor și domnilor, program de voie, please! Vă rog să poftiți! Ca explicație suplimentară pentru oprirea neprogramată în acel loc de pe imensa autostradă, afișându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
atâta timp? explodară ei, într-un glas și cu o enervare prost disimulată. Toți vă căutăm cu disperare, de ore întregi, se lamentă ghidul-șofer. Ca reprezentant al Marii Companii Vestice de Turism, care avea în răspundere pe fiecare pasager din autocarul societății, în eventualitatea unei astfel de pierderi, el considera că nu are altă soluție de existență profesională, decât să-și facă singur o seamă. Se vedea de la o poștă că se simțea nespus de ușurat și de bucuros. Dealtfel, pe parcursul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
vrem? Iar în timpul acesta, Profesorul s-a dedicat științei... Făcu cu ochiul către un tânăr, care, totdeauna, lansa niște glume atât de reușite și niște quiproquo-uri atât de nostime, încât devenise liderul spiritual al băieților și al fetelor din autocarul Marii Companii Turistice. Fata făcu iar cu ochiul, prelungindu-și ideea: S-o fi dedicat, nu glumă! pufni ea într-un râs argintiu și făcu un gest, cu palmele adunate căuș, prin care voia să arate că, astfel, de pe buzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
făcându-și sieși cu ochiul a reușit pișicherlâc, ca și atunci când îi venise ideea joncțiunii axului portiței de la intrarea în curtea de acasă cu mecanismul de la pompa care umplea rezervorul de apă, montat pe acoperișul vilei, Profesorul urcă ager în autocarul luxos al Companiei Turistice de Vest, ținându-și mai departe foarte strâns palma tatuată cu vârful ascuțit al spinului. Nu conteni să surâdă, amuzat de același gând al recentei amintiri: nici unul dintre cei care, după ce-i deschideau poarta, opintindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Și n-aveam cum să fac averi, fiindcă eram un copil și deja erau oameni mari băgați. Paișpe ani jumate. Deja erau oameni care erau foarte bine înfipți. În domeniu. Cu turci, bulgari, ruși... nu conta. Aveam niște șoferi pe autocar care-mi aduceau marfă și eu, la rândul meu, le dădeam diverse obiecte care aveau ei nevoie. Păi, luam de la ei țigări, whisky și cafea, în general. Începuseră să intre în ’90 în toamnă și erau foarte rare buticurile. Numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
e jeg. Bălegarul de pe ulițe este natural. Îmi amintesc de un franțuz de la Sorbona venit la o școală de vară de filosofie în Bucovina. Ieșeam de la Agapia. Pe șosea, pe linia continuă, o vacă se bălega alene. Șoferul a oprit autocarul și a stins și motorul până ce vaca a isprăvit. Franțuzul m-a întrebat pe un ton nedumerit: - Mihaela, în ortodoxie vaca e un animal sacru? I-am îndrugat niște gogoși despre dimensiunea mai ecologistă a ortodoxiei și despre faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
se schimbe. Într-o zi am plecat la Cracovia. Îmi amintesc de ziua și seara aceea ca de o sfântă beție fericită. Vezi, de obicei relația mea cu Westul era de informație, de conversație rațională, foarte rar de mirare. În autocarul în care am mers spre Cracovia, și pentru celelalte părea firesc să nu se interfereze între noi, să ne lase împreună, după cât se poate, singure. Probabil că figurile noastre, când intrau altele în vorbă, erau cele ale unui cuplu în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
în fiecare zi fetița vorbea de excursie, până când sosi ziua mult așteptată. Ai grijă să asculți de tovarășa învățătoare și să nu te îndepărtezi prea mult de ea și de ceilalți copii. Da, mămico, dar gândul ei era deja departe. Autocarul porni în sfârșit, spre bucuria tuturor copiilor, mai mici sau mai mari, care fremătau de veselie zgomotoasă. Drumul nu a fost lung, iar ei l-au presărat cu cântece vesele. Au vizitat un muzeu și alte câteva locuri din care
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
nu o stradă. Adică, atunci când vrei sa afli unde locuiește cineva, trebuie doar să întrebi unde este adresa respectivă. Viviana înțelese și nu prea explicația mamei. Uite, săptămâna viitoare vom merge toți să o vizităm pe bunica. Mergem tot cu autocarul? Nu, de data aceasta vom merge cu trenul. Cu trenul? N-am mai mers niciodată cu trenul! Ai mai mers, dar erai prea mică să poți ține minte. Acum hai la culcare, a fost o zi lungă și grea pentru
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
cer cu fum verde, a teleportat 431 de roboți de bucătărie, 14 păianjeni de oțel din recuzita filmului Războiul Stelelor al lui George Lucas și doi cavaleri Jedi cu săbii de lemn. De la Casa Armatei (retrocedată), a venit tiptil un autocar plin cu muzicanți militari, care au și început să-și pregătească pupitrele pentru partituri și scăunelele pliante confiscate de A.J.V.P.S. de la pescarii fără permis de pe Canalul Filipoiu și Lacul privat al Primarului de la Stăncuța. Se bănuia că și brațul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
grup de nemți. Așa că pe noi ne-au dus în locul lor, la niște bungalouri <victor37> era frumos, pe un deal deasupra stațiunii, dar la vreo 15 min de restaurant <victor37>:: și alte 10 min de plajă. Cred că nemții aveau autocar zilnic <victor37>: bine așa, am mai dat jos din burtă... <maria>: ai nevoie de exerciții? <victor37>: cine n-are? Mai ales după o anumita vîrsta... <maria>: tu cît ai? 37? <victor37>: close enough deci, la mine acea ‘anumită’ vîrsta este
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
prin nămeți spre o fermă aflată la cca. 500 metri.Mulți șoferi au rămas peste noapte în mașini.Troianul care a blocat circulația e uriaș.Este la nivelul taluzului. Ne orientam greu.Aici sunt blocate un TIR din Turcia,2 autocare și un Tico. La ferma agricolă,găsim cu greu o fereastră luminată.Intr-o cameră (rezervată paznicilor) de 3m x 6m sunt adapostiți 12 bărbați și o femeie roșcată.Sunt doar 2 paturi pentru 6 persoane.Ceilalti dorm pe jos
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
schimbat direcția de la N N-V la S-S-E. Nămeții s-au depus și la poarta fermei.Spun o rugăciune. Se vorbește că la fermă au înoptat 52 de persoane,printre care și un grup de copii, provenit de la cele 2 autocare. Îmi amintesc de un roman de Constantin Munteanu, ”Cursa rapidă”.Trăim aceleași clipe. Fiecare călător își povestește pe scurt istoria voiajului de vineri.A fost și un mic accident auto.S-a profitat de situație.Pentru tractarea mașinilor un mecanizator
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
acestui fenomen inexplicabil au pornit voioși în călatoria de afaceri. „Senin amurg,coboara-ți lin tăcerea Pe inima-mi de doruri chinuită... Și-n mareția ta nemărginită, Imi farmecă și-nvăluie-mi durerea”. (Mihai Codreanu) Excursia Luna februarie.Timpul excursiilor montane. In autocar muzica populară basarabeană e la modă.Interpreții ad-hoc se produc la microfon.Traseul e pitoresc. La Durău apar primele surprize. Nu sunt locuri la hotelurile din stațiune. Peste tot este gheața,iar pe pârtie nu este zăpadă. Câteva femei cară
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
fu ca plumbul în turnul urgisit, Iar corbii s-adunară strigând în depărtare”. (Ștefan Petică) Ninge! Parcă se aude vocea lui Adamo. Nu am trecut pe la Cascada Duruitoarea. Nu am identificat stâncile Panaghia,Căciula Dorobanțului și Piatra Lată. La întoarcere autocarul a oprit la porțile mănăstirii Agapia. A fost un moment unic, benefic și spiritual. ”Placerea divină:să te arați mic și umilit,cu sentimentul distanței între tine și ceilalți”. (G.Ibraileanu). „Nu știu cheia succesului,dar cheia eșecului este să
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
să se lamenteze: „Până și nenorocita de pisică tot femelă e!“. Luke a râs cu atâta poftă încât m-am gândit că merita să-i povestesc despre excursia pe care am făcut-o la Paris când aveam cincisprezece ani. Cum autocarul a rămas blocat în trafic undeva prin Pigalle, iar măicuțele în grija cărora eram aproape că au făcut apoplexie când au văzut la o aruncătură de băț firmele luminoase care făceau reclamă la barurile cu striptease total. — Știi la ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
toate în pielea goală! Am auzit că există și locuri din astea, mi-a răspuns el cu o inocență contrariată în priviri. Dar n-am văzut niciodată așa ceva. —Desigur. — Și ce-au făcut măicuțele? Mai întâi, au trecut prin tot autocarul și-au tras perdelele. —Glumești! Luke părea șocat. — După care... am spus eu rar, n-o să-ți vină să crezi ce s-a întâmplat după asta! — Ce s-a întâmplat? —Sora Canice s-a așezat pe culoar și cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Luke s-a înecat de-atâta râs. —V-au pus să spuneți „Tatăl Nostru“! —îți imaginezi scena, nu? l-am întrebat eu făcându-l să râdă și mai abitir. Patruzeci de fete de cincisprezece ani și cinci măicuțe, într-un autocar blocat în cartierul prostituatelor din Paris, cu perdelele trase, intonând versetele din „Tatăl Nostru“. Și e o poveste adevărată, i-am spus foarte solemn lui Luke care, din cauza râsului, era roșu ca racul la față. Ca un magnet, Luke a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
înainte. De optsprezece ani, nu-i zi să nu car ceva în sacoșe cu și fără roți, în rucsacuri, în genți, coșuri, valize, pungi colorate de plastic, cu taxiul, pe jos, în tramvai sau pe bicicletă, în mașină, tren, avion, autocar sau vapor, ba chiar de două ori în căruță. Dacă socotesc o medie de 10 kilograme pe zi (deși uneori duc de trei-patru ori mai mult și în ture repetate), se adună vreo 70 de tone. Ies la raport, purtate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
Hainele groase cu care m-am îmbrăcat mă fac acum să transpir. Îmi dezbrac canadiana, scot puloverul și le pun în bagaje. Formalitățile sunt banale, ca peste tot. Nu merită nici o remarcă specială. Ne urcăm în autobuze și pornim. În timp ce autocarul se strecoară pe străzi sinuoase și înguste, ghidul ne lămurește că aproape un sfert din populația Greciei locuiește la Atena, la Pireu și în împrejurimi. Undeva, în stânga, zăresc stânca Acropolei, luminată de reflectoare. Ne afundăm, apoi, într-o zonă comercială
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
o pușcărie în aer liber. Aici nu reziști decât beat". 17 noiembrie La Constanța am sosit în zori, probabil. Când am urcat pentru micul dejun, vasul era staționat în port. Zi însorită și mare surprinzător de calmă. Mă așteptam ca autocarele care ne-au luat de pe chei să se oprească în Piața Ovidiu, la muzeul de arheologie. Dar autobuzul în care m-am suit iese din oraș și merge pe o șosea pe care n-o recunosc. După câtva timp, pe
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Fiecare trebuie să-și ridice cartonașul. Astfel se vede cine nu s-a întors. Când coborâm scara metalică pe chei (9,30), e soare. Aerul e mai rece totuși decât la Constanța, deși ne aflăm mai la sud. Mergem (cu autocarele) mai întîi la un mausoleu. Trecut mumificat. Manie a mausoleelor. Trec grăbit prin fața sarcofagelor de marmură și a vitrinelor cu arme feudale. Am făcut o reverență pioasă dinaintea vestigiilor trecutului, pot să mă plimb pe aleile însorite ale parcului! Mă
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
când se uită la tablourile unde e glorificată lupta antiotomană. Dar nu observ nici un scriitor turc și mă las păgubaș. " Obiectivul" următor e în afara orașului. După ce trecem printr-o "Balta Albă" bulgărească ― unde recunosc balcoanele cu rufe puse la uscat ― autocarele se opresc în fața unui perete vertical de calcar, transformat de călugări, cu veacuri în urmă, în mănăstire. Mănăstirea Aladzha, ce a ființat până în secolul al XlX-lea. O scară cu trepte de lemn urcă în spirală până la un paraclis în
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
îmi explică el - deoarece omul care m-a adus cu mașina era din Tulcea și nu cunoștea, în Constanța, drumul spre port. Unii au crezut că am făcut asta intenționat, ca să devin "celebru" pe vas!" Cum ne dăm jos din autocare, câțiva dintre noi se reped la vitrine. Aud un glas dezolat: "Aici votca "Smirnov" e cu patru dolari mai ieftină". Chilipirul de la Odesa își pierde prestigiul. Alții sunt supărați că n-a fost prevăzut în program "timp pentru cumpărături". Sfânta
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
pe care eu îl asociez (deși n-are, poate, nici o legătură) cu binecunoscuta rășină exotică. (Probă clară de automatism verbal. Am zis "binecunoscuta", cu toate că n-am avut niciodată ocazia să mă lămuresc cum miroase, când e arsă, smirna.) Din port, autocarele ne vor duce direct la Efes, de unde ne vom întoarce la vapor, pentru a porni spre Salonic. Așa că vom vedea Izmirul doar din autobuz. Profit de întîrziere ca să schițez un gând pe care am uitat să-l consemnez aseară. Ca
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]