16,035 matches
-
consumat la Paris. Eram acolo în turneu cu Scrisoarea pierdută și, după spectacol, suntem așteptați la Ambasadă la un cocktail. Mâncare strașnică, băutură. Marcela vine către mine și mă întreabă - chiar m-am mirat, căci era pentru prima oară după bătaie că îmi vorbea - mă întreabă de ce sunt necăjit. Nu știu de ce eram, ceva nu mergea în viața mea, simțeam că se duc anii și eu nu fac nimic serios, așa că îi spun fără să clipesc că aș vrea să fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
despre americani, se poate să nu aibă, de când cu Vietnamul,o părere prea confortabilă. ― Mă lași să filmez? întreb eu mai mult de formă, căci eram deja învățat că nu se filmează, nu se fotografiază. ― Evident, îmi spune, dă-i bătaie. Așa se face că am pe undeva prin casă cam patru ore de film cu Peter Schumann, material care ar putea, cândva, valora o avere. Stăteam de vorbă cu el și aparatul mergea continuu. La un moment dat a început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
fără să întrebe de ce se petrec lucrurile așa și nu altfel. Nu avea vreme de prostii, trebuia neapărat să nu piardă vremea, să câștige pariul cu timpul pentru a se vedea în arenă cu nasul roșu de clovn. A mâncat bătaie de la „stăpâni” cât a încăput, a plâns nopți întregi în pumni, dar nu a plecat, nici nu avea unde, e drept, dar nici nu putea arunca la gunoi un vis pentru că niște nebuni bețivi și apucați îl puteau snopi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
de unul de teatru. Brusc, a devenit clovn. A stat și s-a gândit mult la machiajul lui și mai ales la semnătură, acel strigăt care să-l identifice în masa de clovni de pasaj pe care o pune la bătaie un circ. Semăna mult cu marii clovni, avea un palton lung și plin de buzunare peste bluza în carouri și pantalonii cu bretele, o pălărie pe cap, uneori neagră, alteori roșie, un fel de lavalieră lăbărțată și, ceea ce lipsea multora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
când termină secvența, uită să aducă papucul omului. Spectacolul merge mai departe, îl terminăm, luăm aplauzele, plecăm rapid la hotel, căci eram obosiți și a doua zi aveam drum lung de făcut. Nu apucăm să ne dezbrăcăm, că auzim o bătaie în ușă, deschid și rămân năuc: în fața mea erau doi ofițeri de poliție. Aceștia nici una, nici două, ne înșfacă, ne duc jos în restaurant unde ne aștepta spectatorul cu un singur pantof, râzând. Era șeful poliției din landul respectiv, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
că o valoare interioară nu poate fi cumpărată; din păcate, această valoare se află chiar înăuntru, unde nimeni n‑o poate vedea. Iar Anna își dorește și accesorii exterioare, deși nu vrea să recunoască. Nu trebuie să snopești oamenii în bătaie din ură, avertizează Rainer, ci fără nici un motiv, ca scop în sine. Ceea ce contează e doar bătaia, cu sau fără ură (Anna). N‑ai înțeles nimic, răspunde Rainer cu superioritate. Căcat (Hans); cu expresia asta vulgară vrea să spună că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
nimeni n‑o poate vedea. Iar Anna își dorește și accesorii exterioare, deși nu vrea să recunoască. Nu trebuie să snopești oamenii în bătaie din ură, avertizează Rainer, ci fără nici un motiv, ca scop în sine. Ceea ce contează e doar bătaia, cu sau fără ură (Anna). N‑ai înțeles nimic, răspunde Rainer cu superioritate. Căcat (Hans); cu expresia asta vulgară vrea să spună că și‑a rupt cămașa. Cu bătrâna iar o să iasă cu cântec. Acuși intrăm într‑un gang întunecos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
s‑au fotografiat pupând un poster cu Peter Kraus din BRAVO. Opt fețe zâmbitoare cu buzele țuguiate fac bezele și râd înspre obiectiv. Anna, singura care n‑a vrut să‑și țuguiască buzele, a fost luată peste picior. Dar adevărata bătaie de joc a urmat puțin după aceea, când una dintre fete i‑a spus: Hei, Anni, vino repede că au băgat plăci cu Bach în tonomatul Wurlitzer, nu te interesează? Și tâmpita de Anna, prostită de atâta soare, orbită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
cântând la pian. În cazul Annei e vorba mai degrabă de o curățire prin înlăturare, asemănătoare mișcării unui utilaj de salubritate stradală, pe când la Rainer e mai curând o scară formată din oameni vii, pe a cărei treaptă superioară, în bătaia unei surse de lumină, stă tânărul autor și citește o poezie din creația proprie, care exprimă omul în întregime și ar trebui să aibă valoare mitică. Din păcate, Rainer n‑a putut să pună stăpânire încă pe nimic altceva în afară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
apoi adolescentul nu mai poate să scape de ele așa ușor. Prea des și‑a văzut copilul mama încovoindu‑se sub loviturile tatălui asemenea unui cal bătrân. În scopul ăsta erau folosiți papuci vechi care puteau fi aruncați după întrebuințare. Bătăile au început, se pare, chiar în ziua în care s‑a pierdut războiul, fiindcă înainte tatăl bătea oameni străini, diferiți ca statură și înfățișare, acum nu mai are la îndemână decât statura și înfățișarea mamei și a copiilor. A mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
în jos), se îmbibase cu furie în pantalonașii de lână tricotați în casă și căuta neîncetat o ieșire din dezolarea de duminică: podeaua striată a vagonului. Pic, pic, pic. Cu mișcarea unei cumpene de fântână, brațele mamei coboară, trag o bătaie bună, se ridică din nou, apoi iar coboară; gimnastică de întreținere pentru mami, care tocmai s‑a relaxat cum se cuvine în excursie. Urlet asurzitor al copilului de sex feminin. Rainer s‑a pitulat încă de la prima lovitură între doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
făcut cu o fetiță care se mai scapă încă în pantaloni, deși e așa de mare. Trebuie să faci pipi înainte de plecare, pricepi, țâncule? Data viitoare să te gândești la asta. Și așteaptă tu să afle tata, să vezi atunci bătaie. Deși tati nu mai are decât un picioruș, puterea brațelor lui, pe care a dovedit‑o și înainte, n‑a avut deloc de suferit. Mda, așa‑i când ai două exemplare din soiul ăsta, îți dau de lucru dublu țâncii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
doar ascultă discuri, fumează pe ascuns și vorbesc în taină despre artă. Cum să vorbești cu ăsta despre artă?! Pe Hans îl încearcă un sentiment tulbure, pentru că faptul de a fi prima oară singur cu o fată îi dă multă bătaie de cap; aici treci mai greu proba ca în grupul de colegi. Anna își examinează în oglindă chipul destul de aspru și se gândește că acum, când a sosit clipa cea mare, ar prefera să fie dulce și blondă ca Sophie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
înhațe vulpea și nici asta nu‑i o moarte frumoasă. Hans îi arde Sophiei o palmă, încât începe să‑i curgă sânge din colțul gurii. Au! Grupul stă acolo încremenit, de parcă ar fi Sfânta Familie, fără acoperiș deasupra grajdului, în bătaia ploii. Sophie a rămas cu gura căscată. Ceva se petrece în sinea ei, numai că nu știe încă ce. Sper că nu se petrece nimic în sufletul Sophiei, gândește Rainer îngrozit. Hans, care cunoaște filmele cu adevărat palpitante, nu pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
poate de mult, iar dacă sunt trimise grosolan la plimbare, plâng și suferă din dragoste, ceea ce i s‑a întâmplat adesea și Mariei Schell. Din când în când, face scandal câte un derbedeu, scuipă cu bere în jurul lui, ia la bătaie pe cineva, apoi pleacă acasă unde e bătut măr, ca să se creeze un echilibru și o stabilitate. Multă lume îl înjură pe drum, mai cu seamă din cauza hainelor murdare din piele, care lui tocmai de‑aia îi plac atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
filmul ăsta, Conny scoate câte un oftat zgomotos care, de altfel, nu se potrivește cu firea ei veselă și lipsită de griji - așa cum trebuie să fie tineretul (seriozitatea vine oricum destul de devreme) - dar suferința din dragoste îi dă și ei bătaie de cap, cum nici nu‑ți vine să crezi. Dar se știe că totul se va îndrepta curând. Bibi Johns și Peter Alexander cântă în duet - dragoste, jazz și fantezie - își doresc o casă la marea albastră, cu flori la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Aiurea, trăiești doar pentru clipele în care ești cu impotentul ăla! Ba nu, nu trăiesc pentru clipele astea, ci numai pentru copiii mei și pentru educația lor. Vezi, recunoști singură. Ce recunosc, Otti? În orice caz, îți dau acum o bătaie ca să te înveți minte și să nu mai faci altă dată, iar dacă n‑ai făcut‑o, oricum te bat ca să nu‑ți vină cumva ideea s‑o faci. Dar n‑am făcut nimic, Otti, te rog nu da, au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
decât este și spune mereu lucruri care nu sunt adevărate. E o atitudine necamaraderească față de ceilalți, pentru că trebuie să fii cinstit chiar dacă adevărul doare și chiar dacă riști să fii bătut din cauza lui. Poți să fii mândru dacă încasezi o asemenea bătaie, fiindcă n‑ai mințit ca s‑o eviți. Eu unul nu m‑aș juca cu focul, aș avea prea multe scrupule, zice Rainer. Multe lucruri se petrec doar în închipuire și‑l îmbogățesc pe om, dar unele chiar trebuie puse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
pe masă piureul și compotul și spune că tăticul va trebui să recunoască apoi în fața lumii că și‑a dat fiul la o profesională oarecare și nu la liceu, nu‑i așa, Otti?! Acuși te snopesc și pe tine în bătaie, Gretl! Eu la vârsta lui îmi făceam deja datoria în ilegalitate. Și acum mi‑o mai fac, la un pupitru unde atârnă cheile multor camere în care pot să intru când vreau. Rainer își arată colții ca un câine turbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
din mutra idioată a lui Hans și‑l întreabă dacă, după părerea lui, o acțiune ilegală te poate dezinhiba. Hans nu cunoaște cuvântul. Cuvântul „ilegal”. Dacă mai beau acum încă un coniac, încep să cânt pe‑aici și iau la bătaie vreo doi elevi, la nimereală. Nu, pe bune, chiar m‑ar tenta să‑mi bag degetele în ceva viu. Hans nu și‑a băgat până acum degetele decât în ghipsul umed sau în Anna. Hans spune că s‑a și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
doar camarazi. Rainer e la un camarad. Părinții fotografiază rapid ca întotdeauna, ca să profite așa cum trebuie de absența copiilor, trăiește‑ți clipa, s‑ar putea să fie ultima! Domnul W.: Azi o să fii slujnica depravată care se cere ruptă‑n bătaie pentru greșelile ei profesionale și private. Doamna W.: Au (e învinețită). Asta sunt eu oricum pentru voi: o slujnică și nimic mai mult. Cred că portjartierul nu‑mi mai vine, fiindcă m‑am îngrășat. Ultimele dăți ne‑am jucat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
specialist. N‑au experiență la asemenea activități fizice, altfel ar ști că țeasta e foarte tare și rezistentă, doar reprezintă învelișul de protecție al creierului uman. Voiajorul geme dezamăgit și cu glas tare, fiindcă acum, în loc de iubire, are parte de bătaie. A fost o capcană, își dă el seama de adevăr, dar chiar dacă știe, n‑are ce să facă. Să țipe nu mai poate, fiindcă Sophie - cu prezență de spirit și un instinct surprinzător de sigur - s‑a repezit imediat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
să le întrețină. Gândurile lui Hans sunt la fel de confuze ca valorile și concepțiile de viață ale celorlalți colegi care se îndreaptă și ei spre casele lor, fie înaintea sau în spatele lui, fie alături de el. Trei platani se îndoaie ritmic în bătaia vântului și trosnesc fiindcă sunt bătrâni și protejați de lege ca monumente ale naturii. Hans vrea s‑o protejeze pe Sophie tot restul vieții și, cu ocazia asta, să petreacă mult timp în aer liber. În curând salonul de înghețată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
de Crucea Roșie. — Hei, Miyashita! Adună-i pe veteranii ăia trei la un loc și pune-i să se uite spre cameră. Și dacă apare iar durul de ieri, cheamă-i imediat pe bodyguarzi. Cam așa vorbeam despre ei. Cele mai multe bătăi de cap ni le dădeau, desigur, copilașii și durii, iar cei mai manevrabili erau docilii. Printre duri era și unul care nu punea deloc gura pe băutură, citea poezii din perioada beat, scria el Însuși poezii, picta și se erijase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
spune că te-ai Întâlnit cu mine și vei primi niște bani. Dar numai dacă ai timp. Era deja trei dimineața când m-am Întors la hotel. Mă schimbasem În pijama și mă spălam pe dinți când am auzit o bătaie În ușă. M-am uitat pe vizor și l-am văzut pe Monkey. — Pot să intru? — Mâine trebuie să fiu la filmări de la opt dimineața, am zis pe un ton dinadins deranjat. — Îmi cer scuze, dar nu pot să dorm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]