5,989 matches
-
ascultător, frumos și foarte deștept. Acest băiat a devenit spre bucuria noastră inginer mecanic și ofițer în rezervă. La rândul lui, s-a căsătorit urmând tradiția familiei, a avut o fetiță blondă cu ochi albaștri, Claudia Simona, care este bucuria bătrâneții noastre, fiind foarte cuminte,șilitoare,inteligentă, devenind doctor în biologie. Fiul meu Liviu, acum la 59 de ani este sprijinul bătrâneților noastre, alături de nora noastră Ivona, medic radiolog care ne ajută ori de câte ori avem vreo problemă de sănătate. În luna august
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
s-a căsătorit urmând tradiția familiei, a avut o fetiță blondă cu ochi albaștri, Claudia Simona, care este bucuria bătrâneții noastre, fiind foarte cuminte,șilitoare,inteligentă, devenind doctor în biologie. Fiul meu Liviu, acum la 59 de ani este sprijinul bătrâneților noastre, alături de nora noastră Ivona, medic radiolog care ne ajută ori de câte ori avem vreo problemă de sănătate. În luna august 2011 noi vom împlini 63 de ani de la căsătorie, având o căsnicie fericită și durabilă. La puțin timp după căsătorie mi-
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
voinică, drăguță, destul de dezvoltată și se credea că i-a sucit mințile vreun tânăr, din moment ce nu a dat nici un semn de viață, negăsind-o nimeni. Sărmana mamă bătrână și bolnavă plângea zilnic, așteptând-o pe fetiță, fiind nădejdea ei la bătrânețe, interesându-se deseori la Miliție de ea. Ne simțeam neputincioși și stânjeniți că nu o putem ajuta nicidecum și fiind prinși cu alte evenimente grave mai tărăgănasem căutările, însă în primăvara anului următor, un grup de tineri au dat peste
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
mereu de trupul vegetal și umed al Morganei. Pe jumătate celt, pe jumătate mandinga, Corto urca către locul din care izvora fluviul tuturor zilelor sale. Și nimic nu era mai îmbătător decât această unire trupească ce învingea evurile și abolea bătrânețea, oferindu-i lui Corto deliciile reîntrupării și ale renașterii. Da, da, acum partea ta care ține de noi și de această parte de lume s-a eliberat în sfârșit. Marinarul celt, fiul țigăncii din Gibraltar este gata să pornească mai
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
iarbă. M-am înduioșat amintindu-mi cu câtă convingere și cu câtă simplitate îmi pusesem în mintea mea de copil problema libertății: viața în cușcă sau viața în afara cuștii. Nu-mi ținusem promisiunea. Leii, tigrii, panterele aveau să moară de bătrânețe în cuști; nu le deschisesem drumul spre pădure. În schimb, aveam impresia că scăpăm eu de o cușcă. Trăiam pe atunci, și mai târziu la fel ― voi mai vorbi despre asta ― cu ideea fixă că nu trebuia să mă leg
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
o ruină, nu mai avea nimic din prestanța de odinioară. Îi căzuse și părul, gura i se strângea ca o pungă și slăbise. Nu m-a întrebat nimic, nici măcar cum o dusesem la închisoare; mi-am dat seama că boala, bătrânețea, egoismul său și Luchi înăbușiseră în el orice sentiment. Uitase până și supărările pe care i le pricinuisem. Venisem acolo cu gândul să-i cer scuze că mă înverșunasem ca un prost la proces împotriva lui, dar n-am mai
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
stânjenească; aș fi plecat înainte de căderea serii, ca să nu vină ora strigoilor și nu m-aș mai fi întors niciodată pe acel țărm. 8 În cartierul în care m-am născut n-am avut prilejul să mă deprind să respect bătrânețea. Copiii cu care mă jucam eu printre pubelele rău mirositoare nu erau dispuși să fie moralizați. La școală nu învățam mare lucru, în schimb pe stradă se preda temeinic disprețul. Profesorii mei erau în același timp colegii mei. De aceea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
cel care luase bățul să i-l dea orbului înapoi și, pentru că n-a vrut, l-am bătut măr. A fost unul din puținele momente în care a învins în noi bunul simț, dar nici atunci n-am înțeles că bătrânețea e un destin pentru fiecare. La azil, cei mai mulți bătrâni erau retrași, posaci, închirciți în lumea dinlăuntrul lor, cât de vie n-am cum să știu; din ea răzbăteau slabe pâlpâiri în afară. Pe aceștia îi vedeam mai rar, pe unii
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
consoleze și să-și dea curaj, cu ochii la defectele altora; e destul să-l vadă pe altul mai nenorocit decât este el însuși ca să spună că, totuși, viața n-a fost ingrată cu sine. Dar nu-i desconsideram pentru bătrânețea lor. Cu excepția Mopsului, la început mi-au fost chiar simpatici și mă distra să le ascult poveștile. Domnul Andrei era dimineața vesel și sclipitor. După-amiaza începea să amuțească. "Nu sânt în formă după-amiaza, ne avertiza el glumind. Iar seara riscați
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Nici la învățătură, nici în dragoste, nici în recunoștință. Și dacă era să-i judec prin această prismă, și alți bătrâni erau mai buni decât mine. Aproape fiecare avea în urma lui un exces. Poate chiar din pricina unor excese eșuaseră acolo. Bătrânețea și împrejurările îi ticăloșiseră pe unii sau îi siliseră să pară ușor ridicoli, însă, trebuia să recunosc, eu n-aveam nici o calitate care să-mi dea dreptul să-i disprețuiesc. Fiecare dintre ei tânjea în secret după ceva. Dominic tânjea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ocupa de treburile azilului și putea fi văzut pe coridoare adesea. Stătea de vorbă, întreba pe unul, pe altul de sănătate. O singură ciudățenie avea. Aderase, probabil, pe unde umblase la o învățătură care propovăduia o moarte demnă pentru evitarea bătrâneților și suferințelor penibile, căci încerca să-i convingă pe unii care aveau o boală fără leac și care ajunseseră într-o stare de maximă degradare că era mai bine să sfârșească singuri. Azilul nu s-ar fi putut însărcina să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
goliciunea urâtă de marmură. ― Ce, așa arătau fetele care mă așteptau să aterizez? Mă jigniți, domnule sculptor. Nici cu Călugărul n-am avut mai mult succes. ― Sânt un gunoi, Doamne, un păcătos, iartă-l pe robul tău care nici la bătrânețe n-a devenit cucernic, s-a văicărit el și s-a îndepărtat clătinîndu-se. În schimb, Leon a fost încîntat. A învelit statueta într-o batistă murdară și a ascuns-o în buzunarul halatului. În ziua următoare, Moașa mă opri pe
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
fotoliului. Și, înaintea acestui chip pe care de obicei un aer de blândețe și ironie așternea o expresie de veșnică tinerețe și care, brusc relaxat, cu un firișor de salivă lunecând printre buzele întredeschise, lăsa să se vadă uzura și bătrânețea, Rieux simți cum i se urcă un nod în gât. Numai după asemenea slăbiciuni putea Rieux să-și dea seama cât era de obosit. Sensibilitatea îi scăpa de sub control. Ferecată în cea mai mare parte a timpului, împietrită și uscată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
luni în urmă am primit de la Iași de la dl. Ion N. Oprea un chestionar și câteva rânduri prin care reputatul scriitor îmi cerea să răspund punctual pronunțându-mă cu păreri proprii asupra unei teme ce pune în discuție și anume: „Bătrânețea - o piedică în calea creației??”. Mi s-a părut interesantă această temă și în zilele de 1-2 aprilie am realizat următoarele rânduri. La 18 ianuarie 2011 primesc din Iași de la dl. Ion N. Oprea, scriitor cu peste 20 de volume
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
într-un permanent repaus”. Afirmația aceasta șochează prin gravitatea ei - și o consider lipsită de bun simț. Oare nu s-a gândit că are un tată ori un bunic în vârstă sau chiar un străbunic? Să vedem în continuare dacă „Bătrânețea este o piedică în calea creației”. Când eram copil - e cam mult de atunci - vedeam oameni cu plete albe denumiți bătrânii satului și priveam la ei cu respect și cu admirație pentru că erau oameni așezați și știau multe și de
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
are rolul de a ușura conversația dintre doi sau mai mulți oameni, răspund invariabil: „Cu tinerețea mă mai iau!”. Unii tac, dar alții mă întrebă direct cum mă simt „ca bătrân”. Fac în așa fel încât, în loc să vorbim de povara bătrâneții și neajunsurile ei, canalizăm discuția spre unele probleme departe de nevoile bătrâneții. Și apoi să vedem ce este și ce poate fi bătrânețea. În viața mea de până acum am văzut uneori „tineri cu mentalitate de bătrâni”, cu acea lipsă
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
răspund invariabil: „Cu tinerețea mă mai iau!”. Unii tac, dar alții mă întrebă direct cum mă simt „ca bătrân”. Fac în așa fel încât, în loc să vorbim de povara bătrâneții și neajunsurile ei, canalizăm discuția spre unele probleme departe de nevoile bătrâneții. Și apoi să vedem ce este și ce poate fi bătrânețea. În viața mea de până acum am văzut uneori „tineri cu mentalitate de bătrâni”, cu acea lipsă de orizont privind viitorul, apropiat ori mai îndepărtat și am văzut și
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
mă întrebă direct cum mă simt „ca bătrân”. Fac în așa fel încât, în loc să vorbim de povara bătrâneții și neajunsurile ei, canalizăm discuția spre unele probleme departe de nevoile bătrâneții. Și apoi să vedem ce este și ce poate fi bătrânețea. În viața mea de până acum am văzut uneori „tineri cu mentalitate de bătrâni”, cu acea lipsă de orizont privind viitorul, apropiat ori mai îndepărtat și am văzut și bătrâni tineri la minte, inimă și suflet, pe care i-am
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
de bătrâni”, cu acea lipsă de orizont privind viitorul, apropiat ori mai îndepărtat și am văzut și bătrâni tineri la minte, inimă și suflet, pe care i-am simpatizat și mi-a plăcut să fiu mereu în comunicare cu ei. Bătrânețea e o stare ce variază de la om la om, dar mi-a plăcut mereu să gândesc pozitiv, să-mi mențin încrederea în forța mea proprie, să manifest optimism și să-l răspândesc în jurul meu. Consider bătrâni, indiferent de anii trăiți
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
să fac acest lucru - urmărind un scop anume - ci din pură obișnuință mă scol la ore matinale și mă odihnesc la ore rezonabile, pentru a mă putea păstra proaspăt ca fizic și intelect. Nu am timp să mă gândesc la bătrânețe și la viața de apoi, ci mereu mă lupt cu timpul pe care mi-l fac un prețios aliat în ceea ce fac. Nu sunt de acord cu părerea exprimată de un mai tânăr condeier că bătrânii sunt oameni cu mintea
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
hotărât de Cel de Sus. E mai bine așa, pentru că fiind ocupat, spiritul uman - vrândnevrând - are preocupări care-l sustrag de la gânduri negre, nesănătoase, care duc și mai rapid la sfârșitul sfârșitului. E clar? Să nu mai vorbim ireverențios despre bătrânețe și despre cei ce ar intra în această categorie! Să-i lăsăm în pace și să i stimulăm pe cei astfel incriminați, pentru că nimeni nu ia locul nimănui și fiecare dintre noi să și dea cu prisosință partea lui de
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
m-au pensionat. — Domnișoară Trixie, dumneata crezi că ești bătrână și obosită. Asta-i foarte rău! — Cine? — Dumneata. — O! Dar sunt. Sunt foarte obosită. — Nu-ți dai seama? întrebă doamna Levy. Toate acestea sunt doar în capul dumitale. Te obsedează bătrânețea. Ești încă o femeie foarte atrăgătoare. Trebuie să-ți repeți tot timpul: „Sunt încă atrăgătoare. Sunt o femeie foarte atrăgătoare“. Domnișoara Trixie emise un sforăit gemut, în părul dat cu fixativ al doamnei Levy. — Nu vrei, te rog, s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
mi-a pus un milion de-ntrebări. Toată Constantinopole Street vorbește despre el. Când mă gândesc la toți banii pe care i-am cheltuit cu educația lui. Știi, eu am crezut că copiii trebe să-ți fie o mângâiere la bătrânețe. Ce mângâiere a fost Ignatius pentru mine? — Poate băiatu’ tău s-a dus prea mult timp la școală, își dădu cu părerea domnul Robichaux. E plin de comuniș’ la universitățile alea. — Da? întrebă cu interes doamna Reilly, tamponându-și ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
se va schimba în moduri dramatice. Pentru moment, gândiți-vă la acest lucru. Cât de diferită ar fi viața dumneavoastră dacă ați considera că nu ați avea de trăit doar șaizeci sau șaptezeci de ani cu capacități diminuate la vârsta bătrâneții, ci 125 de ani, cu vitalitatea unei persoane mult mai tinere și cu înțelepciunea experienței dobândite până la această vârstă? Acesta este doar un mod de a vă gândi la modul în care medicina asigurării longevității ar putea să vă influențeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
posibil ca soția mea să aibă și gena pentru boala Huntington, care provoacă o degenerare fatală a nervilor. Bunicul ei a avut boala lui Huntington, așa că există în familie. Amândoi părinții ei sunt încă tineri, iar boala apare doar la bătrânețe. Așa că este posibil ca soția mea să poarte gena, iar asta ar însemna o sentință la moarte, din pricina bolii respective. — Hmm, da, spuse Barry Sindler, aprobând din cap. Asta ar putea să o facă nepotrivită pentru calitatea de custode al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]