4,015 matches
-
emoțional,dar... Am ajuns. -Unde?! -La Nic.In acest bloc locuiește Nic. -Ce facem,îl înconjurăm? -Imi place agresivitatea ta.Când am plecat de la nuntă am avut grijă să iau cheia. Urcară pe scara urât mirositoare și luminată de un bec de putere mică.Se opriră la etajul II. Cheia se răsuci în yală.Din interior cineva răspunse zgâriind ușa. -Trebuie să fie Onix,câinele lui Nic. Ușa se deschise și Onix ridică botul spre ei. Emil își aduse aminte de
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
destinate pelerinilor. Si încă o zi din itinerarul meu se încheie, având sufletul mulțumit și încercând să scap de țânțarii atât de enervanți. Pe unul l-am lipit de plafon cu fața de pernă. Pe ceilalți îi invit afară, aprinzând becurile de pe hol și stingându-l pe cel din cameră. Sâmbătă, 4 august: Aix en Provence-Salon de Provence: 32 km Dimineața, devreme, plec de la familia Zeltner, coborând de pe colină și îndreptându-mă spre oraș. Nu merg pe drumul lăturalnic al pelerinilor
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
Înghețat, pentru că, după ce ai făcut câțiva pași, pe o balustradă atât de Îngustă, devine la fel de greu să te Întorci pe cât de greu e să mergi Înainte. Să fii tot mai treaz, tot mai singur, În Întunericul halucinant, luminat de câteva becuri. Să mergi, respirând rar și adânc, ca să Îți mai amâni o secundă voma, să te tot clatini, mergând, dar să mergi, Încă un pas, Încă un pas, Încă unul. Tot mai Înghețat, tot mai Îngrozit, clătinându-te, gândind ce? Simțind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
-te la tatăl tău! Apoi a scos cealaltă Biblie, cea care cuprindea litere, și mi-a citit cu voce tare. Glasul ei era moale și cald și adesea ațipeam în vreme ce citea. în anii aceia curentul electric era raționalizat. Spirala din bec ardea ca fitilul unei lumânări de ceară. Ea se apleca mult peste carte, citindu-mi, spre exemplu, așa: Și i s-a arătat îngerul Domnului, stând de-a dreapta altarului tămâierii. Și, văzându-l, Zaharia s-a tulburat și frică a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
pe mări de spume spre-un țărm c-un relief rebel. Dar pruncul a rămas în urmă, de acum primăvara-i vară, și iată-mă cu o vioară păscând a dorurilor turmă. 1973 Dăruire Sfârșit de August... Caldă noapte! Atâtea becuri se aprind pe ramurile ce întind la oameni fructele lor coapte. Orice întârziat pe cale poate mânca, lua cu el arome, seve din acel pom, potrivit nevoii sale. Sunt ramuri pline de mister care-n sfârșitu oricărei veri se bucură scăpând
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
infinitul. Cu-acest românesc obicei sub care țara-i mai solidară și gata cu suflet să sară ca să salveze pe oamenii ei. 2012 Pe sub cel mai mare val... Ce mai merge ca la carte într-o țară de vânzare? Toate becurile-s sparte și răspunsurile amare. Visurile nu mai cresc din trăiri spre veșnicie; ce mai este românesc în a noastră Românie? Un popor se zbate-n grele ofuri de-a ieși la mal; pe sub cel mai mare val, relele sunt
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
Dacă n-ai să ieși în firul ista de lumină să te vedem și noi, degeaba o fi frumoasă povestea. Așa că, arată-te - l-a îndemnat profesorul. Tăcutul de până atunci a apărut în licărul de lumină slobozit de un bec prizărit. Era un bărbat bine legat, cu o privire inteligentă și zâmbet timid. ― Spune-ne, frate, de unde ești și cu ce te-ai ocupat până acum? - l-a întrebat învățătorul. ― Păi, sunt dintr-un sat de pe lângă târgul Ștefăneștilor și până
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
măsura lumina reflectată de acesta (figura 3.2). Fig. 3.2. Măsurarea luminii cu exponometrul În partea stângă este redată măsurarea indirectă a luminii reflectate de subiectul „S”, iar în dreapta măsurarea luminii directe a sursei (desenată simbolic sub formă de bec). Fie că este autonom sau încorporat în aparat, exponometrul va măsura o medie a luminii reflectate de subiect. Atunci când există diferențe mari de valoare, fotograful va trebui să aleagă o medie a expunerii care să corespundă tipului de fotografie dorit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
grade Kelvin (K), ce reprezintă 273 °C, plus temperatura la care ar trebui ridicat un corp negru pentru a radia o lumină de aceeași culoare cu a luminii date. Spre exemplu, temperatura de culoare de 2.773 °K a unui bec cu incandescență semnifică o sursă luminoasă echivalentă cu lumina dată de un corp negru ridicat la o temperatură echivalentă de 2.500 °C. Iată un tabel cu temperaturile de culoare ale unor surse luminoase uzuale: Majoritatea filmelor produse în prezent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
K). La această lumină, care poate fi echivalată cu lumina dintr-o zi cu un cer ușor înnorat sau la o umbră nu prea intensă, filmele nu vor da deviații cromatice. Dacă folosim un film daylight într-o iluminare cu becuri cu incandescență sau cu halogen, vom obține o puternică dominantă galben-roșiatică. Același film, expus într-o cameră cu lămpi de neon, va da o dominantă verde-albăstruie. La lumină naturală, un film daylight va da o dominantă albastră-violacee în amurg și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
da o dominantă albastră-violacee în amurg și una ușor galben-portocalie la amiază. Există filme profesionale etalonate pentru alte tipuri de lumină; de exemplu, tungsten light, 3.200 °K, care oferă posibilitatea obținerii unor imagini fotografice fără dominante la fotografierea cu becuri cu incandescență sau halogen. Pentru modificarea temperaturii de culoare a unei surse de lumină se folosesc filtre de conversie, sub formă de sticle colorate sau folii (geluri) etalonate. 5.2. Fotografia în lumină de studiotc "5.2. Fotografia în lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
o analiză a luminii și a tipurilor de surse pe care le folosim în fotografie. Sursa de lumină cel mai des întâlnită este soarele. Este o lumină principală și naturală. Ca surse artificiale avem toate corpurile de iluminat de tipul becurilor, lămpilor sau lumânărilor. Toate acestea sunt surse primare, deoarece emit lumină. Sursele secundare au în comun faptul că reflectă lumina primită de la surse primare. Pereții, ecranele reflectorizante, umbrelele reflectorizante și oglinzile sunt doar câteva exemple de surse secundare de lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
pentru expunerea negativelor, hârtia foto e impresionată la lumină un timp anume, după care este revelată, fixată, spălată și uscată, obținându-se astfel produsul final al procesului fotografic. Aparatul de mărit este compus dintr-un corp, în interiorul căruia se găsesc becul, lentila condensoare, lăcașul pentru filtre, rama pentru negative și burduful terminat cu un obiectiv (figura 7.1). Aparatelor de mărit li se pot atașa capete color pentru realizarea fotografiilor color. Corpul poate culisa vertical pe un stâlp metalic, fixat rigid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
pustiu și întuneric era deasupra adâncului, iar duhul lui dumnezeu se purta pe deasupra apelor", spune versetul 2 din primul capitol al cărții "Facerea". Și ca să nu facă boroboațe pe întuneric în învălmășeala aceea, (lumânări nu erau, iar „lampa lui Ilici”, becul electric, nici pomeneală), Dumnezeu s-a gândit că-i trebuie lumină. Ia te uită, asta înseamnă clar că, înainte de a-i trăsni prin cap ideea cu facerea, milenii și milenii de-a rândul, bietul moșulică a orbecăit ca moroiul prin
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
de ce se lovi, pentru că de jur împrejur nu era nimic. "Și a zis dumnezeu: «Să fie lumină!» Și s-a făcut lumină" (Facerea, I, 3). Nu se precizează dacă era lumină naturală sau lumină de la „lampa lui Ilici” adică de la becul cu energie electrică, cu incadescență sau cu neon, ci ni se spune doar atât: „și a văzut dumnezeu că lumina este bună”. De unde se vede cât de strașnic a fost de încântat moșul de realizarea lui și țopăind de bucurie
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
spre amărășteni, este supusă unui contract de confidențialitate (adică mai românește ciocu’ mic sau mucles cum ar spune concitadinii lui Vanghelie), din care am citat punctul 13, în debutul acestui articol. Adică tradus mai pe românește, pentru orice călcare pe bec al susnumitei firme engleze, când nu-și vor face cum trebuie treaba - distribuirea securizată a banilor către farmacii -, CNAS e de acord să soluționeze orice litigiu în instanțele din Anglia. Mă întreb, cum de nu au specificat mai bine instanțele
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
așteptând ajutoarele. Nu mai stătu să-l caute și porni în viteză spre colțul clădirii, grăbindu-se să ajungă în spatele acesteia. Odată ajuns acolo se opri preț de câteva clipe descumpănit. Atât cât putea vedea în lumina slabă a unicului bec de iluminat, locul era pustiu. Doar un câine de pripas amușina tomberonul de gunoi lipit de zidul de cărămidă. Zgomotul muzicii și al clienților abia ajungea până la el. Își ținu puțin respirația și ciuli urechile. I se păru că aude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și ciuli urechile. I se păru că aude pași pe străduța ce se desprindea perpendicular din cea pe care se afla el. Fără să ezite se repezi într-acolo. În jur, bezna era deplină. Abia în depărtare mai ardea un bec în vârful unui stâlp de iluminat care, însă, nu izbutea să alunge întunericul. Cristian era încordat la maxim, încerca să zărească silueta celui urmărit și totodată să deslușească zgomotul pașilor acestuia. Ajunsese aproape de zona luminată fără să dea de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
strădui să-i răspundă dar buzele refuzară să scoată vreun cuvânt. Era confuz și alunecă din nou într-un somn adânc. Nu știa cât timp trecuse dar acum se afla în alt salon. Afară era întuneric, deasupra capului ardea un bec slab de la o lampă de veghe. Privi în jur și văzu suportul pe care erau agățate pungile de perfuzii și tuburile prin care lichidul îi picura în venă. Durerea era prezentă și nu își putea mișca de loc mâna stângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ușor spre dreapta. Toate aparatele din bord prinseră viață. Acele indicatoarelor începură să tremure și se mișcară de la locul lor în timp ce câțiva martori luminoși se aprinseseră. Cristian Toma căută din priviri indicatorul bateriei. Nu găsi așa ceva la bord. Doar un bec roșu indica faptul că alternatorul nu funcționa, sursa de curent fiind deocamdată doar acumulatorul mașinii. Inspiră adânc și apăsă cu putere pedala de ambreiaj. Așeză maneta schimbătorului de viteze la punctul mort și apoi întoarse până la capăt cheia în contact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
material. Ceva mai încolo, sub coroana bogată a unui măr bătrân, era un leagăn larg pe care se afla o pernă vărgată. Era o noapte caldă și senină, iar luna plină strălucea generos, astfel încât nu mai era nevoie să aprindă becurile electrice ascunse în niște felinare rustice din fier forjat. Era chiar mai bine așa, singur, pe întuneric, numai cu gândurile sale. La început, aflând că în zonă se află o șatră de țigani, întrezărise o rază de speranță. Acesta putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
vorbi atât de tare. Probabil că se auzea de la marginea orașului. Oare cum era când începea să țipe? Iată, domnule Toma, am adus tot ce mi-ați cerut! o auzi Cristi pe doamna din anexă, ca și cum vorbea de lângă el. Un bec Bunsen nu aveți? întrebă polițistul. Avem, bubui glasul doamnei, dar s-a terminat gazul din butelie. O spirtieră nu e bună? Ba da, se declară Toma de acord. Femeia corpolentă trase sertarul de la catedră de unde scoase o spirtieră mare cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
am bani pentru... - Zi-mi dacă ești popescu și te vindec! - ... - Popescu, mă, poponar!! începe tipul să se enerveze - Nu-i asta, chiar n-am bani. - Cum vrei... Tipul s-a îndepărtat, gheboșindu-se ușor ca să nu dea cu capu-n becurile care luminau sălița. Nici pe Zina n-am mai zărit-o în următoarea oră (interval în care am lins, cu plăceri de om civilizat, două beri bașca suta de rom, trecându-mi cu un fel de voluptate palmele pe suprafața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
la Soso, de asta ai venit. - Ce-i aia Soso? - Eu sunt Soso și localul meu se cheamă după mine. - Scuză-mă, da’ chiar n-aveam de unde să știu, dacă n-ai nici o firmă... - Am, da’ mi-au spart nenorociții becurile. Ia zi, știi ce-i aia Soso?... Așa i se spunea în Georgia, la mă-sa acasă, lui Djugașvili, dacă știi cine-i ăsta! Cu aerul că m-a lămurit, patronul își ia vodcuța și se topește înspre ungherele întunecate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
vede că numai eu îmi par mie însumi amorf și stupid într-o conversație pe o temă oarecare. De când am „căzut bolnav“ (ca să mă exprim așa patetic), creierul meu parcă ar avea totuși mult mai multe zone solicitate, mai multe becuri aprinse decât înainte, în fluxul traiului linear între casă, birou și crâșmă. Poate ăsta să fie motivul pentru care, în sala de așteptare, nu sufăr atât de frigul de criptă, în care auzisem la televizor că au fost lăsați cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]