5,205 matches
-
întregi de fulgi la preț destul de mic. La întoarcerea gospodinelor de la munca câmpului le umplea plânsul văzându-și orătăniile în pielea goală pe un frig destul de aprig afară, acestea trebuiau să stea închise până le creștea din nou puful. La blestemele femeilor el le recomanda să le țină la cald și să nu le scape la apă să nu moară, astfel a făcut destule neplăceri și în această nouă meserie a lui. El era conșiderat județcătorul litigiilor țigănești, și ori de câte ori era
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
pământeni citesc, în trecutul acestui imperiu retras în adâncuri, posibilul viitor al lumii terestre. Damnarea atlanților poate fi și damnarea Pământului însuși. Știința, odată eliberată de cenzura rațională, poate sfârși prin a submina edificiul majestuos pe care l-a fondat. Blestemul Atlantidei este avertismentul din istoria de veterotestamentară. Războiul atlanților este războiul de exterminare pe care omenirea este obligată să-l evite. Aventura își relevă miezul ei utopic. Liniștea unei comunități nu se poate fonda decât pe această alianță dintre înțelepciune
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
și infidel, inventând borgesian surate apocrife, politicos și nemilos, Corto este favoritul zeilor și al demonilor, în Africa lui Cush, ca și în tărâmurile celtice ale lui Merlin. Căutând să salveze pe noii Romeo și pe noile Juliete, amenințate de blestemul aurului, Corto este vizitat de îngerul căzut ce revine în paginile altor povestiri africane ale lui Pratt : demonul Shamael, a cărui suveranitate se întinde asupra lumii de aici, ca și asupra celei de dincolo. Ivit din materia acestui pământ arid
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
unui joc delicat și nu mai puțin riscant decât Marele Joc pe care îl gândesc englezii și rușii la granițele Indiei, un joc cu identitatea din care contabilul metis nu poate ieși decât învins. Ca și în textele lui Faulkner, blestemul impurității sângelui este de neiertat în societatea victoriană, obsedată de respectabilitate și atentă la evitarea oricărei poluări „etnice”. Viața lui Winkie este viața unui „outcast”, în termeni conradieni, a unui intrus care nu poate să privească, niciodată, către un viitor
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
paranteze în acest voiaj la capătul căruia trebuie să se afle intrarea în universul de semne și de închipuiri în care Rasputin era prizonier. Din când în când, Steiner întârzia în cârciumile porturilor și beția sa se retrezea, ca un blestem care nu i-a părăsit niciodată trupul, bine ascunsă în cutele conștinței sale, de unde urca către suprafață dominând și desfigurând. În acele zile, Steiner nu mai era decât o epavă ce murmura cuvinte neînțelese, un erudit care se clătina pe
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
vom apropia de sensul ei, dacă o vom lua în considerație împreună cu porunca care urmează. 2. „Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deșert” Respectarea acestei porunci protejează numele lui Dumnezeu de abuzul folosirii lui în jurăminte sau în blesteme, în magie sau în înjurături. Domnul a vestit numele său poporului său, pentru ca el să poată fi cunoscut și să i se poată cere ajutor, dar nu permite să se dispună oricum de el. Își păstrează cu hotărâre propria libertate
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
ușurință și cu atât mai puțin stăpâniți de ură. Mai ales, vom respecta libertatea lui Dumnezeu, și nu vom încerca să-l punem în slujba scopurilor noastre. Pe buzele noastre cuvântul «Dumnezeu» trebuie să devină o binecuvântare și nu o blestem. Prin urmare, aceste porunci interzic orice formă de artă divinatorie sau de magie, de blasfemie sau de sperjur. Libertatea și ordinea în rugăciune Folosim corect numele lui Dumnezeu atunci când ne rugăm. Porunca a doua ne obligă să ne rugăm. În
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
nici un om: ea este un rău nepotolit, plină de otravă ucigătoare. Cu ea îl lăudăm pe Domnul și pe Tatăl și tot cu ea îi blestemăm pe oamenii făcuți după asemănarea lui Dumnezeu. Din aceeași gură iese și binecuvântarea și blestemul. Nu trebuie să fie astfel, frații mei» (Iac 3,2-10). Angajarea totală pentru adevăr Mesajul poruncii a 8-a este acela de a respecta demnitatea proprie cât și demnitatea celuilalt. Ideea este angajarea omului în asumarea adevărului. Prin urmare, ar
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
Dodo și prefera, ca și el, să asculte. Ehoan, ce nume mai era și ăsta? poate de aceea toți îl evitau și îi ziceau simplu Hingherul, alergase toată viața după câini să-i prindă și tocmai la picioare îl lovise blestemul câinilor capturați. I se umflau și, din pricina asta, avea mereu neplăceri. Își lărgise pantofii, udîndu-i cu apă și pe urmă purtîndu-i uzi, dar degeaba. Când picioarele i se făceau ca niște butii, nu se mai putea încălța. Trebuia să meargă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
cu oglinzi; nu vroiau să riște o descoperire care i-ar fi lăsat singuri. Și trăgeam concluzia că sala cu oglinzi reprezenta pentru bătrâni un fel de mister fără vârstă ce putea fi profanat și pierdut; o vrajă sau un blestem de care aveau nevoie pentru a da un rost ori o scuză azilului și în legătură cu care erau liberi să-și bată gura oricât cu condiția să nu-i ridice vălul. Nimeni n-ar fi putut să spună când anume apăruse
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
moment să-l văd zdrobindu-se, și o pisică bălțată care urmarea zborul negru al liliacului și se lingea pe buze, probabil în așteptarea cadavrului. Ceva se întîmpla în acel oraș și nu pricepeam ce. Exista un secret sau un blestem pe care nu reușeam să-l dezleg în nici un fel până ce, deodată, printre pietrele bombate cu care era pietruită strada am văzut licărind limbile șerpuitoare ale unui foc verde care urca prin pământul îmbibat de ploi. Iarba creștea cu o
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
de zile i-a respins pe toți pescarii care i-au dat târcoale și i-au bătut seara la poartă în speranța că-i va pofti în casă și în patul ei, până ce s-a răspândit zvonul că o urmărea blestemul bărbatului mort și că-și petrecea timpul bătând mătănii ca să fie iertată. Ceea ce, în parte, era chiar adevărat. În nopțile ploioase, când vântul făcea să scârțâie gutuiul sălbatec de la poartă și aducea dinspre pădurea de sălcii mugetele cerbilor, se înfricoșa
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
un șarpe boa care a înghițit viață și abia acum o digeră și care simte că propria lui viață îl ucide. Furtuna pe care o aștept am văzut-o, știu cum arată. Mai întîi cerul se face negru ca un blestem. Apoi vântul devine besmetic. Ridică valurile, dacă suflă pe țărmul mării, sau încovoaie copacii ca aici. Mirosurile par stătute, dulcegi, ca putregaiul, și aștepți ceva care să le măture, să purifice aerul și sufletele. Nu știi dacă vei muri sau
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
apă cu obișnuitele precauții caraghioase ale unuia care nu știe la o vârstă înaintată să înoate. Chicotea și fugea înapoi de cum îi ajungea apa până la genunchi. Deodată, din bălării, a țâșnit un buldog furios care s-a repezit ca un blestem negru asupra lui. Toți cei care ne aflam pe țărm am înlemnit pentru că, ne-am dat seama, câinele avea moartea înscrisă în ochi. L-am văzut pe individ încercînd să fugă în apă, lovind dezordonat apa cu mâinile, ba chiar
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
rară ca apa". La ce-i servea puterea Bătrânului dacă nu se mai bucura de nimic? Era stăpân absolut, dar și captiv absolut. Trăia ca un ascet, ca un invalid, într-o peșteră strălucitoare, domeniul și închisoarea lui, mântuirea și blestemul lui, unde era și boală și bolnav. Și nu țineam, deloc să-i semăn, adică să mă frustrez și eu. Nu mă mai întrebam de ce nu se duceau și bătrânii în sala cu oglinzi, acum mi se părea normal ca
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
trimiți în fundul iadului. Altfel te cred slab sau imbecil." Laura mi-a propus în acele zile de câteva ori să plecăm din azil. Părea îngrijorată de situația mea. Numai că eu am suferit mereu de această meteahnă sau de acest blestem: cei care doreau să mă câștige mă pierdeau. "Unde să mergem? îi răspundeam. Lasă că o să treacă." 30 În timp ce-mi curățăm pușca în curtea Martei, am atins din greșeală trăgaciul și, în aceeași clipă, am simțit o durere
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Bătrânului. Mă gândisem să sap într-o noapte o groapă, să o umplu cu un maldăr de frunze, să o acopăr cu pământ și pe urmă să răspândesc zvonul în azil că Bătrânul formulase cu limbă de moarte un greu blestem împotriva celor care ar îndrăzni să se atingă în vreun fel de mormântul lui. Nici ceremonie funerară nu dorise. Hotărâse să fie înmormîntat noaptea și numai eu să asist. Eu să-i sap groapa, eu să-l așez pe frunze
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Era poate un mesager al destinului, un oracol, spaima avea ceva sacru, de nepătruns. Cei mai mulți dormeau acum, pe apucate, ziua. Noaptea doar cei cu nervii tari reușeau să mai ațipească. Toți ceilalți stăteau cu luminile stinse, ascultând vuietul mării și blestemul sacadat al bufniței. Uneori, acest blestem se depărta, părea acoperit de valuri. Atunci respirau mai ușurați. Dar când să-și așeze capul pe pernă, să adoarmă în sfârșit, după lungile nopți de insomnie în care reușiseră să devină palizi, străvezii
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
un oracol, spaima avea ceva sacru, de nepătruns. Cei mai mulți dormeau acum, pe apucate, ziua. Noaptea doar cei cu nervii tari reușeau să mai ațipească. Toți ceilalți stăteau cu luminile stinse, ascultând vuietul mării și blestemul sacadat al bufniței. Uneori, acest blestem se depărta, părea acoperit de valuri. Atunci respirau mai ușurați. Dar când să-și așeze capul pe pernă, să adoarmă în sfârșit, după lungile nopți de insomnie în care reușiseră să devină palizi, străvezii, blestemul reizbucnea. Bătrânii se rugau să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
sacadat al bufniței. Uneori, acest blestem se depărta, părea acoperit de valuri. Atunci respirau mai ușurați. Dar când să-și așeze capul pe pernă, să adoarmă în sfârșit, după lungile nopți de insomnie în care reușiseră să devină palizi, străvezii, blestemul reizbucnea. Bătrânii se rugau să vină nopți cu furtună, cu trăznete și tunete care să alunge bufnița. Numai atunci, când canonada fulgerelor și trăznetelor se abătea ca un apocalips asupra mării și asupra zidurilor azilului, se mai putea ațipi. Acele
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
potoli? ― Adică tu crezi că... ― Eu nu cred nimic, mă întrerupse, nervos, Dinu. Te-ai jucat cu lucruri cu care în general nu te poți juca nepedepsit. Roagă-te să nu fie curiozitatea Mopsului mai puternică decât teama de un blestem. Despărțindu-mă de Dinu, am pornit spre sala cu oglinzi. Se făcuse seară și n-aveam nici un chef să mai ascult avertismentele bufniței. Preferam să uit, sub lumina scânteietoare a candelabrului, atmosfera de panică din azil. Pe deasupra, trebuia să mă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
se lăsase din nou pe bancă. Din adâncul oboselii care îl cuprinsese iarăși, a răspuns cu mai multă blândețe: \ Eu nu-l am, știu. Dar nu vreau să discut asta cu dumneavoastră. Lucrăm împreună pentru ceva care ne reunește dincolo de blesteme și rugăciuni. Numai asta e important. Paneloux s-a așeză lângă Rieux. Părea și el emoționat. \ Da, a spus el, da, dumneavoastră de asemenea acționați pentru mântuirea omului. Rieux a încercat să zâmbească. Mântuirea omului e un cuvânt prea mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
românilor), ne aduce în fața ochilor „șiruri lungi de morți/ Aruncați de-a valma în pământ deschis,/ Atunci nici un clopot n-a putut să bată/ Că lătra sălbatic arma automată/ Roșia armată, Roșia armată.” (Repetarea aceasta acuza și mai mult.) în Blestem deplânge raptul grosolan din trupul sfânt al Țării: „Era o singură Moldovă/ Din Ceremuș pân la Galați,/ Că de la Tisa pân’ la Nistru/ Suntem români și suntem frați.” în Să repetăm puțin înfățișează un alt Katin făcut de galonații năimiți
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
a distrage atenția, cânta de zor Fanfara foamei ce-i incita doar pe copii, „Copiii se trezesc uimiți,/ Dar mamele-i roagă/ Să mai doarmă puțin/ ... Că pentru ce au ei de făcut/ Se cere putere/ Să poată ieși din blestem.” în Noapte grea, exprimând neagra noapte a istoriei naționale în care am fost cufundați samavolnic, cu sufletul și inima - numai durere, poetul cetățean semnalează că: „Peste lume-n lung și-n lat/ Parcă s-a mai luminat/ Numai peste țara
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
și cu teamă de Dumnezeu. Aceasta e prima poveste adevărată pe care o știu de la tata, cam de multă vreme... Mult după aceea, unul din renumiții și vrednicii fii ai lui Gritas, gospodar și el cu bună stare (moștenire cu blestem) urmărea îmbogățirea tot la întunericul nopții... Se numea Nitas, om chipeș, atletic, agil, harnic mai ales pe timp de noapte - pășea și el pe urmele vrednicului său tată?, dar nu la fel ca părintele său. Avea o casă frumoasă în
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]