5,885 matches
-
Și te chem pe nume Tată Chiar de viața nu-i prea lină În aceste vremuri rele Voi continua-n lumină Drumul meu croit spre stele Cu iubire și speranță Să trec de-ale lumii meandre Culegându-mi dimineață De pe boltă raze tandre Un mănunchi de bucurie Îl voi depăna în gheme Să trimet spre zări solie Îngerilor diademe
De n-a? ?ti by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83306_a_84631]
-
din 1970, scos atunci din pivniță. Făcuseră repede turul casei, pe parcursul căruia Roddy își expusese cam plictisit cunoștințele în materie de coloane ionice și arcade de răchită, iar Phoebe se străduise politicoasă să admire motivele romboidale ale cărămizilor, cheile de boltă, colțurile ornamentate și timpanele sculptate. Acum părea că lui Roddy îi era gândul la altceva. În timp ce Phoebe privea cele două șiruri paralele de lumini de pe scară care se reflectau peste lac și păreau să se unească abia pe celălalt mal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
venit la Baskerville, spuse Hilary luând-o înainte pe trepte. Hai, veniți. Mor de foame. Am avut un zbor oribil. 3 La masa din sufragerie ar fi stat confortabil douăzeci de oameni. Cei patru se înghesuiseră la un capăt, sub bolțile acelei săli imense, ca o peșteră, în care glasurile lor se auzeau foarte slab. Oricum, Phoebe și Conrad nu prea aveau ce să-și spună: în primele aproximativ douăzeci de minute, fratele și sora au purtat o conversație tandră (în ciuda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Londra atunci când nu-i ocupată cu lucruri enervante cum ar fi contramandarea nunții mele fără consultarea mea prealabilă. Dumnezeule! Mama! Ce coșmar. Ν Nu degeaba e numit Lexington Kinnicut regele trandafirilor exotici din Manhattan. Transformase sufrageria lui Muffy într-o boltă de trandafiri și orhidee roz care miroseau atât de delicios, de te-ai fi crezut într-o sticluță de parfum Fracas. Fețele de masă din bumbac aveau exact aceeași nuanță de roz ca și florile, de-ai fi zis că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Păun-bătrânul, i-a adus din țările turcești, de unde se trage acest dar al Bunului Dumnezeu. Acolo, i se spune harbuz, așa cum i-am zis și noi, o vreme... Pe urmă, nu mai comentă nimic. Privi numai în sus, în cenușa bolții, unde scântei sfioase se stingeau în rumeneala zorilor și, plesnindu-i cu biciul pe crupă, le comandă celor doi lipițani: Hai, băieți! Nicanor Galan, văzând ștreangurile cailor prea puțin înstrunate, bănui că, în căruță, nu se află mare povară. Fierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Luceferi, strălucind pe cer senin, după o îndelungată ploaie mocănească, cum veneau spre noi două lămpi de miner și atunci așa ne-a părut de bine, încât toți am început să chiuim, ca scoși din minți, de erau să crape bolțile de piatră de deasupra noastră și pe dată, am pornit-o prin Apă, spre salvatorii noștri Pentru cine petrece o astfel de situație de spaimă de Moarte și în care deodată se împletește un fir de speranță, se știe că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de sub Muntele care ne potopea, ferecându-ne, pe cine știe câtă vreme Și din plângere și din suspinare, a cutezat, mai încolo, să o schimbe în rugă și în chemare, strigându-l pe Alah-Dumnezeu Iar chemările lui Ali Străilaș se lipeau de bolțile de întuneric ale minei de sub Pietrosul, precum limba de cerul gurii, prelingându-se în Nevăzut Cât despre noi, stăruind în nerăbdare, urmăream Apa, pe nimică pe ceas, ca să vedem dacă nu cumva scade, iar timpul nostru, al celor aflați în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
urechea mea, a șoptit, zicând: că acuși se adună de trei ori câte șapte zile și Apa stă tot câinoasă și acum, într-o oră, nu avea ea cum să se milostivească și să dea înapoi Deci eu am pipăit bolta de piatră de deasupra noastră și scurmând din ea o fărâmătură, i-am dat drumul în jos și am auzit plescăind în mreaja nedestrămată, așa că m-am convins că Apa nu scăzuse Tare amărât în suflet de neputința noastră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
pe geamblac, iar Pamfil Duran, spre a-mi face loc îndeajuns, și-a dat drumul încetișor pe o latură a sondei, ancorându-se în frânghii Nu știu cât voi fi șezut eu așa, dospind în mine amărăciunea și deznădejdea ci, în răstimpuri, bolta nișei se lărgea nemăsurat și iar se strângea la loc, umflându-se și chircindu-se, zvâcnind și bătând, întocmai ca o inimă aievea de vietate Și din podelele de deasupra, cobora o masă albă, cu lumânări de ceară aprinse și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
decât o picătură de substanță lichidă, cu miros de sulf. Licențioase cântece golănești și balade scălâmbe, iscate de noua categorie socială a boschetarilor, în pilda falselor virtuți, proclamate forțat de ipocrite mijloace audio-vizuale, fâlfâiau, ca niște aripi de lilieci, pe sub bolți în prăbușire: Că-s spițeri, că-s ofițeri, În huleaiuri și-n plăceri, Se dreg, azi, de-un chef de ieri, Măi, Lino, Lino... Au chiar și copii din flori Bossii și boașele lor, Măi, Lino, Lino... În seara copleșită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de Zburător, care vine noaptea în vis și fură inimile fecioarelor. Profetul își scotea cuvintele în palmă, de unde le apuca cu două degete și apoi le înălța în soare, ca pe niște ghiuluri groase de aur. Soarele se aburca pe bolta Cerului, timpul trece, dialogul se înfiripă și Caterina se simțea tot mai în largul ei, precum floricica albastră de in, în adierea zefirului de iunie. Pe măsură ce își deșerta ghiozdanul cu nestemate verbale, Profetul dădea la iveală tot mai puține și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
se înțelege a continuat între ei și la masa rotundă, din casa cea mare, așternută cu pânză galbenă de borangic, căreia Trandafira i-a marcat centrul geometric, aterizând la punct fix, cu o pâine mare, coaptă în cuptor și cu bolta undelemnie. Vartolomei și el a scos, îndată, cana cea de sticlă, cu vin profiriu, din care pureci de argint săreau în sus, de mai bine de-o șchioapă. Turna vinul în paharele oaspeților și spunea păreri: Iarna nu-i ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
făcut-o, până acum, răspunse ea, cu o strălucire de mândrie în privirea-i albastră. N-am mai făcut-o: niciodată! Graiul îi era jos, reținut și, firește, cu atât mai melodios. Lui Vladimir i se năzări că încăperea și bolțile culoarelor de marmură ale etajului întreg reluară șoapta ei într-o succesiune de neverosimile ecouri, la fel cu tonalitățile de jos ale unui registru de orgă. De surprindere, aproape că-i scăpă paharul de whisky pe tablaua argintată. Întrebă, cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
două note pe claviatura pianului, cântăreții înfierbântați elogiau tot mai entuziast strămoșeasca bucătărie moldo-valahă care pune la temelie mamalighele, carnațele și patlajelele și cașcavalele. Glăsuirea viorii, isonul pianului și vocile potrivite pentru acel fel de cântare făceau să răsune bătrânele bolți ale crâșmei: Hai ti za makai, Hai ti za makai... Zeks! tir-li-tam Zeks! tir-li-tam... Când îl văzu pe Vladimir, revenind de la toaletă, Nae Calaican, care adormise în scaun, tresări și își ridică repede capul din piept, pentru a-i comunica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
nimic în lume nu și-ar fi răsucit lucioasele lor țeste cu antene, deși ardeau de pofta de a recolta din ochii privitorilor admirația cea multdesmierdătoare de orgolii. Înșelați de tunetul tobelor voinice, cei câțiva nori bucălați, tolăniți leneș sub boltă, se ușurară brusc de poverile lor lichide. Textura firelor de apă și ceața alburie nu mai lăsară să se deslușească translările corpurilor marțiale pe întinsul platou de paradă, dar regimentele ignorară meteoricul eveniment. Prin ploaie, ele conturau la marginea platoului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
chiar Marcel Iancu, considerând că farmecul deosebit al Bucureștiului se datora în special numeroaselor spații verzi și grădinilor largi ale caselor care, mai ales primăvara și toamna, ofereau o adevărată desfătare privirilor celor care se plimbau pe bulevardele străjuite de bolțile umbroase ale copacilor. Dar acum, bucuria revenirii face să dea uitării toate acele dialoguri pasionate avute cu profesorii și colegii pe tema întâietății diferitelor modele urbanistice și observă că la ceasurile matinale ale dimineții capitala își păstrează aceeași înfățișare pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
dăruiește și celor ce sunt dimpreună cu dânșii toate cererile cele pentru mântuire" "Domnului să ne rugăm." îngână cu voce cucernică diaconul subțirel. Cuvintele slujbei religioase aduceau aminte de timpurile când același emoționant ceremonial însoțea strălucitoarele nunți ale basileilor. Atunci, bolțile uriașe ale Sfintei Sofia răsunau sub puterea divină a cuvintelor care uneau, ca și acum, femeia cu bărbatul în Sfânta Taină a Căsătoriei, în timp ce frunțile lor mândre, împodobite cu banda lată a coroanelor de aur, coborau umile în fața imensului chip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
poarta Atotputernicului, o să-mi ușureze puțin din păcate. Cu gesturi lente, se încheie la nasturii mantalei lungi și, înainte să iasă, își aruncă automatul pe umăr. Afară, pentru câteva clipe, privește cerul negru ca smoala. Luna se vede clar pe boltă, apatică, cu o nuanță verzuie, bolnăvicioasă. Ninsoarea încetase și gerul puternic al nopții începe să se facă simțit. Un vânt tăios spulberă troienele ca să le ducă, dezordonat, în altă parte. Își ridică gulerul și învăluit în aburii propriei lui respirații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
se face ziuă. O coloană uriașă de flăcări apocaliptice roșii, galbene și portocalii sfâșie întunericul destrămat al nopții. Explodase una dintre autocisterne. Urmează alta, asurzitoare, apoi încă una ce dă senzația eruperii unui vulcan. Un tunet înspăimântător se ridică spre bolta cerului ca apoi să se prăbușească peste toți cei din defileu, plesnindu-i cu unda sa de șoc. Copacii trosnesc, rupți ca de trăsnet. Valuri de benzină incendiată inundă drumul, carbonizând pe nenorociții prinși în această mare de foc. Mitralierele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
obosit chiștocul țigării care i se lipise de buza de jos. După ce își curăță buzele de firele subțiri de tutun, privește cu ochi obosiți cerul. Luna... Da? A intrat în nori. Privirea lui Marius țintește sus, peste vârfurile copacilor, spre bolta întunecată punctată ici-colo cu sclipirea rece a stelelor. Știți, un singur lucru regret. Că nu mi-am îmbrățișat mama la plecare. Cu siguranță ai să o faci când te întorci. Cu un pistol de semnalizare în mână, Mâțu apare lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
băieți, dar au mai rămas câteva. Succes! Cu degetul le arată adăpostul altei mitraliere, ascunsă după pietre și crengi. Marius nu are vreme să-i răspundă. Îl vede cum aleargă cu grenada în mână, pregătit să o arunce. Cu o boltă înaltă, nimerește exact peste cuibul de mitralieră. Țipete îngrozite sunt curmate brutal în detunătura asurzitoare. Un soldat urlă cu uniforma în flăcări, izbindu-se deznădăjduit de trunchiurile copacilor. Cade crucificat la pământ atins de rafala miloasă a unei arme. Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Schultz se adresează femeii în românește: Noi doi de altfel avem probleme vechi de rezolvat, care au fost prea mult timp amânate, nu-i așa? VIII Încărcate cu zăpadă, ramurile dese din vârful brazilor peste măsură de înalți, formează o boltă aproape impenetrabilă deasupra oamenilor locotenentului Rădulescu, oferind la orele după amiezii doar atâta lumină cât să fie puțin mai multă decât într-un amurg al zilei. Gerul aspru, care pare că a cuprins chiar și cerul cenușiu, transformă umezeala fulgilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
și În lumina becurilor dinspre restaurant, lucind pieziș, Îi văzui ochii Înmărmuriți de spectacolul acela rar ce venea din măreția milioanelor de ani, la care nici nu gîndise pînă atunci. Întoarse capul și-și chemă fiica spre a Împărtăși alături bolțile acelui ceas. Soții Pavel rămaseră singuri: statutul bătrînilor. Ana cea mică veni lîngă noi: - Ce-i? - Uite! Îi spuse Ana, arătînd În depărtarea de jos. Urmară clipe de liniște Între noi și, În răsfrîngerea unei fracțiuni, peste umerii fiicei, deodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
-i împarți în două cete: în smintiți și în mișei.” ( M. Eminescu- Scrisoarea III) Metafora reprezintă figura de stil prin care se trece de la sensul obișnuit al unui cuvânt la alt sens, prin intermediul unei comparații subînțelese. Exemplu: "Și cum sub bolta lui aprinsă În smalț de fulgere albastre, Încheagă-și glasul de aramă Cântarea pătimirii noastre.” ( O. Goga- Rugăciune) " Noaptea întreagă.Dănțuiesc stele în iarbă.” ( L. Blaga- Somn) " Stă iarba cu săbiile trase Iar tu, libertate, apari!” ( A. Blandiana- Doină) Metonimia
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
câtva timp s-o mai chinuiesc, citeam ceva frumos, Les miserables, tocmai îl terminasem în acele zile și simțeam nevoia să recitesc începutul, care mi se păruse cam plicticos, sărisem, dar pe parcursul lecturii îmi dădusem seama că era cheia de boltă a acestei epopei și eram la scena în care simpaticul Myriel, un juste, se descurcă formidabil când poliția îi aduce acasă pe Jean Valjean, ocnașul pe care cu o seară înainte îl pusese la masa lui; vrusese să-l omoare
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]