5,404 matches
-
și încrengături ale denominației topice. Stratificările, pe etape de dezvoltare, arii de influențe, zone de interferență sunt evidente atît pe direcția verticală (Podul Calicilor, Calea Craiovei, Calea Prundului, Calea Mehedinților, Drumu Mehedin ților; Calea Măgurelelor, Podul Caliții, Calea Rahovei; Ulița Fîntîna Boului, Ulița Fîntînii, Ulița Cișmeaua Roșie, Strada dr. Lueger, Strada Berthelot, Strada Popov, Strada Nuferilor, Strada Berthelot), cît și pe cea orizontală (Colțea, Ulița Colței, Strada Colței, Mahalaua Colței, Hanul Colței, Turnul Colței, Biserica Colței, Spitalul Colțea), iar intersectările dintre aceste
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
galbene, calciu (plural călci, diminutiv călcea). Dicționarul etnobotanic înșiră numeroase alte denumiri sub care este cunoscută această plantă (caltha palustris): bilbor, bolboci, bulbucă, bulbuci, bulbuci de baltă, canjană, căriciu, ceapă nemțească, chelcheză, gălbinele, gloanță, grînișoare, jarea galbenă, laba gîștii, ochiul boului, scîlci. Cea mai apropiată formal de baza apelativă a toponimului este chelcheză (cu ă > e și c > che, ca în cămașă > chemașă > chimașă, încap > închep). În dialectul aromîn există numele de plantă călcadza, iar în albaneză këlkaxë, ambele referindu-se
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
în legătură cu care se fac tot felul de glume (că la Caracal s-ar fi răsturnat „carul cu proști“, că pușcăria ar fi pe Strada Libertății și cimitirul pe Strada Învierii etc.), la care localnicii dau replici pe măsură („da, dar boii s-au răspîndit în toată țara și-și amintesc de eveniment“, iar carul n-a fost cu „proști“, ci cu „ploști“ etc.). Se pare că gluma are la origine un incident petrecut în momentul trecerii Oltului de către trupele de panduri
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
de eveniment“, iar carul n-a fost cu „proști“, ci cu „ploști“ etc.). Se pare că gluma are la origine un incident petrecut în momentul trecerii Oltului de către trupele de panduri ale lui Tudor Vladimirescu, ale căror tunuri, trase de boi (așadar, care, cum se spune și în franceză) s-au răsturnat în apele învolburate, ceea ce i-a făcut pe adversari (boierimea filofanariotă) să „scornească“, după obiceiul cunoscut în toate timpurile (inclusiv astăzi), glume defăimătoare la adresa celor care le periclitau interesele
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
sat din județul Botoșani (aproape de izvorul rîului omonim). De la numele rîului s-au format, prin polarizare, Cîmpia Jijiei Inferioare, Cîmpia Jijiei Supe rioare și Jijioara (afluent de dreapta al Jijiei). Mai este consem nat un pîrîu Jijia, afluent al rîului Boul din Bazinul Sucevei, cu izvorul în Poiana Jijia. În regiunea Boikovia din Ucraina există un rîu Žyșawa. Hidronimul este atestat documentar cu formele Jejia, Jeja, Jăjăia, Dzijia, Dziza, Ziza. Etimoanele propuse sunt mai ales slave. Formația onomatopeică asociată verbului ucr
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
ele, ca și toponimele actuale Tur, Tura, Turia, posibil de dedus din substantivul slav turŭ, „bour“, sau din adjectivul posesiv slav turja, turje, format de acesta (cu sensul de „al bourului“). Toponime înrudite semantic sunt: Boura, Boureni, Dealu Bourului, Valea Boului, Dealu Bouriei etc. Numele acestea de locuri, atestate începînd cu secolul al XIV-lea, se integrează în grupul onomasiologic al așa-numitelor, mai ales de către geografi, zootoponime: Brebu, Boura, Colunul, Cerbaru, Fărcașa (< magh. farkas, „lup“), Catîra, Bivolele, Iepura, Lupa, Mînza
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
a transmis rădăcina respectivă. Despre lat. dens „dinte“, se spune, în Dictionnaire étymologique de la langue latine de A. Ernout și A. Meillet, că este un cuvânt pan-indo-european, adică se găsește în toate limbile din familia indo europeană. Despre lat. bos „bou“, aflăm că este un cuvânt indo-european care desemna un animal din specia bovinelor, fără precizarea sexului (forma bos este refăcută de la un acuzativ care s-a păstrat în umbriană, o limbă indo-europeană dispărută). Din același dicționar etimologic al limbii latine
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
latină la română. Moștenirea latinească din celelalte limbi romanice pledează, de asemenea, pentru această idee. Dintre numele de animale domestice din latină, unele au fost moștenite în toate limbile romanice: lat. asinus > asin (păstrat în română doar regional), lat. bos > bou, lat. caballus > cal, lat. canis > câine, lat. capra > capră, lat. porcus > porc, lat. taurus > taur, lat. vacca > vacă, lat. verres > vier. O situație specială are lat. cattus „motan, pisică“, transmis tuturor limbilor romanice, care în română s-a păstrat numai
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
occidentale: lat. admissarius > armăsar, lat. agnellus > miel, lat. annotinus > noaten „(oaie) de peste un an“, lat. aries > (reg.) arete „berbec de prăsilă“, lat. catellus > cățel, lat. equa > iapă, lat. haedus > ied, lat. *iunicia > junice, junincă „vițea, vacă tânără“, lat. iuvencus > junc „bou sau taur tânăr (între doi și trei ani), nepus la jug“, lat. pecuina > păcuină „oaie de lapte“, lat. scrofa > scroafă, lat. vervex > berbece, lat. vitellus > vițel. Lat. ovis > oaie s-a transmis numai românei. Și unele nume latinești de animale
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
femela, pentru că masculii nu se păstrau decât în număr limitat, pentru reproducție. Denumirile pentru masculi sunt noi sau puțin răspândite; adesea, pentru a denumi un animal de sex masculin se adăuga la cuvântul care desemna femela termenul ce însemna „mascul“. bou și vacă Lat. bos (ac. bovem) și lat. vacca, denumirile a două animale domestice importante, au fost moștenite în română cu sensul din latină și cu formele bou și vacă. Cele două cuvinte latinești s-au transmis tuturor limbilor romanice
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
masculin se adăuga la cuvântul care desemna femela termenul ce însemna „mascul“. bou și vacă Lat. bos (ac. bovem) și lat. vacca, denumirile a două animale domestice importante, au fost moștenite în română cu sensul din latină și cu formele bou și vacă. Cele două cuvinte latinești s-au transmis tuturor limbilor romanice: it. bove și vacca, sp. buey și vaca, fr. bœuf și vache. (Și, pentru ca imaginea „triunghiului clasic“ să fie completă, adaug că și taur este moștenit de toate
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
ca denumire generică pentru animalele din această specie, de ambe sexe, fie denumea femelele, ca și ovis „oaie“ sau sus „porc“. Situația moștenită din latină a evoluat, din punct de vedere semantic, diferit în limbile romanice. De exemplu, fr. bœuf „bou“ este folosit în domeniul alimentației: se spune viande de bœuf (spre deosebire de română, unde se spune carne de vacă); acest uz se bazează pe o tradiție culturală veche. În secolul 15, în timpul carnavalurilor, înainte de perioada postului, la Paris și în alte
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
alimentației: se spune viande de bœuf (spre deosebire de română, unde se spune carne de vacă); acest uz se bazează pe o tradiție culturală veche. În secolul 15, în timpul carnavalurilor, înainte de perioada postului, la Paris și în alte orașe era organizată plimbarea boilor grași, aleși de măcelari. Boii trăgeau mici căruțe, precedați de fanfare și urmați de măcelari și alte persoane costumate. La aceste mari defilări, care au durat până în secolul 20, boul era simbolul regimului alimentar cu carne. Obiceiul de a denumi
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
bœuf (spre deosebire de română, unde se spune carne de vacă); acest uz se bazează pe o tradiție culturală veche. În secolul 15, în timpul carnavalurilor, înainte de perioada postului, la Paris și în alte orașe era organizată plimbarea boilor grași, aleși de măcelari. Boii trăgeau mici căruțe, precedați de fanfare și urmați de măcelari și alte persoane costumate. La aceste mari defilări, care au durat până în secolul 20, boul era simbolul regimului alimentar cu carne. Obiceiul de a denumi prin bœuf carnea bovinelor s-
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
postului, la Paris și în alte orașe era organizată plimbarea boilor grași, aleși de măcelari. Boii trăgeau mici căruțe, precedați de fanfare și urmați de măcelari și alte persoane costumate. La aceste mari defilări, care au durat până în secolul 20, boul era simbolul regimului alimentar cu carne. Obiceiul de a denumi prin bœuf carnea bovinelor s-a transmis și englezei, unde beef cu sensul „carne de vacă“ este împrumutat din v. fr. boef, buef. De la acest beef împreună cu steak „felie“ (cuvânt
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
este împrumutat din v. fr. boef, buef. De la acest beef împreună cu steak „felie“ (cuvânt germanic) s-a format, în secolul 18, cuvântul compus beef-steak, împrumutat apoi de franceză în forma bifteck. De remarcat că engleza are cuvântul ox cu semnificația „bou“. Alături de cele trei cuvinte, bou, vacă, taur, unele limbi romanice au moștenit și pe lat. vitellus > rom. vițel, fr. veau, it. vitello. Româna a mai moștenit din latină pe junc „bou sau taur tânăr (între doi și trei ani) nepus
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
boef, buef. De la acest beef împreună cu steak „felie“ (cuvânt germanic) s-a format, în secolul 18, cuvântul compus beef-steak, împrumutat apoi de franceză în forma bifteck. De remarcat că engleza are cuvântul ox cu semnificația „bou“. Alături de cele trei cuvinte, bou, vacă, taur, unele limbi romanice au moștenit și pe lat. vitellus > rom. vițel, fr. veau, it. vitello. Româna a mai moștenit din latină pe junc „bou sau taur tânăr (între doi și trei ani) nepus la jug“ < lat. iuvencus (păstrat
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
De remarcat că engleza are cuvântul ox cu semnificația „bou“. Alături de cele trei cuvinte, bou, vacă, taur, unele limbi romanice au moștenit și pe lat. vitellus > rom. vițel, fr. veau, it. vitello. Româna a mai moștenit din latină pe junc „bou sau taur tânăr (între doi și trei ani) nepus la jug“ < lat. iuvencus (păstrat și în italiană și franceza dialectală) și pe junincă < lat. iunix „juncă“. porc și scroafă Porc și scroafă sunt moștenite din lat. porcus, respectiv lat. scrofa
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
deschidere) „în întregime, pe deplin”, Olimp, oros „limită, hotar”, sl. gora „munte”, goleam „mare, foarte”, rs. bole „mai mult”, engl. more „Ib.”, germ. viel „mult”, voll „plin, bogat, întreg”, iar fără miezul lichid: munte (lat. mons), Haemus față de Balcani, culme; bou față de sl. vol; germ. See față de mare (întindere de apă) etc. În această serie intră și avari, sinonim pentru huni (vezi germ. Hüne „uriaș, gigant”), dar formal apropiat de partea a doua a cuvântului ungari. Despre ei se spune, ca
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
agricolă decât foarte târziu. Iată de ce în limba română terminologia agricolă este mai toată cu mult posterioară epocii de colonizare a Daciei”. Izolați în munți, spune autorul, românii au păstrat în memorie cuvinte ca grâu, secară, mei, orz; moară, făină; bou, vacă, vițel, junc; a ara, a semăna, a treiera; jug, furcă, seceră, agru, arie. Este de neimaginat ca noțiuni atât de importante pentru viața omului să se fi păstrat peste atâtea generații în memorie, lipsind obiectele și practicile respective. Numai
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
această serie se înscrie și rom. mai adv. „încă, și mai, cam, cât pe ce”, engl. boy „băiat, fiu”. În toate aceste forme prezența lui iot (j) se datorează unui l moale, care alterna cu l dental: sl. vol, rom. bou (bos/βους), aflat în alternanță cu r: alb. pyll „pădure, mult, abundent”, sl. bor „pădure de conifere”. Prin augmentarea prefixală și sufixală a miezului lichid l/r au rezultat forme ca lat. alo „a face să crească, a hrăni, a
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
193 Beșinou, 193 Beșinova, 193 Bic, 57 Bica, 57 Bicău, 57 bina, 66 a bleotocări, 100 a blestema, 99 a blești, 100 Bocicoiu, 57 Bogdan, 54 Bogdania, 108 boier, 186 boltă, 131 Borșa, 57 Bosia, 57 Boșteni, 57 botă, 131 bou, 69 brad, 104 Brașov, 57 brânză, 134 a se brânzi, 134 bre, 69 brr!, 134 Bucea, 57 Buceava, 57 Bucești, 57 Bucov, 57 Bucu, 57 a se bucura, 57 Bucura, 57 București, 57 Bucuru, 57 Budgiac, 108 Bugeag, 108 Buicani
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
E. Niculiță-Voronca, în lucrarea citată anterior: „țăranul carne de vită nu mănâncă, sunt oameni care în viața lor n-au pus carne de vită în gură și nici n-ar pune, țiind aceasta de mare păcat. Vita te hrănește, cu boul lucrezi și să te înavuțești și încă s-o mănânci?! În Horecea, de demult, când vedeau pe cineva mâncând carne de vită, ziceau că e liftă rea. În Mihalcea, au greață de carne de vită, mai bine postesc. Tot astfel
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
locuință așezată înadins ca să vadă 39 și să fie văzută de departe; afară de câteva orașe, câteva cătune împrăștiete, încolo pretutindeni beciuri, bordeie subpământene, dar izolate, ascunse cu câteva lemne [...]. Temându se [țăranii, n.n.] să nu li se ia de fisc boii și plugul, ei preferă să nu le aibă și aleargă la mijloacele perfide ale cămătarilor, cărora le vând dinainte, pentru câțiva piaștri, recolta lor de grâu, lână, vin și ceară. Munca lor nu le mai aparține; puțina hrană ce le
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
de: introducătorii artei culinare în Moldova“. Revoluția în cauză reprezintă, pur și simplu, copierea unor rețete franțuzești, a căror transpunere în limba română dă naștere, afirmă Mircea Zaciu, unor „imagini suav-grotești“. Prin „suav“ ar trebui să înțelegem naiv... Câteva exemple: „bou de modă“ („bœuf à la mode“), hulubi în... „papiloturi“, „zalatină“, „babe opărite tare bune“. Cea din urmă rețetă, a cărei sonoritate ar putea stârni și astăzi groaza pensionarelor care nu cunosc limba lui Molière, se referă la babas, un fel
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]