6,712 matches
-
-ul este deja plin. Din ușă privesc îngândurat mesele cu mușteriii obișnuiți. În capătul dinspre tejghea lipsește Vânătoru. Probabil încă nu și-a terminat consumația la plăcintăria de pe colț. În rest, toți la datorie. La masa mea, lângă fereastra dinspre Bulevard, chiar sub cuierul-pom, două figuri noi. Își șoptesc rând pe rând ceva la ureche. Poartă ochelari groși, negri, cu lentile bombate. Au în față un morman de mici și un castron cu gogonele. Ezit să mă apropii. Micii nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
unde... 4tc "4" Într-un început de decembrie, Ester m-a dus la Văcărești. Ieșiserăm dimineața împreună în oraș. Erau primele ninsori. Nu aveam chef de mers la serviciu. Nici ea nu avea chef de ceva anume. Rătăceam înlănțuiți în susul Bulevardului, lăsându-ne troieniți de acei fulgi mari, deși, pufoși, de început de zăpezi. Mergeam bucurându-ne, fără o bucurie anume. Clipe din răgazul iubirii, când descoperi, iar și iar, din simplă fulguire, din beția unui aer troienit, din nepăsarea fulgilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
să se bucure, să lumineze, să răspândească liniște și măreție, chiar și așa cum era, schilodită, rănită, batjocorită. Am simțit, am crezut atunci că acea ninsoare fusese trimisă de Dumnezeu nu pentru noi, cum îmi închipuisem când zburdam cu Ester pe Bulevard, în dreptul cinematografelor, ci numai și numai spre a-i ostoi bătrânei ctitorii durerile ultime ale despărțirii ei de Lume. Inginerul ne-a părăsit la poarta din mijloc a fostei pușcării, acolo unde se făcea odinioară triajul condamnaților. Sub bolta mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
berăriei, nu știu încă toate acestea. Privesc, din ce în ce mai nehotărât, când spre lumea din crâșmă, când în spatele meu. Îmi dă ghes gândul să renunț la bere. Oricum, ieșisem învingător în lupta cu stomacul. Poate ar trebui să mă întorc iarăși pe Bulevard, să caut unde ascunseseră tâlharii de itebiști obiectele pierdute de idealiști ca mine. 6tc "6" Aștern aceste pagini fără vreo noimă, fără vreo continuitate. Le scriu în locuri felurite, fără un program anume, la cele mai neobișnuite ore. Descopăr, scriindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
fel de fel de cutii, sticle de apă minerală goale. Dintr-o sacoșă se ițesc o franzelă și o umbrelă galbenă, de damă. Întins într-o rână, ca la ospețele romane, cu capul sprijinit în mâna dreaptă, moșul privește defilarea Bulevardului, a mașinilor de pe Brezoianu, a schimbării luminilor de la intersecție, absent, cufundat în acea uitare de sine interioară pe care numai un suflet profund meditativ o poate avea în fața nimicniciilor acestei lumi. În unele dimineți vine și se ghemuiește lângă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
fostei cârciumi, sacadate, monotone, un fel de picuri ai unei ploi dintr-un început de primăvară, de cândva, dintr-o noapte pierdută... Mă fascinează moșul în manta de milițian. L-am trecut de mult în galeria mea de personaje ale Bulevardului. Voiam, în primii ani de după studenție, să alcătuiesc un album al lor. Îmi dădeam seama, instinctiv, că realitatea devine adevărată, profundă, frumoasă numai dacă o scrii. Intuiam că literatura dă sens vieții. Ficțiunea face lumea coerentă. Că tot talentul unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
în lumină dacă nu ești înzestrat cu acel ceva (ce?) pe care eu nu îl știu. Care, cred aceasta, nu mi-a fost dăruit, odată cu zămislirea mea... Au fost ani când, fizic, simțeam cum viața mea se scurgea pe acest Bulevard. Toată poezia nostalgiilor aș putea-o revărsa acum, evocând acei ani mulți și de demult. Am timp, oprit în ușa de la „Gambrinus“, dar n-am chef. Îmi pare că sunt, scriind, asemeni acestui bătrân, tolănit într-o rână pe treptele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
demult. Am timp, oprit în ușa de la „Gambrinus“, dar n-am chef. Îmi pare că sunt, scriind, asemeni acestui bătrân, tolănit într-o rână pe treptele fostei berării și privind absent spre un niciunde. Niciundele meu aici se află, pe Bulevard. Aici este gândul meu că aș fi putut scrie despre aceste personaje bizare pe care le-am tot urmărit de-a lungul anilor. Urmărirea a început încă de prin al doilea sau al treilea an de studenție, de pe terasa cofetăriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ce-i cu Mocofanul acela pe care tot îl urmărea. Abia catadicsi Teodora să mă privească și-mi aruncă, peste umăr, dintr-o singură suflare, privind întruna prelungile degete ale lui Ester: „DACĂAIFICITITLEVIȘTROSNAIMAI ÎNTREBATÂMPENIIÎNCLIPEDEONIX“. Teodora a rămas și ea pe Bulevard. A îmbătrânit (eu ce-am făcut?), bântuie acum de la Cercul Militar până la Cișmigiu. Intră prin prăvălii (nu cred că mai bea, n-am mai văzut-o prin localuri), ține un unic discurs în franceză amestecată cu engleză și germană, le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Zdrențele de hârtie le fărâmița și apoi, grijulie, le arunca într-un coș de gunoi. Așa cum n-aveam chef atunci să scriu despre ei, nici acum nu simt vreo atracție. Îi văd doar, știu că sunt și ei răspândiți pe Bulevard, un popor de năluci, o cohortă de siluete încremenite, așa cum, țintuit locului, încă stau în ușa berăriei, ezitând să intru. Și dacă intru, ce se întâmplă? Dar dacă nu intru? Ar trebui, probabil, să știu. Măcar atâta putere scriitoricească să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
O moleșeală pe care doar în vacanțele de student, când veneam acasă după examene, o simțeam. Dormeam atunci zile în șir, într-o amorțire totală. Azi-dimineață, pe la 4.30, m-am trezit și aveam chef să scriu ceva la Pe Bulevard. Despre librăria de peste drum de cinematograful „Timpuri noi“, despre aerul ei tenebros, de tunel în care te afundai odată cu primii pași făcuți după ce-i treceai pragul. Multă vreme, înfiorat de umbrele venind dinspre capătul aproape nevăzut al acelei săli de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
apoi, mai jos, „Timpuri noi“, „Gambrinus“, cu petrecerile și frumusețile risipite, „Spicul“, Cișmigiul, apoi, pe partea cealaltă, pe colț, clădirea unde fusese anticariatul de unde am cumpărat prima Biblie, deasupra redacția Vieții Studențești și a Amfiteatrului, mai apoi în sus, pe Bulevard, cârciumile „Tomis“ și „Tic-Tac“, lactobarul unde servea Tanti Rozi, cinematograful „Victoria“, magazinul Beldiman, fosta librărie a Academiei, C.E.C.-ul de odinioară, transformat în „Havana Club“, iar acum în Cazino, cofetăria de pe colț, fostele consignații de pe Academiei, cazinoul „Trocadero“, a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ar fi îmbrățișat și m-ar fi topit în aburul trupului ei, așa cum se desena în chenarul ferestrei luminate, cu perdeaua dată la o parte. 10tc "10" Urc, precum în această după-amiază de ianuarie, cu vălătucii ninsorii împrăștiate pretutindeni, pe Bulevard, spre Universitate. De când scriu la această coborâre, umblând printre siluete și umbre, îmi vine tot mai stăruitor gândul că și o astfel de urcare pe Bulevard putea să-mi schimbe viața. Atunci, când începusem să fiu tot mai strâns legat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
10" Urc, precum în această după-amiază de ianuarie, cu vălătucii ninsorii împrăștiate pretutindeni, pe Bulevard, spre Universitate. De când scriu la această coborâre, umblând printre siluete și umbre, îmi vine tot mai stăruitor gândul că și o astfel de urcare pe Bulevard putea să-mi schimbe viața. Atunci, când începusem să fiu tot mai strâns legat de Lia. Într-o după-amiază, tot așa, pe la început de februarie, am așteptat-o în stația tramvaielor de la Cișmigiu. Am vrut să traversăm Cișmigiul, apoi ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
între palme și-l învârtea ușor pe masă, de parcă ar fi vrut să-l încălzească. Peste mulți ani, când aveam să vin și eu la „Tic-Tac“, aveam să-l cunosc pe domnul acela, Nea Dumi Ochiîntors, fochistul din blocul de peste Bulevard, moștenitorul caselor. Aveam să beau cu el, ascultându-i poveștile dintr-o vreme și dintr-o lume pe care nici nu le bănuiam. Domnul acela din spatele ferestrei m-a observat cum mă uitam uimit la el, a văzut-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
a socialismului care biruise iarăși în multilaterala noastră dezvoltată. Am văzut. M-am îmbătat. Pe drumul de întoarcere spre cămin, am nimerit la barul „Melody“. Am plecat de acolo dimineața, mergând, cum îmi place când străzile sunt pustii, prin inima Bulevardului, spre Universitate, țanțoș nevoie mare că am avut puterea să-i refuz pe chefliii care se agățaseră de mine, bându-mă și încercând să mă lege de o curviștină, Conți. Conți venise câțiva pași în urma mea, apoi a renunțat, strigându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
curviștină, Conți. Conți venise câțiva pași în urma mea, apoi a renunțat, strigându-mi doar, speriată probabil de bătaia ce-o aștepta: „Aviatorule, întoarce-te! Eu nu-s ca ei!“. Dar astea-s alte povești, mult depărtate coborârii mele pe acest Bulevard. Povești care, ivindu-se acum, când scriu, de undeva din joc de păreri, nu intră nici măcar în textul care se revarsă, absorbindu-mă. Nu-i poveste textul meu, după cum eu însumi, cu toate ale mele, încă nu sunt text. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de ani, brigăzi entuziaste de tineri făcuseră stagii de câte o lună sau chiar mai mult la tăiat trestie-de-zahăr în Cuba. Neuitatele zafra cu care lagărul socialist ținea Cuba la sân. Au amenajat atunci un local cu specific cubanez, pe Bulevard, în localul fostului C.E.C. pe care plănuiam să-l jefuiesc în reveriile mele din înserările de la „Colombo“ (era și o agenție de turism pe acolo). Restaurant fusese și mai înainte acolo, căci după ce mutaseră C.E.C.-ul (mă turnase careva că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
se pare că încep a înțelege. Înțelegere zadarnică, precum darurile toate. Le primești doar. 11tc "11" Adeseori, pe fereastra de la „Tic-Tac“, pierdut în uitarea unor clipe goale, dându-mă lor din însuși golul zilelor mele, mă urmăream cum încă traversam Bulevardul, atârnat de mâna unei fete care mă tot trăgea spre trotuarul celălalt. Terminasem clasa a XI-a. Venisem la Olimpiada Națională de Română. O fată din Focșani se ținea de capul meu. Eu umblam după o alta, din Brașov. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de Română. O fată din Focșani se ținea de capul meu. Eu umblam după o alta, din Brașov. Nu puteam să scap de focșăneancă, nu știa cum să mă ocolească brașoveanca. Într-o dimineață eram cu aceea din Focșani pe Bulevard, prin dreptul cinematografelor. A vrut să-mi ofere o cafea la „Tic-Tac“. Nu aveam chef. Insista să trecem Bulevardul și să intrăm în local. Mă lăsam greu. M-a prins de mână și m-a tras după ea dincolo. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
puteam să scap de focșăneancă, nu știa cum să mă ocolească brașoveanca. Într-o dimineață eram cu aceea din Focșani pe Bulevard, prin dreptul cinematografelor. A vrut să-mi ofere o cafea la „Tic-Tac“. Nu aveam chef. Insista să trecem Bulevardul și să intrăm în local. Mă lăsam greu. M-a prins de mână și m-a tras după ea dincolo. În acel moment am avut sentimentul că vom fi amendați. Siguranța că vom fi sancționați. Unul din momentele acelea ciudate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cu mulți ani, adolescentul de odinioară alergând, tot alergând, ținut de o fată de mână, spre mine, cel ce-l privesc din spatele ferestrei localului. I-am spus odată și lui Ester de imaginea asta a mea cu fata aceea traversând Bulevardul. Eram chiar prin locul acela, cu o Ester scormonind cu privirea în vitrina unei dughene cu gablonzuri, curioasă nevoie mare, de parcă tocmai atunci expuseseră diamantele Coroanei britanice aduse la București. S-a răsucit spre mine, privindu-mă amuzată. „Și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
umeri Ester, mormăind: „N-ai decât să te duci în colț la borcanul de pe Brezoianu să-i spui curcanului că ai traversat neregulamentar. Și să-l trimiți să-i plătesc eu amenda“. Am râs și, ca să mă dau de spaima Bulevardului, am luat-o eu de mână și am tras-o pe malul celălalt, lângă vitrina cu gablonzuri. N-a spus nimic. A dat doar să mă tragă iar după ea pe celălalt trotuar. Apoi s-a răzgândit. A izbucnit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
malul celălalt, lângă vitrina cu gablonzuri. N-a spus nimic. A dat doar să mă tragă iar după ea pe celălalt trotuar. Apoi s-a răzgândit. A izbucnit în râs, lipindu-se de mine, și am pornit în jos pe Bulevard. Nu știam pe atunci nimic despre coborârea în text. Nu-mi imaginam că poate exista așa ceva. Nu credeam - n-aveam cum să cred - în acei ani că viața are altfel de durată, că există și alte dimensiuni ale ei decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
încă, mai mult dintr-o inerție a încrâncenării de a mă deranja, de a mă scoate din sărite, știind și el, totuși, că nu mă va învinge. Gândul că după o halbă, două sau chiar trei voi ieși iar în Bulevard, voi intra în unul din gangurile dintre cinematografe și voi găsi obiectele pierdute mă face să fiu generos cu orbii aceia. Încă stau în ușa berăriei, nu mă grăbesc să trimit ospătarul să-i ridice, să-i trimită la altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]