20,803 matches
-
cu puterea de a trezi dorințe, porniri, pofte. Sărina Cassvan insistă asupra fetelor sărace care câștigă o pâine nesigură, lucrând în calitate de figurante. Problemele femeilor nu sunt niciodată uitate: „...mă gândeam la o operă socială vastă de protecție a fetelor fără căpătai, operă pe care o doresc înfăptuita cât mai curând pentru binele generațiilor viitoare...” (52). Figurantele sunt, de regulă, fete, femei necăjite care se oferă peliculei pentru a crea o lume de iluzii. Una este „o nenorocita de care și-a
Sarina Cassvan: scriitura se lasă sedusă by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/3277_a_4602]
-
sau despre o platformă liberală. Până în acest moment, Călin Popescu Tăriceanu spune că discută cu mai mulți lideri PNL despre situația din partid și despre fuziunea cu PDL. „Probabil că în curând va trebui să anunțăm ceva, în măsura în care aceste frământări capătă o concluzie concretă. Rămâne orice idee în picioare și a unei platforme, a unui partid, orice putem discuta. Acum nu am nimic concret, asta și în funcție de opinia colegilor mei. Vreau să continue aceste discuții, vin astăzi liberali din țară. Unii
Călin Popescu Tăriceanu nu a renunțat by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/29728_a_31053]
-
munților și Găinăreasa, basme culese de Ispirescu și publicate la 1872. Faptul că acest model narativ poate fi găsit concomitent și independent în folclorul mai multor popoare face din el un arhetip mitologic susceptibil a depăși tiparele mitului și a căpăta, concretețe istorică. Îi putem găsi urmele în cunoscutul basm despre Cenușăreasa-Cendrillon-Aschenputtel, ca și în panetnica poveste Ca sarea în bucate. Nu la urmă, pattern-ul fiind iterat și în trama din Regele Lear, protagonista shakespeariană calchiind nu doar modelul comportamental
Shakespeare și colindele românilor by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/2971_a_4296]
-
Dom'le, ne e frică de ce umilință poate să mai provoace mâine pentru el, dar cumva și pentru noi, acest om, domnul Tăriceanu. Ideea aceasta macabră, USL trăiește, operațiunea hoțească din punct de vedere politic a lui Victor Ponta, a căpătat un corp. Cadavrul unei idei s-a transformat în cadavrul unui politician, ambulant, care umblă, este stafia unui USL pentru care Tăriceanu cât USL-ul trăia nu a făcut nimic, ba chiar l-a cârtit pe colțuri, și pe care
De Ce îi este frică lui Antonescu de Tăriceanu. "E un CADAVRU ambulant" by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/29986_a_31311]
-
sunt victimele lobotomiei. Ideea autorului american de a face literatură zguduitoare pe tema extirpării lobilor prefrontali ("vinovați" de emoționalitatea, visele și dorințele ființei umane), soluție propusă de E. Moniz (1936) a se aplica bolnavilor psihici care prezintă periculozitate socială, a căpătat formă în 1962. Adică, atunci când, în răsăritul euro-asiatic și nu numai aici indivizii insurgenți, fără să sufere de o maladie psihică reală, erau reduși la tăcere prin tratamente antiumane. Tradus la noi abia în 1983, romanul lui Kesey era parcurs
Vasile Voiculescu, subversiv by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Imaginative/14901_a_16226]
-
mai mici avea deșchise tîmplele lor cele de argint..." Se pare că Antim vibra intens la dimensiunea cosmică a existenței, rezultatul fiind o particulară disponibilitate pentru receptarea sensibilă, estetică a lumii. Succesiunea prosopopeică, prin care soarele, cerul, luna și stelele capătă mirabile atribute însuflețitoare, prilejuiește un cert efort poetic. Ceea ce însă îl individualizează deplin pe Antim, definind, tocmai datorită contrastului asumat, calitatea artistică a temperamentului său rămîne forța discursului moralizator, cu care sînt denunțate vituperant moravurile decăzute ale contemporanilor - de cele mai multe
Antim Ivireanul - "Să vă fiu de mîngîiere..." by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Imaginative/14930_a_16255]
-
prin cucerirea în Noiembrie 1700 a teritoriului Ingermanland dela Suedeji, în ciuda înfrângerii suferite de Ruși la Narva. Știam că pe tata îl interesau toate faptele de arme ale epocei și așteptam cu nerăbdare vacanța pentru a veni acasă. N-am căpătat însă nici o vacanță fiind războiu. La terminarea școlii ca proaspăt stegar am fost repartizat la fortăreața Taganrog construită de curând pe malul Mării de Azov. Și astfel am fost nevoit să amân convorbirea cu tata. N'am apucat să ajung
Un document de la 1700 by Marin Tarangul () [Corola-journal/Imaginative/14697_a_16022]
-
apela la mine de câte ori avea de a face cu oameni din preajma lui Brăncovanul. în ziua întăi din Iulie fui chemat să fac pe tălmaciul la întrevederea țarului cu Toma Canacuzino, fugit de la Brăncovanul. Ca urmare la convorbirea dintre ei, Toma căpătă misiunea de a cuceri cetatea turcească Brăila în fruntea cavaleriei de curte a Valahiei ce o adusese cu dânsul. Misiunea trebuia îndeplinită imediat împreună cu unități rusești de sub comanda generalului Roenne. Ordinul scris de mâna țarului l-am dus feldmareșalului Șeremetiev
Un document de la 1700 by Marin Tarangul () [Corola-journal/Imaginative/14697_a_16022]
-
avar, cu scopul de a-ți căuta, într-un ungher al camerei, sufletul. Pentru tine, mirarea nu va mai avea vreun sens. Ai fugit de ea toată viața, resemnat. Din urmă, te ajunge brațul descărnat al zăpezii și ființa ta capătă luciditate, până când ea începe să vadă. Memoria devine umbră pe care, din neatenție, ai fi putut să calci. Elegie Și dacă nu ar fi decât acest alb strălucitor al amintirii pe care să-ți așezi capul... Acela voi fi eu
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/14925_a_16250]
-
legendă etiologică (pentru că descendenții lui Bihar vor ajunge în Biharia), schițînd un fel de legendă apocrifă a unui trib de țigani autohtonizați, se lipește o continuare în care totul pare nepotrivit, incongruent cu premisele pomenite pe scurt mai sus: povestirea capătă o perspectivă parodică suficient de simplistă și deformantă asupra principalului personaj din acest episod, ultim avatar al posesorilor globului magic de cristal în care se poate citi viitorul (ajuns nu se știe cum în posesia sa), băiat sărac ajuns în
Povestea lui Prithvi by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Imaginative/15177_a_16502]
-
la Roma la sfîrșitul anilor cincizeci și mutată ulterior la München, la micul dar activul cenaclu �Apoziția", animat de poetul și eseistul George Ciorănescu), instituțiile politice ale exilului, mai ales cele din primii ani, între care o însemnătate deosebită o capătă, după părerea mea, reliefarea tentativelor de a realiza necesara, dar imposibila joncțiune dintre cele două entități fracturate ale literaturii române, din țară și din exil, începute cu publicarea unui text de C. Noica (sub pseudonim) încă din 1949, în Luceafărul
Pe marginea unei carți de Eva Behring: Scriitori români din exil by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Imaginative/14971_a_16296]
-
pune capăt vieții în preajma unei inspecții financiare cu toate că, așa cum se constată după deces, nu se atinsese nici cu o centimă de fondurile importante pe care le administra. În finalul acestei narații, final care se desfășoară în atmosfera macabră de la morgă, capătă dintr-odată relief zona misterelor care ne înconjoară existența: "- De ce?... de ce nene Anghelache? A întrebat plîngînd ca un prost cel mai tînăr. Dar, nenea Anghelache, cuminte, n-a vrut să răspunză." Cel mai apropiat de adevăr este probabil răspunsul că
Caragiale și sindromul spaimei by V. Mîndra () [Corola-journal/Imaginative/15271_a_16596]
-
vede drept o condiție indiscutabilă a teatrului adevărat, care să reziste timpului și să treacă de fruntariile unei țări: "Autorul (creatorul) nu trebuie să întrebuințeze exclusiv - mărturisea dramaturgul în același interviu - culoarea pentru a reda specificul românesc. Scena sau personagiul, căpătând o puternică culoare locală, nu mai interesează dincolo de graniță. Creațiunea devine regională. Străinul nu o recunoaște, pentru că n-a întâlnit-o, n-a văzut-o niciodată. Trebuie, deci, prinsă puternic structura fundamentală a personagiului, cu ceea ce are etern omenesc, iar
Actualitatea dramaturgiei lui I. Valjan by Gabriela Duda () [Corola-journal/Imaginative/15324_a_16649]
-
mai fi ascultat-o cu aceeași nesfîrșită răbdare? Unde ar mai fi găsit, la un loc, atîta stoică resemnare și stenic talent de a ascunde o inenarabilă plictiseală? Pentru că, dacă ea bătea cîmpii povestindu-i, el, tăcînd, nu făcea altceva: căpătase un veritabil tic încuviințînd tot ce i-ar fi demonstrat această neobosită doamnă - orice accelerare de ritm în șirul istorisirilor transformînd ticul în ceva foarte apropiat probabil de Parkinson. Nu obosea niciodată; ea, cu atît mai puțin. Asemănarea mergea desigur
Ospățul Sfinxului by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/15224_a_16549]
-
tuturor râurilor care suferă astfel de transformări, se hleizează, sarea pământului iese la suprafață, țâșnește la vedere cum s-ar spune sărăcia cea albă. Abia atunci descoperi grava "eroare" inițiată de om ca să pătimească omul. Leguma nu mai crește - frunza capătă o culoare verzui deschis, ftizie curată. Nu după mult timp, în locul plăpândelor plante legumicole, apare pustiul cel galben al ierburilor uscate. Mâlul ține și el cât poate să țină un mâl. Înainte vreme, din Botna asta se scotea atâta pește
Basarabia, ținut al mirării by Anatolie Paniș () [Corola-journal/Imaginative/15327_a_16652]
-
încât întreaga sa existență îi este subordonată. Gratificarea tribului îi este până într-atât de necesară încât îl conduce la negarea mai mult sau mai puțin inconștientă a aspectelor personale considerate ilicite de comunitate. Autoritatea tribală se interiorizează până la a căpăta forța unei Legi. Dacă în primele două lucrări menționate, Nina Ivanciu insista mai ales asupra consecințelor stagnării Eului în posturile sale de odinioară, reductibile până la urmă la rolurile eterne de victimă și călău sau de sclav și de stăpân, unul
Prin labirintul ființei by Michaela Gulea () [Corola-journal/Imaginative/15501_a_16826]
-
d-sale din postumele eminesciene 12), amintește că și regretatul Șerban Cioculescu cerea apostroful în poezia eminesciană. Mai mult: dl. Prof. Gh. Bulgăr restituie apostroful eminescian pentru postumele eminesciene, fiind pentru prima dată după reforma din 1953 când textul poetului capătă relief. Noi înșine am editat Luceafărul de M. Eminescu într-o formulă sinoptică 13), arătând la subsolul textului pe care-l stabilim opțiunea fiecărui editor pentru apostrof (și punctuație). Ediția întreagă a antumelor eminesciene, definitivată de bun timp, așteaptă tiparul
Forme cu aprostrof în poezia eminesciană by N. Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/15398_a_16723]
-
dar asta e o nebunie, insistă el. eu râd și simt cum curg în slove, mă încheg acolo ca o tenie uriașă ce-mi devoră până și ultimul sens. ajunsă aici, știu că totul abia urmează să se întrupeze, să capete forma îndelung căutată, doar că nu știu unde, cum și când. în rest, totul e un hohot de râs și un icnet de neputință atroce. Fluturele cu aripi de vis orizontala timpului a trecut vertiginos prin mine. iată-mă acum în vârful
Poezii by Rodica Braga () [Corola-journal/Imaginative/3090_a_4415]
-
doarme cu fruntea pe cadavrul unei pîini; oamenii nefericiți trag ploaia de sfîrcuri oamenii fericiți trag ploaia de limbă. Între timp s-a făcut noapte s-a făcut dimineață și eu am împlinit 55 de ani. Deja multe lucruri au căpătat înțeles: mamă te-am iertat pentru că m-ai născut, tată te-am iertat că ai pierdut cel de-al doilea război mondial.
Poezie by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/3292_a_4617]
-
În șalvari și cu ișlic (Humanitas, 2004) ne arată fața ascunsă, de alcov, a ocupației ruse a }ării Românești în perioada 1806-1812 și, apoi, în 1828-1834. Deși articolul este ireproșabil ca informație și atrăgător ca stil, gustul pe care îl capeți citind ,De la liubov la hamor" e unul de leșie: că generalii ruși își schimbau între ei amantele românce mai treacă-meargă, dar că aceste amante nu erau luate din tîrg, ci alese din rîndul soțiilor sau rudelor boierilor români, ba mai
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11085_a_12410]
-
cumpăra necesita o coadă, eram versat, (...) mă copleșea senzația că aștept în gol, eram o gîză rătăcită într-un spațiu închis". ,Normalitatea" fiind doar provizorie, instabilă la culme, ,coada" se eterniza. Nespus de bucuros la un moment dat că a căpătat o slujbă de magaziner, dl Mateescu se pomenește probozit de către șeful său ,de cadre", pentru vina grea de-a fi posedat o diplomă universitară: ,mi-a spus pînă la urmă dînd pe gît o ultimă îmbucătură (îi urmăream parcursul bolului
Adevărul unui "fals exercițiu" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11093_a_12418]
-
și mingi de fotbal, mă copleșise sentimentul zădărniciei, ce-mi trebuise să-i citesc pe Plotin, Spinoza, Kierkegaard și Nietzsche, ca să-mi încarc biografia cu încă o hibă, neintrată în calcul?, Ťașa încît găsește fiule o slujbă pe măsura înțelepciunii căpătate în facultateť (surîs subtil-ironic) și încă înainte de a mă îndrepta spre ușă și-a înfipt caninii într-un copan pe care l-a scos discret dintr-un sertar ticsit cu acte - declarații, autobiografii, mărturisiri, denunțuri". Nici tentativele de-a intra
Adevărul unui "fals exercițiu" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11093_a_12418]
-
viața sa rămâne în urmă și că zăpezile de altă dată sunt pe veci pierdute. Uneori sonul poemelor sale este unul baladesc, chiar și atunci când temele abordate fac parte din cea mai banală realitate. O replică rostită pe o terasă capătă în lirica lui Emil Brumaru inflexiuni din François Villon: , Nu Carmen de la Ronda, ci de la ,Cireșica",/ Bătută-n cur de-un scaun cu scândurele tari/ Și-n cap de-un soare moale. Mi-a zis: ŤE o nimica/ Să fii
Îngerul cu față de demon by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11131_a_12456]
-
deosebire că muribundul nu e de găsit în sala spitalelor, ci în aula facultăților de filozofie, iar moartea de care va muri nu va fi una somatică, ci una psihică. Este vorba de decesul gîndirii prin atrofie sufletească. Ca morb căpătat în urma unei patogenii discrete, sindromul gîndirii abstracte are un tablou clinic alcătuit din următoarele simptome: 1. folosirea unui jargon în care termenii nu au nici un conținut intuitiv; 2. vraja exercitată de alura emfatică a acestor cuvinte; 3. credința de neclintit
Sindromul gîndirii abstracte by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11099_a_12424]
-
nu folosește la nimic, cordonul ombilical atît de gros și de scîrbos la privit prin care se întîmplă ce știi că se întîmplă, primele semne că în fostul viermuș au pornit a se dezvolta organe vitale, primele semne că ,ciudățenia" capătă un sens, apoi ochii, apoi simțirile, apoi reacții, răspunsuri la împrejurul pe care să-l perceapă, ca pînă la urmă să devină stăpînul spațiului și al timpului interior, știind parcă despre importanța lui absolută, emițînd pretenții și cerîndu-și drepturi, făcînd
A murit Luki... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11136_a_12461]