11,186 matches
-
viața a milioane de oameni. Aspectul lor lăbărțat, diform și mizer vorbea despre viața amărîtă a milioane de nulități ale străzii, fapt atît de pregnant și de evident Încît, În timp ce mortul ședea acolo, iar obrazul lui căpăta culoarea cenușie a cadavrelor, trupul său parcă se strîngea, se micșora, se subția sub ochii noștri, rupînd ultimele sale legături cu viața, iar veșmintele dobîndeau ele Însele personalitate și trăsături mult mai vii decît trupul pe care Îl acopereau. Iar acum chipul mortului ajunsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
dintre cei de față Începuseră să se retragă, mulțimea ce trecea grăbită spre-casă traversînd platforma de ciment se rărise considerabil, iar cercul celor adunați În jurul mortului se subțiase, rămînÎnd doar cei cărora le plăcea - ca muștelor ce se hrănesc cu cadavre - să aștepte pînă ce trupul avea să fie transportat. O prostituată tînără, negresă, intră pe poartă și Înaintă pe platformă privind iute În jur la fiecare pas, cu un zîmbet hidos și rece Întipărit pe buzele subțiri rujate. CÎnd văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
fereastră. TÎnărul Își luă Încet haina și geamantanul de pe suportul de deasupra capului său și ieși pe culoarul Îngust, Închise fără zgomot ușa compartimentului. Apoi rămase o clipă pe loc și privi Înapoi nehotărît. În semiîntunericul compartimentului conturul ireal al cadavrului zăcea nemișcat pe perne. Oare nu era mai bine să lase lucrurile așa cum le găsise, În liniște, pînă la sfîrșit? Oare nu este adevărat că, În acest mare vis al timpului În care trăim și ne mișcăm, nu există decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
să văd dacă știi să pui întrebări. E o poveste foarte tristă. Am aflat- o și eu de la cineva. Iată: Într-o dimineață, undeva, într-o cameră de hotel, doi tineri, Antoniu și Cleopatra au fost găsiți morți. După descoperirea cadavrelor, au început imediat cercetările. Pe trupurile celor doi nu se vedeau semne de violență, nicăieri nu s-au găsit urme de otravă, nici arme, gloanțe sau cuțite, nici pete de sânge. În încăpere, în afara unui borcan, a unui bol
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
la măsuța de la café-bar și ascultăm, cu interes domol, povestea unuia adus de feciorul neastâmpărat, acela cu poezia și cu steagul. Domnul tocmai dezvăluie adevăruri despre revoluție, știe despre teroriști, știe despre serviciile secrete, știe despre cum au fost arse cadavre la șirele de paie de la ceapeul din Freidorf, cunoaște exact ce au făcut și ce fac securiștii, cum anume acționează după reguli de el știute. Îl ascultăm cu îngăduință, povestea merge înainte, domol sorbim din vodcă, ușor răspândim fum din
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
trupurilor se putea face în mai multe moduri: pur și simplu acoperind trupul cu pământ, depunându-l într-un recipient rectangular delimitat de pietre sau uneori de cărămizi, rareori adăugând un fel de paviment sau o suprastructură cu boltă; introducând cadavrul într-un vas mare de ceramică (în cazul copiilor), rupând eventual spinarea înghesuită și introducând-o într-un alt vas răsturnat în formă de pălărie în cazul în care trebuia să încapă trupul unui adult care nu intra. Mai rar
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
considerată tipic „iudaică”, era înmormântarea în camere mortuare săpate în stâncă sau - mai rar - în grote. De multe ori, mormintele în formă de cameră erau prevăzute cu bănci (sau cripte) de-a lungul pereților laterali pe care se puteau depune cadavrul culcat împreună cu ofertele votive. Acest fel de morminte, cu una sau mai multe încăperi, s-a răspândit în Iudeea în special între a doua jumătate a secolului al VIII-lea și secolul al VI-lea î.C. (Bloch-Smith, 1992, p.
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
calcul pentru forțele din ligamentele laterale considerate și tendonul lui Achile au rezultat din echilibrul static de momente, scrise în raport cu punctul D. Pentru evaluarea corectă a dimensiunilor antropometrice care intervin în calculul acestor forțe, s-au efectuat măsurători pe un cadavru, în cadrul Catedrei de Anatomie de la Facultatea de Medicină Generală a Universității de Medicină și Farmacie “Gr. T. Popa” Iași; în figura 3.27 sunt prezentate două imagini din timpul disecției efectuate. Pentru cazul unui contact al piciorului cu solul de-
Cercetări privind modelarea biomecanică a sistemului locomotor uman cu aplicabilitate în recuperarea medicală şi Sportivă by Mihai-Radu IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100990_a_102282]
-
rudele noastre; ei s-au războit cu noi și noi i-am învins» (IV, 65). Îndată ce regele a murit, corpul lui este acoperit cu ceară, deșertul pântecelui este deschis, curățat și umplut cu plante mirositoare, mirodenii și grâne de anason. Cadavrul astfel pregătit este condus pe un car de la un popor la altul. Acei ce-l primesc în trecerea lui, pentru a-și arăta durerea, își taie vârful urechilor, își rad părul, își fac tăieturi în brațe, își spintecă fruntea și
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
Decebal și să-i răzbune moartea, căci în momentul în care va primi scrisoarea, el nu va mai fi între vii, și ia otrava chiar în noaptea când trimisese curierul către domnul său, nelăsând în mâinile lui Decebal decât un cadavru, care nu-i mai putea sluji la nimic. Așa știau Romanii, chiar în timpul decadenței lor, să-și împlinească datoria! Dar și Decebal chiar când năimia ucigași sau trăda credința datorită vorbitorului de pace, ce făcea el alta decât tot împlinirea
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
acolo, sau pe căutătorii în gunoi, sau vecine care întindeau rufele, și se simțea atît de singur și de puternic încît se gîndea să deschidă fereastra și să sară afară. îl cuprindea o voioșie amară imaginîndu-și cum s-at prăbuși cadavrul lui la pămînt printre ei. în cele din urmă, își auzea cu groază tatăl venind, tram-tram, pe scări, cărîndu-și bicicleta. De obicei, Thaw îi alerga în întîmpinare. Acum o auzi pe maică-sa cum deschide ușa, apoi un murmur de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
un vînt de toamnă. Toate acestea rămăseseră pentru că aminteau mai puțin de doamna Thaw decît ar fi făcut-o îndepărtarea lor totală. în prima zi de cursuri la școala de artă se trezi în mireasma dulceagă ce emanase odată din cadavrul vîrît în sicriul de pe covorul din fața șemineului. îi luase două-trei săptămîni să dispară, dar el îl regăsea cînd intra pe neașteptate în încăpere, deși era conștient că acum era mai mult ca sigur ceva fantomatic și subiectiv. Printr-o despicătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
bine dacă lucrul nu ne interesează, și învățăm să desenăm bine desenîndu-l mai întîi prost, nu desenînd ceva ce ne plictisește de moarte. A învăța să desenezi becuri arse și cutii e ca și cum a-i învăța să faci amor cu cadavre. Unul dintre studenți rînji și zise că depinde de cadavru. Iar celălalt îl întrebă grav: — Ești comunist? — Nu. — Ești bevanit? — Sînt de acord cu Bevan că Anglia nu ar trebui să fabrice bombe atomice. — Mi-am imaginat. Profesoara intră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
bine desenîndu-l mai întîi prost, nu desenînd ceva ce ne plictisește de moarte. A învăța să desenezi becuri arse și cutii e ca și cum a-i învăța să faci amor cu cadavre. Unul dintre studenți rînji și zise că depinde de cadavru. Iar celălalt îl întrebă grav: — Ești comunist? — Nu. — Ești bevanit? — Sînt de acord cu Bevan că Anglia nu ar trebui să fabrice bombe atomice. — Mi-am imaginat. Profesoara intră și Thaw se întoarse la locul lui, simțind că, într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
a lui Marjory? Oare avea importanță? Ajunse acasă, se vîrî în pat și adormi. Stătea pe terenul de golf din Alexandra Park, nu mult după ivirea zorilor, ascultînd o ciocîrlie cîntînd în aerul cenușiu de sus. Cîntul se opri și cadavrul păsării se prăbuși în iarba de la picioarele lui. Coborî dealul printre leșuri de ciori și mierle, îndreptîndu-se spre poartă. în Alexandra Parade, un tramvai pentru muncitori, gol, după toate aparențele, mugi trecînd de semafor. Urmări schimbarea luminilor semaforului din roșu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
sfărîmă transformîndu-se într-o balegă. Din ea ieșiră gîndaci imenși. Orașul se umplu de ei. Aveau o lungime de zece centimetri și formă de barcă, cu antene și guri în stomac. Erau pretutindeni, în fiecare clădire, și aruncau mobile și cadavre pe fereastră. Le era teamă de spațiile deschise, pe care le traversau în goană. în unghiul format între zid și trotuar, Thaw se ghemui între doi care își bîțîiau antenele deasupra lui fără pic de curiozitate. Pentru că nu aveau ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
într-o gaură din care fusese extras un dinte. Era sigur că tocmai văzuse o fată lipsită de frumusețe sau inteligență ieșite din comun. Se întrebă de ce fusese tot ce-și dorise de la o femeie. Se deosebea de Marjory așa cum cadavrul doamnei Thaw nu semăna cu mama lui. își dorea să fi spus ceva ironic sau memorabil, dar nu-i dăduse nici un prilej. — Ăsta nu e genul tău obișnuit de lucru, Duncan. Tremură și coborî. își simțea trupul neobișnuit de greoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ia contact cu forma inertă, fără viață. Și fără să-și dea seama că se mișcă, se apropie de platou, întinse mâna, apucă cearșaful cu vârful degetelor, îl ridică, îl trase deoparte și-l lăsă să cadă pe jos, dezvelind cadavrul. 14 Gosseyn se așteptase să vadă niște resturi aproape carbonizate. Într-un anume fel, corpul întins, rigid pe placa de marmoră părea oribil mutilat, dar figura era neatinsă. Fără îndoială, trăgătorilor li se dăduse ordin să nu distrugă creierul. Toracele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
dacă creierul se mai afla la locul lui. Un zgomot în spatele lui, îl făcu să se întoarcă, cu o mișcare lentă, derulată parcă cu încetinitorul. Practic, înainte de a se întoarce, mintea lui trebui mai întâi să se desprindă de imaginea cadavrului ca să perceapă mai clar situația. Îi trebuiră câteva secunde bune până să stabilească o analogie între zgomotul auzit și un alt sunet asemănător. Roți de cauciuc pe pardoseala de marmoră: X. Privi în jurul lui cu hotărârea fermă a celui pregătit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
urmărea cu ochii ei luminoși. ― Și acum ce facem? Era vocea gravă, fără nici o urmă de umor a lui X. ― Mă gândesc, Gosseyn, că nu ai nici cea mai mică posibilitate să ne împiedici să te întindem alături de primul tău cadavru. Nu era o constatare foarte strălucită, dar avea o oarecare importanță pentru cineva care nu este deloc convins că un alt treilea corp este gata pregătit să-i preia esența personalității, chiar din clipa distrugerii celui de al doilea. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
treilea 66. Își dezbrăcă hainele ce i se dăduseră la palat și-și puse unul dintre costumele proprii. Îi venea perfect. Gosseyn nu-și putu stăpâni un oftat. La urma urmei, îi era greu să accepte această identificare cu un cadavru. Își găsi banii acolo unde îi lăsase, între paginile unei cărți. Luă 75 de dolari în bancnote de 5 și de 10, reintroduse valizele în fișet și restitui cheia la recepție. Ajuns în stradă, apelurile unui distribuitor automat de ziare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
radio. Acum, cu un nod în gât, privea reproducerea fotografică. Era o fotografie făcută din față și, fără îndoială era el. Dar ceva nu era totuși în regulă. Îi trebuiră câteva secunde bune să găsească ce. Era o fotografie a cadavrului lui. Gilbert Gosseyn I-ul. Râsul său fu amar. Lăsă ziarul să cadă și se împletici până la scaun. Era bolnav de furie și de ciudă. Fusese cât pe aci să se sinucidă. Și fusese atât de aproape de acest gest, încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
este unul dintre cei mai importanți suprarealiști europeni. A publicat: Drumețul incendiar (1936), Libertatea de a dormi pe o frunte (1937), Vasco da Gama (1940), Culoarul somnului (1944), Medium (1945), Critica mizeriei (1945), Teribilul interzis (1945), Spectrul longevității: 122 de cadavre (1946), Castelul orbilor (1946), Éloge de Malombra (1947), Filonul (1952), Tabăra din munți (1952), Athanor (1968), Poeme alese (1970), Poetizați, poetizați... (1970), Copacul-animal (1971), Tatăl meu obosit (1972), Malul albastru (1990), Fața și suprafața urmat de Malul albastru (1994), Focul
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
am stins lumina și ne-am întins pe sofa, în timp ce Dragoș se instala pe masa lungă a Mariei, peste tuburile cu ulei și pânzele îngrămădite acolo, „mâine, am să-ți procur și niște mere“. * Într-un ghețar au fost descoperite cadavrele perfect conservate a șapte aviatori dispăruți cu 28 de ani în urmă deasupra Islandei. 2. Am stat un timp la Maria, n-aș putea spune cât, ea ținea la mine în felul ei încă de pe când jucam rugby, venea pe
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
ea, că mă iubește, mi se părea că plânge, n-avea decât... * Observatorul astronomic din Kitt Peak a anunțat descoperirea vestigiilor unei stele care a explodat cu aproximativ 300 000 de ani în urmă în constelația Lebedei. 4. Ca un cadavru cu aripi de înger era Maria, venea tot mai rar pe la noi, avea ochii ușor bulbucați, îmi plăcea de ea, umbla năucă pe lume, se descurca binișor, o ajutau și părinții; o dată, când m-a întâlnit singur pe străzi (ieșisem
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]