4,790 matches
-
fapt al Marucăi Cantacuzino) o experiență unică. Eram în acel moment vreo 15 pensionari ai "casei de creație" (în majoritate pictori) și, după cină, muzicologul Firca ne invită în salon să ne cânte la pian. Ne-am așezat cu toții pe canapelele și fotoliile originale risipite în jurul salonului; un enorm covor oriental se întindea între noi și pian. Firca trecea de la o piesă la alta, improvizând la nesfârșit (trecuse de miezul nopții) și la un moment dat "atacă" Lacul lebedelor. Am simțit
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
nu fac dragoste decât după căsătorie, în trenul care îi duce în voiajul de nuntă, totul expediat într-o frază. Felix rămâne cast. Otilia i se vâră în pat. El are gânduri de carieră și matrimoniale, așa că se mută pe canapea. Seriozitatea sa o sperie pe fată care îl părăsește chiar a doua zi pentru totdeauna. Bietul Ioanide e „mascul feroce” mai mult în enunțurile altora și ale autorului. Și el o respinge pe Sultana, care i se oferă obstinată. Eroii
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
construiește pe măsura derulării scenariului confesiv. N-a scăpat, de altfel, nici unuia dintre analiștii domeniului coté-ul sexual al oricărei activități intimiste. Complicitățile, rețeaua de mici și trainice secrete, tensiunile rezolvate prin transcrierea În caietul de Însemnări zilnice (echivalent parodic al canapelei psihanalitice!), toate acestea alcătuiesc premisele unei tensiuni În care se Întrevede refularea sexuală. Intimitatea se leagă, de altfel, de dorință și de (ne)Împlinirile ei. Nu există, așadar, jurnale ale „fericirii” (carnetele lui N. Steinhardt sunt astfel numite doar prin
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
și de nepedepsit, cu trecerea vremii conștiința de sine a scriitorului e dată de raportul cu propriul inconștient. Intimitatea autorului devine un spațiu În care acesta jonglează cu datele obiective ale vieții, răsturnând prejudecăți, diminuând complexe. Jurnalul se substituie, adeseori, canapelei psihanalistului 15, loc al investigării unor profunzimi nici măcar bănuite. Reprezentarea spațială a eului, propusă de psihanaliză, a coborât autochestionarea În cele mai ascunse pliuri ale conștiinței. Existentul se subordonează subiectului și subiectivității, iar lumea se comprimă Într-o imagine. Eul
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
exteriorul, pentru că el este dublul perfect al autorului: autobiografia sa inconștientă, autoportretul În mișcare, niciodată terminat. Anularea retroactivă a răului, ca și refularea, proiecția, Întoarcerea către sine, transformarea În contrariu, toate aceste recriminări profilactice Își găsesc În jurnalul intim - adevărată canapea a psihanalistului avant la lettre - locul ideal de desfășurare. Cu atât mai mult cu cât perceperea lor, declanșarea se produc În afara câmpului de bătălie. Jurnalul intim reface, În scris, chiar bătăliile pierdute, pregătind variante de interpretare ale evenimentelor care deja
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
putem aștepta peste câțiva ani... Privesc la „Maidan TV” Azi nu am nici un chef de scris. Ce atâta scris, doar pentru a demonstra mai știu eu cui, că am învățat și scrisul, nu numai cititul? Azi mă voi tolăni pe canapea și voi privi la televiziunea cea mai urmărită din România: Maidan TV. Chiar dacă unii dintre dumneavoastră, cu un spirit de observație mai ascuțit, mă veți contrazice că asemenea televiziune încă nu are licență de transmisie la noi, eu îl pot
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
bogate, pe care le însoțesc în viața de zi cu zi. O instruire ludică și afectivă În Memoriile sale, contesa Jean de Pange povestește cum bunica sa, în anii 1900, a inițiat-o în mitologia greacă și romană. Fotoliile și canapelele saloanelor din casă erau acoperite cu tapiserii ce evocau scene din viața zeilor și zeițelor. "Bunica mea inventa un joc de urmărire între mobile, de la un fotoliu la altul, fredonând: "Prin pădure ne-am plimbat / Când lupul era plecat". Dar
Sociologia burgheziei by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
apar de acum amănunte, demne de luat în serios. Pe bune, cine și-ar face griji stând cu mătușile în cauză - imaginea tipică a unor bunicuțe simpatice și pensionare convinse - dacă n-ar ști că au un cadavru ascuns în canapea? În definitiv, ele l-au otrăvit cu Furadan (un pesticid pentru ucis lei și hiene) pentru că era „atât de singur, atât de pensionar și atât de nefericit... Vezi ce figură liniștită are acum că a scăpat de dări și impozite
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
să intre în compartiment. După cum prevăzuse, la Ploiești au coborât destul de mulți călători, mult mai mulți decât au urcat. Printre ei erau și cei trei amatori de șeptic. De nu ar fi plecat ei, nu ar fi observat că pe canapeaua de vizavi stătea, parcă ascunsă de ochii lumii, o tânără persoană. Mai precis, era vorba de trei persoane. Tânăra nu călătorea singură, ci împreună cu mama, o femeie ce părea apropiată ca vârstă de fiică, și cu tatăl ei, un bărbat
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
nu-l ocupați acum, vin alții de pe coridor! În realitate, pe coridor aproape că nu mai existau "alții". Doar o săteancă cu un băiețel de vreo zece anișori și vreo trei-patru fumători. Bidaru ezită o clipă, apoi se așeză pe canapeaua de lemn și nu mai știa ce să facă. Ar fi trebuit să o salute încă din primul moment. S-o facă acum? E prea târziu. Se va face de râs! Pentru o clipă, un fior plăcut, i-a străbătut
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
din șanțul ei, trebuia luată cu amândouă mâinile pe sus și pusă la loc, dacă ai fi vrut să o închizi sau să o deschizi, dar acum nu era cazul; din motive de căldură trebuia ținută permanent deschisă. Din fericire, canapelele din lemn erau încă solide și asigurau opt locuri comode pentru norocoșii ce le ocupau. Deasupra lor mai exista și o oglindă scorojită, în care, la nevoie, cei interesați și-ar putea aranja freza sau mustața. Lipsa becurilor nu prezenta
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
două persoane din urmă. Pe motivul că nu se mai simte în apele lui, ar fi vrut să iasă pe coridor și să arunce o privire prin fereastra vagonului însă, în ultima clipă, se răzgândi, tocmai datorită faptului că pe canapelele curate și moi se călătorea destul de comod și de lejer. Ne fiind hotărât ce să facă, rămase pentru câteva momente în picioare. Cu toate că trenul circula cu vagoanele aproape goale, erau ocupate toate cele șase locuri. Pe coridorul lung aproape pustiu
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
bolovan, jur-împrejurul său acel cer înstelat și acea uriașă sferă în fața sa, s-ar fi convins ca totul nu e altceva decât un vis. Avea chiar impresia că se află, împreună cu alți călători foarte cunoscuți în centrul unei sfere, pe canapeaua moale a unui tren foarte lung, transparent, liniștit și odihnitor și care trece printre constelații într-o perfectă liniște, dar într-o viteză nebună. Trenul nu avea uși iar el, împins din toate direcțiile de un curent amețitor, în armonie
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
va uita de lapovița ce i se lipea de haine, va uita de vântul în rafale și cu gândul la ceva frumos va dormi ca un prunc. Într-adevăr, la o jumătate de oră după cele întâmplate mai sus, pe canapeaua moale, după modelul american, cu picioarele întinse pe un scaun din apropiere, cu ochelarii agățați de nas gata-gata să-i cadă peste romanul deschis la întâmplare, începu să citească în gând, aproape silabisind: "Locotenentul Ghenea trânti cărțile... Turnă altă țuică
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
fi întâmplat nimic. Acuși, acuși, cineva o va pronunța, își zicea el căutând un răspuns pe care nu-l găsea. Nici cu soția nu avea posibilitatea să se consulte, deoarece toți ochii erau ațintiți asupra lor. Tinerii însurăței, tolăniți pe canapeaua de vis-a-vis, deși șușoteau ceva între ei din care Bidaru nu pricepea nimic, erau cu ochii pe el. La un moment dat, liniștea relativă s-a întrerupt brusc. Mișu, sigur pe sine, deși înalt, pentru a da o mai mare
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
-o în mod considerabil. „Folosirile cuvintelor pot să difere unele de altele în felul în care frumusețea se deosebește de un scaun. Ele sunt incomparabile în acel fel în care anumite lucruri pe care le cumpărăm sunt incomparabile, bunăoară o canapea și permisiunea de a ocupa un loc într-un teatru. Când vorbim de cuvinte și de semnificația lor tindem să le comparăm cu banii și cu lucrurile pe care le cumpărăm cu ei, mai degrabă decât cu banii și cu
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
de banii pentru care avea proces la Iași cine se va fi folosit? După moartea acestei nenorocite, I. Păun-Pincio a văzut, într-o dimi neață, cum pe Strada Teatrului din Botoșani se scoteau în vînzare cîteva lucruri ale ei: o canapea, vreo două sofe, niscaiva cărți și cîteva lucruri, toate vechi, toate hîrbuite, care grăiau lumii de sărăcia, de mizeria în care au trăit cei care le-au avut315. Bineînțeles că le vindea Aglaia Drogli. La 2 decembrie 1889, avocatul Athanasie
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
dar mobilarea care corespunde cu un ideal de viață mai puțin rigid și sofisticat triumfă, așa cum o dovedesc scaunele pliante și fotoliile destinate relaxării, mobilele prevăzute cu rotile, paturile multifuncționale care integrează locul de dormit, masa de lucru și dulapul, canapelele cu denivelări comandate pretându-se la diverse poziții. Dacă o tendință a designului contemporan privilegiază umorul și fantezia, o alta, de o mai largă audiență, valorizează un stil simplu și călduros, cum ar fi mobila scandinavă din lemn alb sau
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
nu îți pasă de preț Într-o perioadă ieșeam în oraș cu o femeie pasionată de decorațiunile interioare. Într-o zi, m-a târât foarte bucuroasă la un centru de design interior din Orange County pentru a-mi arăta o canapea din piele de ied. Pielea era mai moale și mai elatică decât orice văzusem eu până atunci. Cum stăteam eu jos, m-a întrebat: „Nu-i așa că e o canapea minunată?” „Așa-i, e minunată”, i-am răspuns. „Și costă
[Corola-publishinghouse/Science/2304_a_3629]
-
design interior din Orange County pentru a-mi arăta o canapea din piele de ied. Pielea era mai moale și mai elatică decât orice văzusem eu până atunci. Cum stăteam eu jos, m-a întrebat: „Nu-i așa că e o canapea minunată?” „Așa-i, e minunată”, i-am răspuns. „Și costă doar 12.000 de dolari.” „E uimitor ce pot face pentru doar 12.000 de dolari” , am replicat. „Și nu te deranjează prețul?” „Prețul chiar nu mă deranjează deloc.” De ce
[Corola-publishinghouse/Science/2304_a_3629]
-
pentru doar 12.000 de dolari” , am replicat. „Și nu te deranjează prețul?” „Prețul chiar nu mă deranjează deloc.” De ce oare nu mă deranja? Pentru că nu aveam nici cea mai mică intenție să dau 12.000 de dolari pe o canapea, indiferent din ce era făcută. Să te întreb ceva: dacă aș fi vrut să cumpăr acea canapea, tot așa aș fi reacționat? Nuuu, îți dai seama că nu mi-ar fi convenit deloc. Obiecțiile sunt semnale de interes pentru produsele
[Corola-publishinghouse/Science/2304_a_3629]
-
deranjează deloc.” De ce oare nu mă deranja? Pentru că nu aveam nici cea mai mică intenție să dau 12.000 de dolari pe o canapea, indiferent din ce era făcută. Să te întreb ceva: dacă aș fi vrut să cumpăr acea canapea, tot așa aș fi reacționat? Nuuu, îți dai seama că nu mi-ar fi convenit deloc. Obiecțiile sunt semnale de interes pentru produsele tale. În domeniul imobiliar se știe că, atunci când prezinți o proprietate și persoana respectivă se arată foarte
[Corola-publishinghouse/Science/2304_a_3629]
-
la fiecare pacient. Să ne luăm timp liber din ceea ce este până la urmă o intreprindere foarte stresantă este probabil ceva valoros, pentru că dacă noi nu ne îngrijim de noi înșine, atunci cine să o facă? Un timp pentru refacere, o canapea de relaxare, pot permite ca inspirația să se reverse din nou din inima noastră, așa cum în final o va și face, dar noi nu putem face ca asta să se întâmple. Cândva în viitor, mai devreme sau mai târziu, creativitatea
Hipnoza și stresul. Ghid pentru clinicieni by Peter J. Hawkins () [Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
fiind o persoană semnificativă și importantă și se dezvoltă un transfer pozitiv. Cu toate acestea alianța terapeutică poate fi influențată negativ sau pozitiv de statutul social al terapeutului, înfățișarea sa (înălțime, greutate, îmbrăcăminte, expresia facialăă, mobila din cabinet (de exemplu canapeaua psihanaliticăă, terapia față în față, picturi, plante, diplomele înrămate și așa mai departe. Deși multe din exemplele din această carte sugerează abordări pentru a ajuta pacientul să găsească soluții la propriul său stres individual, se recunoaște faptul că multe probleme
Hipnoza și stresul. Ghid pentru clinicieni by Peter J. Hawkins () [Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
co-counsellingă nu este același lucru cu terapia reciprocă, deoarece terapia reciprocă este „unidirecțională” și de obicei se realizează pe baze financiare. Pentru a deveni și a continua să fie un terapeut eficient, terapeutul mai are nevoie de două instrumente: o canapea și un coș de gunoi. O canapea este un instrument valoros pentru terapeut fiindcă poate fi folosită pentru: A se întinde atunci când este epuizat, când se luptă cu anumite lucruri sau ia lucrurile prea în seriospentru a se relaxa, a
Hipnoza și stresul. Ghid pentru clinicieni by Peter J. Hawkins () [Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]