3,702 matches
-
trecut, în unele zone, se făceau slujbe religioase pentru sănătatea animalelor . Paștele căilor provine din Transilvania și este sărbătorit în zilele când Paștele Ortodox coincide cu cel Catolic. Explicația este ca in vechime, atunci când Paștele Ortodox nu coincidea cu cel Catolic, țăranii de credință Ortodoxă împrumutau caii de la țăranii de credință Catolică și invers. Atunci când cele două sărbători coincideau, caii se odihneau, si era Paștele Căilor. Mai are și sensul de "La calendele grecești" ("Ad calendas graecas" în limba latină). Expresia
Paștile cailor () [Corola-website/Science/315151_a_316480]
-
călăuzit pe tineri și a răspândit în nenumărate inimi bucuria și pacea. Chiar de la început, Radio Maria nu s-a manifestat ca un grup sau mișcare particulară de inspirație catolică, ci ca un serviciu oferit Bisericii. Este o inițiativă a catolicilor, deschisă întregii comunități. Asociația Radio Maria, ce reprezintă proprietatea radioului și îi păstrează identitatea și carisma originară, este formată din catolici, preoți și laici, călugări și călugărițe, care provin din cele mai diverse realități ecleziale. La fel si responsabilii postului
Radio Maria () [Corola-website/Science/315215_a_316544]
-
ca un grup sau mișcare particulară de inspirație catolică, ci ca un serviciu oferit Bisericii. Este o inițiativă a catolicilor, deschisă întregii comunități. Asociația Radio Maria, ce reprezintă proprietatea radioului și îi păstrează identitatea și carisma originară, este formată din catolici, preoți și laici, călugări și călugărițe, care provin din cele mai diverse realități ecleziale. La fel si responsabilii postului de Radio la diferite niveluri,conducătorii de programe și întregul șir de voluntari, ei primesc spiritul postului Radio Maria. "Trăsătura postului
Radio Maria () [Corola-website/Science/315215_a_316544]
-
Santa, s-a născut în America și a copilărit în Italia, iar tatăl său, , este nativ din Italia, Borgotaro, a fost zidar și mai tarziu supraveghetor la Scoala Catolică Paramus, deasemenea a fost decorat în Al 2-lea Război Mondial. Părinții săi au fost catolici devotați, iar în casa Gandolfini se vorbea italiană. Gandolfini a locuit în Park Ridge, New Jersey și a absolvit liceul în 1979 unde a făcut baschet de performanță și era înscris în trupele de teatru ale liceului. Deține o diplomă
James Gandolfini () [Corola-website/Science/318605_a_319934]
-
refugiat pe un vas de război britanic. Deși detronat,a păstrat demnitatea de "calif", demnitate fără nicio putere executivă. Cucerirea turcă din anul 1453 a atras asupra Constantinopolu-ului o a doua mare devastare, după cea suferită, în 1204, din partea creștinilor catolici din Cruciada a IV-a. Din vechile edificii monumentale creștin-bizantine nu au mai rămas în picioare decât bisericile transformate, la începuturi, în moschei, puține biserici creștine acceptate de sultanul cuceritor, fortificațiile antice inițiate în anul 413 e.N. de către prefectul pretoriului
Istoria Istanbulului () [Corola-website/Science/318583_a_319912]
-
ei, fiind guvernată de interese financiare și nu de spiritul umanitarist pe care îl pretind sioniștii [...]. Bailey a predat o formă de spiritualitate universală ce transcende identificarea denumită, crezând că, " Fiecare clasă de ființe omenești este un grup de frați. Catolicii, evreii, ne-evreii, occidentalii și orientalii sunt toți fii ai lui Dumnezeu". Ea a afirmat că toate religiile îți au originea în aceeași sursă spirituală și că umanitatea va începe să realizeze acest lucru, iar rezultatul va fi aparția unei
Alice Bailey () [Corola-website/Science/316179_a_317508]
-
sfinților, împreună cu Iustina, în anul 1969, din cauza lipsei de evidențe istorice. Numele lor au fost înlăturate și din lista oficială a martirologiei romane în 2001 - listă în care se regăsesc, însă, alți cinci sfinți numiți "Ciprian" și două sfinte "Iustina". Catolicii tradiționaliști continuă să celebreze memoria acestor sfinți martiri, pe 26 septembrie. Legenda trebuie să se fi creat încă din secolul al patrulea, fiind menționată atât de Grigore de Nyssa, 335 - 395 cât și de Prudentius, 348 - 405/413. Ambii însă
Ciprian și Iustina () [Corola-website/Science/316231_a_317560]
-
rit apusean, alături de 115 întrebări adresate Papei Nicolae I. Conducătorul bulgar a vrut să profite de rivalitatea dintre Biserica Romei și cea a Constantinopolului, scopul lui fiind acela de a obține o Biserică Bulgară independentă, prevenind astfel influențe atât din partea catolicilor, cât și a bizantinilor. Răspunsul detaliat al papei la întrebările lui Boris a fost adus de doi episcopi care conduceau o misiune al cărei scop era facilitatea convertirii poporului bulgar. Totuși, atât Nicolae I, cât și succesorul lui, Papa Adrian
Țaratul Bulgar () [Corola-website/Science/320215_a_321544]
-
carte, suspectată de a fi eretică. John Henry Newman a făcut tot posibilul pentru a îndepărta neînțelegerile, punând să fie tradusă cartea. În cursul anilor 1850, episcopii irlandezi s-au opus constituirii unei "universități Queen's" în Irlanda, în care catolici și protestanți ar putea studia împreună. Această politică britanică a fost considerată de episcopii irlandezi care se opuneau acestei creeri drept o voință de a impune progresiv anglicanismul în Irlanda. În acest context, episcopii din Irlanda i-au cerut lui
John Henry Newman () [Corola-website/Science/320290_a_321619]
-
a arătat locul inteligenței și al cercetătii adevărului în convertirea sa. Această carte a fost un mare succes de librărie și a condus la o schimbare importantă în situația lui John Henry Newman: a primit susținerea și felicitările a numeroși catolici ale căror îndoieli au dispărut. Acest lucru a permis și să restabilească dialogul cu anglicanii din "Mișcarea de la Oxford", între care "John Keble" și "Edward Bouverie Pusey". cu care el nu mai vorbea de aproape 20 de ani. Papa Leon
John Henry Newman () [Corola-website/Science/320290_a_321619]
-
Conciliul Tridentin, la mijlocul secolului al XVI-lea. Până atunci niciun conciliu ecumenic nu se pronunțase în această privință. Sinodul de la Ierusalim (1672) a stabilit canonul Bibliei pentru bisericile ortodoxe. Acest sinod a aprobat același canon al Noului Testament ca cel catolic, dar a aprobat un canon diferit în ce privește Vechiul Testament. Numai 8 din cele 27 de cărți din Noul Testament sunt în mod sigur scrise de autorii cărora le sunt atribuite, și anume șapte din epistolele pauline și Apocalipsa lui Ioan (care e
Apocrif () [Corola-website/Science/320332_a_321661]
-
a avut loc între 1545 și 1563. Până atunci niciun conciliu ecumenic nu se pronunțase în această privință. Sinodul de la Ierusalim (1672) a stabilit canonul Bibliei pentru bisericile ortodoxe. Acest sinod a aprobat același canon al Noului Testament ca cel catolic, dar a aprobat un canon diferit în ce privește Vechiul Testament. De remarcat că Luther a marcat patru cărți din Noul Testament drept „Antilegomena”: Evrei, Iacob, Iuda și Apocalipsa lui Ioan. Luteranii de azi le numesc deuterocanonice în loc de Antilegomena.
Canon biblic () [Corola-website/Science/320339_a_321668]
-
secolul al XIV-lea, principalele milieturi din Imperiul Otoman, în afară de cel musulman, au fost cel greco-ortodox, cel evreiesc, cel armenesc și cel siriacă-ortodoxă . Etnicii armeni formau trei milieturi în funcție de credințele lor. Au mai existat și alte milieturi, precum cele ale catolicilor, samaritanilor sau a karaiților. Comunitățile otomane au prosperat în timpul Imperiului Otoman, în condițiile în care sultanul era și calif. Legea otomană nu recunoștea noțiuni precum etnia sau cetățenia. Aceasta făcea ca toți musulmanii, indiferent de etnie, să se bucure de
Millet (Imperiul Otoman) () [Corola-website/Science/321214_a_322543]
-
a organizațiile sale religioase au trecut sub controlul Patriarhiei Ecumenice a Constantinopolului în 1766. Până în secolul al XIX-lea, armenii aveau un singur miliet, în rândul căruia erau încadrați atât cei care aparțineau de Biserica Apostolică Armeană, cât și armenii catolici și cei protestanți. În secolul al XIX-lea s-a separat un miliet catolic armean. Nearmenii care erau credincioșii unor biserici înrudiți din punct de vedere teologic cu armenii (așa-numiții noncalcedoneni) s-au aflat sub autoritatea Patriarhiei Armene, deși
Millet (Imperiul Otoman) () [Corola-website/Science/321214_a_322543]
-
luternaism ca urmare a promisiunilor celor ce îl promovau și împotriva prezenței Bisericii Catolice. Între 1558 și 1583 se desfășoară Războiul Livonian. Locuitorii din nordul și vestul Livoniei (Courland, Vidzeme și Zemgale) acceptă credința luterană, în timp ce cei din Latgalia rămân catolici. În 1561, Livonia devine un ducat vasal al Marelui Ducat al Lituaniei. Opt ani mai târziu, când s-a format Uniunea statală polono-lituaniană, Livonia a devenit un domeniu al Coroanei. În timpul Războiului polono-suedez (1600-1629), multe teritorii ale Livoniei intră în
Istoria Letoniei () [Corola-website/Science/320586_a_321915]
-
52 % maghiari - 10 % alții). S-a numărat printre cei mai tineri colonei din Armata Comună la vremea sa și a ieșit în evidență ca unul din cei mai însemnați ofițeri de religie protestantă într-o instituție, în general, dominată de catolici. Din martie 1898 până în octombrie 1902, Kövess a fost comandantul regimentului de infanterie 23 din Budapesta (compus aproape exclusiv din maghiari). În octombrie 1902 a preluat conducerea brigadei de infanterie nr. 15 a diviziei nr. 8 din Innsbruck (al cărei
Hermann Kövess von Kövessháza () [Corola-website/Science/320585_a_321914]
-
de cult a fost stabilit „Sf. Arhanghel Mihail” (sărbătorit în fiecare an la 8 noiembrie), acesta fiind schimbat în 1940 în cel al „Adormirii Maicii Domnului”. În anul 1867, "„Directoriul Arhidiecezei de Lemberg”" menționează că în Cacica trăiau 1.356 catolici de rit roman, 5.490 greco-catolici, 29 protestanți și 88 de rit mozaic. Până la sfârșitul secolului al XIX-lea, parohia greco-catolică a primit două vizite ale ierarhilor din Galiția: mitropolitul Iosif Sembratovici de Liov (la 5 mai 1880) și episcopul
Biserica greco-catolică din Cacica () [Corola-website/Science/320678_a_322007]
-
ei - părăginite. Mai existau 28 de suflete, însă generația nouă trecuse la ortodocși. În anul 1661, viceprefectul Blasiu Koicsewicz face alte vizite în satele catolice din Moldova, notând că în Hârlău ""se vede că a fost o biserică romano-catolică . Aici (catolicii n.n.) sunt puțini și săraci. În total sunt 20 de suflete ce stau sub ascultarea parohului de Cotnari."" Cu prilejul vizitei, a celebrat slujba în casa unui creștin. Un alt misionar, Vito Piluzzi din Vignanello, a scris despre starea de
Biserica Nașterea Sfintei Fecioare Maria din Hârlău () [Corola-website/Science/320688_a_322017]
-
1880) și capitală de district (1893), iar în cele din urmă, în anul 1904, a primit statutul de oraș. Până la primul război mondial, comunitatea catolică din localitate a crescut constant. Astfel, dacă în 1824 Parohia Gura Humorului avea 699 de catolici în 13 localități, în 1900 erau 4.437, pentru ca în 1913 numărul lor să devină de 4.823. În administrarea Parohiei Gura Humorului s-au aflat și comunități catolice din alte localități. Printre acestea a fost și comunitatea catolică din
Biserica Preasfânta Treime din Gura Humorului () [Corola-website/Science/320719_a_322048]
-
65%), 25 greco-catolici, 22 lipoveni, 22 adventiști, 4 unitarieni, 4 baptiști, 1 armeano-gregorian, 1 armeano-catolic și 1 de religie nedeclarată. Ca urmare a încheierii Tratatului româno-german prin care locuitorilor germani ai României li se permitea să emigreze în Germania, majoritatea catolicilor de etnie germană au plecat în anul 1940 din Gura Humorului și comunitățile afiliate: Boureni, Bucșoaia, Capu Câmpului, Capu Codrului, Frasin, Mănăstirea Humorului, Păltinoasa și Voroneț. Numărul credincioșilor din Parohia Gura Humorului s-a astfel redus foarte mult. Deoarece majoritatea
Biserica Preasfânta Treime din Gura Humorului () [Corola-website/Science/320719_a_322048]
-
biserică (Capu Câmpului, Capu Codrului, Drăgoiești, Mălini, Mănăstirea Humorului, Măzănăești și Voroneț). În filiala Ostra se celebrează Sfânta Liturghie într-o biserică ortodoxă după programul celebrărilor credincioșilor ortodocși, deoarece aici nu este biserică catolică. Credincioșii catolici din Ostra sunt români catolici veniți la lucru la mină din localitățile catolice din centrul Moldovei: Nisiporești, Hălăucești, Izvoarele, Răchiteni, Săbăoani, Tețcani, Barați, Galbeni (Bacău), Butea, Răducăneni, Gherăești (Neamț), Adjudeni, Brusturoasa (Bacău), dar și din unele localități din Bucovina ori din alte zone ale țării
Biserica Preasfânta Treime din Gura Humorului () [Corola-website/Science/320719_a_322048]
-
cu asprime, pedeapsa capitală fiind aplicată și pentru infracțiuni mărunte. Spânzurarea în public era foarte obișnuită în Londra și un eveniment foarte popular. În 1780 Londra a fost zguduită de Revoltele Gordon - o răscoală de emancipare a protestanților împotrica romano catolicilor, condusă de George Gordon. Au fost avariate biserici catolice și case, iar 285 de rebeli au fost uciși. În anul 1787, Podul Londrei era singurul pod peste Tamisa, dar în acel an Podul Westminster a fost inaugurat și, pentru prima
Istoria Londrei () [Corola-website/Science/320692_a_322021]
-
să susțină această teză, dar, cu toate acestea, ea este acceptată pe scară largă. Printre alte păreri despre originea crăpăturii se numără poveștile despre avarierea în timpul vizitei marchizului de Lafayette în 1824, sau că a crăpat când anunța adoptarea legii catolicilor din 1829 în Regatul Unit și că au fost invitați niște copii să tragă clopotul, pe care l-au stricat. David Kimball, în cartea sa scrisă pentru National Park Service, sugerează că crăpătura ar fi apărut cel mai probabil între
Clopotul Libertății () [Corola-website/Science/320721_a_322050]
-
1848-1891), era originar din Silezia și lucra ca stenograf în biroul de avocat al senatorului Max Predöhl. Tatăl era protestant (luteran), iar mama era catolică pioasă care dorea ca fiul Carl să devină călugăr. Carl von Ossietzky a fost botezat catolic pe data de 10 noiembrie 1889 în biserica catolică Kleine Michel din Hamburg, și confirmat protestant pe data de 23 martie 1904 în biserica St. Michaelis din Hamburg. Tatăl lui a murit când Carl avea 2 ani, sora tatălui având
Carl von Ossietzky () [Corola-website/Science/321506_a_322835]
-
și Indian din 1760, existau dificultăți și conflicte pe de o parte între populația locală și pe de altă parte armata britanică și administrația civilă protestantă și anglofonă. Tensiunile au fost atenuate prin adoptarea Legii Quebecului din 1774, prin care catolicii au reprimit unele drepturi civile și biserica catolică a fost recunoscută. Majoritatea locuitorilor francezi ai Quebecului au ales să nu joace un rol activ în campania americană, în parte deoarece ajunseseră să accepte dominația britanică, sub care beneficiau de libertatea
Bătălia de la Quebec (1775) () [Corola-website/Science/321647_a_322976]