3,719 matches
-
De ce faci asemenea prostii? Pe timp de crivăț omul stă cuminte la casa lui. Nu iese nimeni din bârlog! Ai dreptate, Antonia, ai dreptate. Pe plita unde se găseau cazanele cu apă pentru spălatul lenjeriei spitalului, Antonia a fiert o ceașcă de ceai și i-a dat-o mamei să-și revină și să înceapă treaba. Și munceau amândouă, cot la cot, două femei singure, două prietene având fiecare obligații față de familiile lor, supunându-se zilnic unor munci grele și epuizante
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
întinerit. Îl invidiez. Să poți trăi în interiorul visului pe care l-ai construit timp de o viață, ce miracol, ce existență minunată!) Nu există imagine mai tristă decât ninsoarea care cade într-o biserică. Andrei Rubliov, Tarkovski. Sau ploaia din ceașca de ceai din Solaris. La polul opus, vrăbiile și porumbeii solari din biserica dărâmată a mănănastirii Maxineni, pierdută în deșertul Bărăganului, fostă ctitorie a lui Matei Basarab, în lumina topită a lunii august. Muzica, acest vehicul al memoriei. Ascult Simon
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
când treceam pe lângă acest patinoar natural, am auzit în boxele de pe marginea sa trilurile și icniturile muzicale ale Copilului Național al României, manelistul Adrian Copilul Minune. Îl întreb curios pe supraveghetorul arenei, care dormita plictisit în ghereta sa, lângă o ceașcă de ceai cald, de unde are o asemenea muzică. Brusc înviorat, mă întreabă dacă îmi place; fără a mai aștepta răspunsul meu, îmi spune că are un amic român care i-a făcut un album cu "cei mai cunoscuți cântăreți români
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
n-are Merckx - „lipsurile”, cum s-ar spune. Iată: într-o seară, după o etapă în Paris-Nisa, Eddy cere la restaurant un ceai cu lămâie. După un sfert de oră se aduce primul ceai. Unul din cei doi coechipieri ia ceașca - Merckx, întunecat, nu-i spune nimic și-l lasă să bea înaintea sa. „Cu Van Looy sau Bobet, o asemenea atitudine era de neconceput...” - apreciază specialiștii. Merckx nu are încă sclavi conștienți, Merckx încă nu impune ascultarea și frica, orgoliul
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
pielii sau asupra pufului de pe picioare (nu se epila, că nu era nevoie de așa ceva). și, oricum, înainte de toate, să spun dacă era grasă/ slabă/înaltă/scundă/blondă/brunetă etc. Pînă la urmă, ce rost are să fac eu divagații poeti cești despre arcuirea sprîncenelor, rotunjimea fermă a sînilor sau pasul ei de domnișoară ? Tot n-o puteți vedea. Dacă ai încerca să reconstitui femeile din elementele oferite de cei care „le cîntă“, ai ajunge la niște rezultate monstruoase : un gît lung
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
vis -à vis, își lua cafeaua, citind, ca de obicei la această oră, anunțurile cu angajări din The New Yorker ; doamna Thompson se trezise, dar mai trăgea de timp în așter nut, sperînd ca soțul ei să-i aducă o ceașcă de cafea la pat, așa cum făcea după fiecare noapte de amor ; doamna Simpson, de la apartamentul 68, se chinuia, cu un cuțit, să scoată feliile de pîine care se blocaseră în toaster (îi zisese de-atîtea ori domnului Simpson - care acum era
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
Să se îmbrace dezmățat, să vorbească și să se manifeste violent și necuviincios, după modelele oferite ostentativ și cu condamnabilă dărnicie de posturile de televiziune; Să stea în barurile și cârciumile care au inundat satele, deschise zi și noapte, cu ceștile de cafea, cu pachetele de țigări și cu paharele de tărie, umplute mereu, ascultând manele și discutând în termeni pe care hârtia nu-i suportă; Să se distreze destrăbălat în discotecile cu program prelungit în toate nopțile săptămânii, în localuri
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
făcut fotografii de grup, toți copii care am participat la împărtășanie cu ministranții și în mijlocul nostru preotul paroh, cu familiile dar și singuri. De acolo am mers în coloană la casa parohială la un mic dejun, cu cozonac și o ceașcă de cacao cu lapte, după care fiecare am plecat la casele noastre. Acest mic dejun este prima masă în acea zi deoarece în fața preotului la spovedanie te înfățișezi după tradiție fără să servești dejunul nici măcar o picătură de apă
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
făcut fotografii de grup, toți copii care am participat la împărtășanie cu ministranții și în mijlocul nostru preotul paroh, cu familiile dar și singuri. De acolo am mers în coloană la casa parohială la un mic dejun, cu cozonac și o ceașcă de cacao cu lapte, după care fiecare am plecat la casele noastre. Acest mic dejun este prima masă în acea zi deoarece în fața preotului la spovedanie te înfățișezi după tradiție fără să servești dejunul nici măcar o picătură de apă
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
mai multă afecțiune. Mama ei ar fi fost singura impresionată și dezamăgită de înfățișarea ei, dar din păcate mama nu mai exista. Totuși, își păstrase același zâmbet și aceeași căldură în privire. Cu o grijă meticuloasă, se răsfăța cu o ceașcă de cafea ce părea mai fierbinte ca de obicei și cu cele câteva raze de soare ce se reflectau în ceașca acoperită cu multă frișcă. Un vis firav, prematur, se ivi în mare depărtare și totuși îi părea aproape. Speranța
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
exista. Totuși, își păstrase același zâmbet și aceeași căldură în privire. Cu o grijă meticuloasă, se răsfăța cu o ceașcă de cafea ce părea mai fierbinte ca de obicei și cu cele câteva raze de soare ce se reflectau în ceașca acoperită cu multă frișcă. Un vis firav, prematur, se ivi în mare depărtare și totuși îi părea aproape. Speranța nu-i permitea să fie o lașă. Era ca un ingredient ascuns în ea precum rugăciunea cea de toate zilele. Această
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
toată liniștea sufletească, toate realizările și nerealizările ei. Era ca atunci când ar fi făcut o rugăciune în fața unui altar. La sfârșit își spunea că viața este un drog și nu drogul este viață. După ce își băuse cafeaua, Carlina își lăsă ceașca cu gura în jos, ca și cum cineva ar fi trebuit să-i ghicească viitorul. După puțin timp, ridică ceașca și se uită în ea. Văzuse un ocean de nisip ce părea că va fi tulburat de o furtună mare, iar în mijlocul
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
altar. La sfârșit își spunea că viața este un drog și nu drogul este viață. După ce își băuse cafeaua, Carlina își lăsă ceașca cu gura în jos, ca și cum cineva ar fi trebuit să-i ghicească viitorul. După puțin timp, ridică ceașca și se uită în ea. Văzuse un ocean de nisip ce părea că va fi tulburat de o furtună mare, iar în mijlocul lui urma să se dezlănțuie o tornadă Se ridicară grațios de la masă, traversară spațiul interior al unității, ieșind
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
cu dragoste în zeci de zile și nopți se năruise. În seara aceea se întoarse din gara din Solnok foarte tulburată, așa cum nu mai fusese niciodată, iar luna era învăluită și ea într-un mister. Ajunsă acasă, își turnă o ceașcă aburindă de ceai. Adăugă în ea puțin rom, după care se întinse pe o saltea, rezemată pe o pernă și învelită cu o pătură din care își scoase picioarele goale afară. Își bău încet ceaiul, gândindu-se la ziua proastă
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
în pahar dintr-o sticlă din frapieră și-l bău dintr-o dată. Când îl văzu o trecu un fior ca un fulger de intensitate mărită. Cafeaua fierbinte făcută la nisip începu să-i tremure, iar degetele abia mai puteau susține ceașca de porțelan. Dar ce putea face și nu făcea? Să fugă și să-l lase acolo? Nu avea de gând să facă asta. Voia cu tot sufletul să-l salveze, dar se părea că nu avea pe cine. Luate separat
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
iarna atunci când îl auzise zicând: - Draga mea! Nu sunt nici un sfânt care poate face minuni atunci când este rugat, nu sunt nici opusul lui, care se poate transforma în rotocoale de fum sau într-o insectă care se așează nepoftită pe ceașca ta de cafea, ori să iubesc la nesfârșit.. Singurătatea obligă, vremea trece și nu o poți opri. Simt că destinul mă cheamă în taină spre tine. Acceptă să fii jumătatea mea și să te căsătorești cu mine. Am învățat de-
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
pînă la mine o frîntură din simfonia domestică a ibricului pregătit pentru cafea, și ce poate fi mai plăcut decît să știi că o mînă ca un lujer de floare, cu petale lungi și albe în loc de degete, pregătește pentru tine ceașca aburindă?! Cafeaua va fierbe, va fi turnată în cești, Livia va picura în fiecare ceașcă esență de rom, apoi va străbate sufrageria ca să se oprească în dormitor, lîngă pat, să-mi amintească iar, de data asta pe un ton mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ibricului pregătit pentru cafea, și ce poate fi mai plăcut decît să știi că o mînă ca un lujer de floare, cu petale lungi și albe în loc de degete, pregătește pentru tine ceașca aburindă?! Cafeaua va fierbe, va fi turnată în cești, Livia va picura în fiecare ceașcă esență de rom, apoi va străbate sufrageria ca să se oprească în dormitor, lîngă pat, să-mi amintească iar, de data asta pe un ton mai hotărît, că e vremea să mă trezesc. Oricum, pînă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
poate fi mai plăcut decît să știi că o mînă ca un lujer de floare, cu petale lungi și albe în loc de degete, pregătește pentru tine ceașca aburindă?! Cafeaua va fierbe, va fi turnată în cești, Livia va picura în fiecare ceașcă esență de rom, apoi va străbate sufrageria ca să se oprească în dormitor, lîngă pat, să-mi amintească iar, de data asta pe un ton mai hotărît, că e vremea să mă trezesc. Oricum, pînă atunci mai e timp destul, numai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
cei de la construcții-montaj. Încerc de vreo trei zile să dau de urma lor. Poftim, muncă de inginer! Ei, ce vrei, mai sînt și zile moarte. Își retrage ușor mîna din strînsoarea mea. Și la tine cînd mergem? mă întreabă, așezîndu-mi ceașca cu cafea în față. E pentru a treia oară cînd își exprimă dorința de-a vedea unde locuiesc. Și eu, pentru a treia oară, va trebui să găsesc o soluție, o ieșire din impas. O amînare de cîteva zile ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
de la Medicină. Ba îl ia să asiste și la operații. De unde știi? întreabă Lupu. Dar ce nu se poate ști? mă mir eu. Mai ales pentru unul cu relații așa de strînse cu cadrele medicale, rîde Brăduț turnînd cafeaua în cești. Lasă-l în pace, intervine Graur. Mihai, zice privindu-mă, scrie despre ce cunoști, nu te băga în domenii străine; riști să-ți sugi degetul. Pe cînd gata piesa? Ce piesă? îl întreb. He-he! rîde Graur. Uitați-vă la el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Am muncit mult atunci. Era într-o sîmbătă spre duminică. Imediat ce-am ajuns acasă de la serviciu, m-am culcat. M-am trezit după trei ore, am băut o cafea și m-am așezat la masa de scris, cu altă ceașcă de cafea în față. La unsprezece noaptea am terminat și-am vrut să mă culc. Bucuria lucrului împlinit m-a umplut întotdeauna de viață, anulînd orice oboseală, dar în noaptea aceea mă simțeam tot mai rău. M-am dus la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
jucîndu-se din mers cu cheia. Eu intru în clădirea Serviciului dezvoltare și urc scările în grabă, spre laboratorul doamnei Petrache, de la care trebuie să iau coeficienții de compresie. Sărut mîinile! spun intrînd, apropiindu-mă de biroul pe care stau trei cești cu cafea aburindă. Cît mai stăm, nu știi? mă întreabă doamna Petrache. Cred că vreo jumătate de oră, răspund eu. Vreau tabelul cu coeficienții de compresie. O-le-le! exclam, uitîndu-mă spre ușa magaziei cu reactivi, pe care iese Lidia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
braț și s-o apropii... A făcut-o de dragul tău, îmi spune doamna Petrache, întinzîndu-mi o hîrtie. Poftim coeficienții. Nu vrei și cafeaua mea? Ba da, săru' mîna! răspund eu bucuros. Scot o aspirină, o mestec, apoi sorb cafeaua. Pun ceașca la loc, mulțumesc, iau tabelul cu coeficienții, îmi arunc privirea peste el, apoi trag telefonul mai pe marginea biroului și formez numărul secretarei. Sărut mîinile! Sînt Vlădeanu, spun cînd aud vocea secretarei. Din cele trei exemplare ale dosarului cu documentația
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
îmi stă mereu la aerul ăsta prea umed. Mă sîcîie ideea că va trebui să bag bateriile de rezervă, știu că ceva e în neordine, dar nu mă pot aduna deloc. În mintea mea stăruie o pată bej, ca o ceașcă de cafea cu lapte vărsată pe văzduhul ăsta mohorît. Pardesiul acela bej și eșarfa de culoarea firelor de iarbă, pe care le-am rupt dimineață deasupra depozitelor, zdrobindu-le între degete... Parcă îmi vine să întind mîna, să ating eșarfa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]