3,695 matches
-
și prăfuită ne Întorceam Împovărați, cu gurile uscate, cu nasurile Înfundate, și coboram de pe cîmpul de bătĂlie aflat pe creasta lungă de deasupra rîului unde se aflau trupele spaniole de rezerviști. M-am sprijinit de marginea scundă a tranșeei, cu ceafa și umerii lipite de movilița de pămÎnt, la adăpost chiar și față de gloanțele rătĂcite, și mi-am ațintit privirea la ce zăcea jos, În vale. Erau tancurile, acoperite cu crengi de măslin. La stînga erau mașinile statului major, mînjite cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
vor mai Încerca așa ceva vor primi aceeași pedeapsă. Și atunci, În timp ce Ăla-l ținea de mînĂ și lui Paco Îi era rușine și-i părea rău că se vorbește așa de el, celălalt Își scoase pistolul și-l Împușcă-n ceafă fărĂ să-i spună vreun cuvînt. FĂră să mai zică nici după aia nimic. Toți soldații dădură din cap. — Aci a fost, spuse unul. Se mai vede. Acolo a dat cu gura cînd a căzut. Se vede Încă. De unde stăteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
pe celălalt l-am prins. — Du-te. — Da, domnule locotenent. Ținîndu-și pălĂria de paie cu ambele mîini, o luă la fugă spre casa În care luminile străluceau acum la toate ferestrele. Fata stătea Întinsă pe cîmp, cu mîinile prinse pe după ceafă. — Ajută-mă să trec cu bine prin asta, spuse cu gura-n iarbă, fărĂ a se adresa Însă cuiva, pentru că nu era nimeni acolo. Apoi deodată, suspinînd, deveni personală: — Ajută-mă, Vicente. Felipe, ajută-mă. Chucho, ajută-mă. Ajută-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
-mă să nu vorbesc niciodată. Din spate, Îi auzea trecînd printre buruieni ca hăitașii Într-o vînĂtoare de iepuri. Se Împrăștiaseră și Înaintau ca niște scormonitori, aruncînd luminile lanternelor printre buruieni. — O, Enrique, spuse, ajută-mă. Își luă mîinile de pe ceafă și le Încleștă pe coapse. „E mai bine așa“, se gîndi. „Dacă fug o să tragă. O să fie mai simplu așa.“ Se ridică Încet și Începu să alerge către mașină. Acum raza reflectorului o prinsese din plin și ea alerga văzÎnd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ca niște trenuri. Bill Își aprindea farurile spre mașinile parcate de-a lungul drumului, Între copaci, făcÎndu-i pe ocupanți să-și schimbe pozițiile. Nimeni nu-l depășise din spate pe Bill, deși un far li se tot jucase pe cefe o vreme, pînĂ ce Bill se trăsese Într-o parte. Încetini, apoi Întoarse brusc pe drumul nisipos care trecea printre livezi și ajungea la fermă. Acum mașina trecea Încet printre livezi. Kate Își apropie buzele de urechea lui Nick: — Cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
scrisese. — SĂ-mi arăți cînd ai chef și dacă te Încurci pe undeva, Întreabă-mă, Îi spuse tatăl său. Și scrie despre ceva ce știi. — Așa fac. — N-aș vrea să stau pe capul tău, știi, să-ți suflu-n ceafă, Îi spuse taică-său. Dar dacă vrei, pot să-ți fac un set de exerciții legate de lucruri pe care le știm amîndoi. Ar fi bune ca antrenament. Cred că mă descurc bine. Atunci nu-mi arăta decît cînd o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
altă poznă. Noii cărăuși, pedeștri, au făcut ochii mari, în care se citea întrebarea: „Ce au mai pus la cale oamenii iștia, că în năzdrăvănii nu-i întrece nimeni?” Pâcu trăgea din lulea, indiferent parcă. Moș Dumitru se scărpina după ceafă... Măi băieți! Stiți la ce ne-am gândit noi tot drumul? La ce v-ați gândit, moș Dumitre? Tineți-vă bine, să nu cădeți! Mâine seară - adică la primul vostru drum spre târg - știți bine că poposim la Crâșma din drum
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
nu-i pasă de nimeni, habar n-are ce înseamnă să-ți pese de cineva. Zmeii nu stau umăr la umăr cum stau ai noștri, ci s-au așezat unul în spatele altuia, pe un fel de pietroaie. Stau față la ceafă. Își văd unii altora spatele. În fața lor, pe o stâncă mai mare, s-a suit Lăcomia. Nu sunt liniștiți. Se mișcă și trăncănesc într-una. Vorbesc singuri, nu se ascultă decât pe ei, nu aud ce spun cei din jur
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
numai că întunericul din spate părea și mai intens. Speriat de-a binelea, o luase la fugă, urmărit parcă de o prezență străină, dușmănoasă. Se împiedică și căzu cu fața- n jos. Neprevăzut și periculos, ceva sau cineva răsufla aproape de ceafa lui! Se-ntorse să-și apere capul cu mâinile, deslușind în întuneric niște coarne fioroase care se apropiau din ce în ce mai mult. Cu inima bătându-i repede și tare, își aminti într-o fracțiune de secundă, tot felul de
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
a scrâșnit profesorul Hliboceanu, ca un vulcan care este În pragul erupției. Securistul, ca și cum nu ar fi auzit avertismentul profesorului, a continuat să Înainteze cu pas apăsat, de răcute... În clipa următoare, profesorul a simțit răsuflarea agitată a securistului În ceafă... Până să se Întoarcă, s-a auzit o izbitură pe mozaic, ca și cum ar fi căzut un sac cu cartofi... În acea clipă, și-a dat seama că - În fața toracelui deschis al pacientului năclăit de sânge - securistul a avut un șoc
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
răbufnit: ― Dacă acestor porci nu le dai peste sfârlă, ai pierdut partida. Acea Încrâncenare de pe front, unde nu aveai de ales - trăiești tu sau dușmanul? - s-a Întipărit În toată ființa noastră, a celor care am simțit suflarea morții În ceafă! Noi nu vom putea fi Îmblânziți cu nici un chip! ― Câtă dreptate ai, Petrică, omule! Acuma, Însă, să-l așteptăm pe Gruia, ca să vedem cum Îl primim pe... ― Pe minunea ceea de om... Toader Toaibă! Cum Îi numele, așa-i și
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
seama că ceea ce am presupus noi era adevărat. Voiau să aibă podul În mâna lor... Cu greu ne-au spus cum ajungem la gară și că În apropiere există un depozit. Și asta numai de frica țevii automatelor proptite În ceafa lor... „Care dintre voi e mai mare În grad?” „Eu” - a răspuns tocmai cel cu pantalonii În vine. „Unde-i comandamentul vostru?” Individul a stat puțin pe gânduri, dar, simțind răceala oțelului pumnalului la gât, a spus că acesta se
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
au darul recunoscut de-a simți tot. De-a ști ce li se întîmplă stăpînilor. Mie, o nefericire de origine obscură, care mă bîntuie mai puțin, mai mult de-o săptămînă, cînd "fiecare zi i-o limbă străină"‡‡‡. Simt în ceafă ceva rece, o gură de armă și mi-e din ce în ce mai greu să-mi depășesc cotidian spaima, cum ne învață R. W. Emerson. Chiar într-o seară ca asta, în urmă cu... (cîți, Cristoase, cîți ani sînt din '65 pînă...?) a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
o ia înainte, e inadaptabilă. Iese din rînd ca dintele meu. Cum s-o globalizezi? Ce te ții de mine, cîine? Du-te la Șichy! Să-ți dea Miss Deemple cafea. Ea se ține scai. Moare să mă scarpine după ceafă, știu io. Da' numa' pe tine te iubesc. E o neînțelegere la mijloc de codru des. Eu am imunitate genetică la femei. La toate. La mai toate, pun eu accent pe mai. Uf, ce gură devastatoare ai, Iordanco. Și, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
înfrîngere; și chiar cei doi fii ai tăi, Hofni și Fineas, au murit, și chivotul Domnului a fost luat." 18. Abia a pomenit de chivotul lui Dumnezeu, și Eli a căzut de pe scaun pe spate, lîngă poartă; și-a rupt ceafa și a murit, căci era om bătrîn și greu. El fusese judecător în Israel patruzeci de ani. 19. Noru-sa, nevasta lui Fineas, era însărcinată, și stă să nască. Cînd a auzit vestea despre luarea chivotului lui Dumnezeu, despre moartea socrului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
și suntem frați.” în Să repetăm puțin înfățișează un alt Katin făcut de galonații năimiți de străini asupra celor întorși din războiul antisovietic „îi alegeați pe cei întorși de pe front/ Și-i duceați la Râpa Galbenă/ Unde-i gâdileați în ceafă/ Cu revolverul/ Cum purificați voi poporul român/ De pleava aceea/ Care n-a vrut să moară pe front.” Faptul acesta mi-a fost confirmat de un actor de la Teatrul Național din Iași. Cam grea încărcătura emoțională până aici. Cât privește
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Noroc, Magicianule! Ce mai urmează? Surprinzător, nu-i răspunse nimeni... Iepurele din joben trăi o scurtă perioadă de libertate. Și dădu al doilea pahar peste cap. 9 Femeia se întinse ca o pisică și căscă prelung. Își duse brațele la ceafă, iar sânii tari împunseră aerul încins cu sfârcurile. Așezat în fund, pe marginea patului de o mărime impresionantă, bărbatul întoarse capul și plescăi satisfăcut, mulțumit de imaginea care i se desfășura sub ochii împăienjeniți din cauza celor câteva pahare băute. Renunță
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
să scap de tâmpenia asta care îndeamnă limbile ceasului să mă ia peste picior! Magicianul tace. Poate că înțelege că este foarte greu să explici ceva unuia care nici nu dorește asta. Se reașază pe fotoliu și împreunează mâinile după ceafă. Pare relaxat. Periculos de relaxat. Seamănă cu un gâde care încrucișează mâinile pe piept și scrutează mulțimea cu ochii care aruncă flăcări prin găurile cagulei. - Ți-aș recomanda să privești display-ul, scriitorule. Nu ai chiar așa de mult de
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
porumb fiert... Se chirci pe fundul pălăriei și începu să plângă. 16 Se spărsese orizontul în milioane de cioburi... Căldura infernală picura dogoare pe obrajii nebărbieriți, iar bărbatul își spuse drace, aș da orice pentru o cișmea. Să-mi pun ceafa sub șuvoi, apoi să mă întorc cu gura deschisă și să înghit în neștire. Ce dracu’, nici țâșnitori nu mai există... E drept că autostrada tăia în două un decor din care nu ieșeau în evidență decât mărăcinii și ceva
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
restul zilelor unei vieți de tot rahatul. - Vezi să nu! Strigătul care îi ieșise din gură odată cu aerul expirat îl dezmetici. Alerga în continuare, adidașii lipăiau prin bălțile strânse lângă bordură, apa picura de pe cozoroc, simțea cum curgea și pe ceafă, strecurându-se pe sub gulerul treningului, apoi se prelingea indiferentă și rece de-a lungul coloanei vertebrale. Strânse din dinți și mări ritmul, parcă pentru a-l lăsa în urmă pe Magicianul insolent. Dar îi simțea răsuflarea în ceafă și era
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
și pe ceafă, strecurându-se pe sub gulerul treningului, apoi se prelingea indiferentă și rece de-a lungul coloanei vertebrale. Strânse din dinți și mări ritmul, parcă pentru a-l lăsa în urmă pe Magicianul insolent. Dar îi simțea răsuflarea în ceafă și era convins că se află în spatele său, un Magician nevăzut de nimeni în afară de el, îmbrăcat în trening (oare ce culoare preferă? Doamne, iar bat câmpii...), încălțat în adidași și pus pe discuții interminabile. Ocoli prin stânga o baltă mai
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
time, ultimele bilete, grăbiți-vă! Coborî mâna și îl privi din nou. - De data asta, nu mă implic, pe cuvântul meu, te las să îți faci numărul, toată scena îți aparține. Numai că ai grijă (Scriitorul îi simți privirea în ceafă și avu un frison), trezirea la realitate nu te scapă întotdeauna de coșmarurile tale, uneori se întâmplă chiar invers. Și rămâi prozonierul coșmarului. Te-ai gândit vreodată cum ar fi să trăiești trecând în fiecare zi dintr-un coșmar în
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
impermebilul ud, Magicianul scoase un evantai și începu să-și facă vânt. Apoi își lăsă privirea să alunece spre fereastră, chicotind bucuros. O nouă farsă era pe cale să înceapă. La volan, Detectivul avu senzația vagă că are pe cineva în ceafă, pregătit să-i înfigă colți ascuțiți în carne. Întoarse repede capul, însă nu văzu pe nimeni. Totuși, senzația aceea continua să-l agaseze, inexplicabil. Înjură și dădu drumul la radio, iar cei de la Eagles începură să cânte Hotel California. 10
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
neagră, se apropie de el și încercă să-l consoleze: - Nu mai există bun simț, domnule, toți gonesc ca disperații. Către ce s-or grăbi așa, către propria moarte?! Nu răspunse. Trecu pe lângă bătrân ridicându-și gulerul și simți în ceafă privirile acestuia. Apoi îi auzi glasul: - Din cauza noastră se întâmplă așa, domnule, nu ne mai implicăm. Ar trebui să ne implicăm, dar nu o facem. Ne vor călca și pe trotuar, s-a mai întâmplat. Iar în ultima vreme se
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
ademenitor, cu toate acele mișcări de provocare și de capriț. El, deși a stat aproape nepăsător (e negru tot, În afară de gulerul alb cu croială largă din jurul gâtului), sare dintr-un salt drept În spinarea ei, apucând-o cu dinții de ceafă. Nu se petrece nimic, apoi izbucnește acel miorlăit drăcesc, care nu e descriptibil; probabil că, dacă n-ar fi compatibil cu plăcerea adusă la paroxismul senzual, actul ar fi evitat de către parteneră. Se poate spune că, de fapt, ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]