4,031 matches
-
în trecut încercasem să mai reduc din cantități și nu reușisem. N-am fost capabilă, mi-am dat seama, simțind că la sentimentul de teamă se adăuga și unul de spaimă. Când începeam să iau droguri, nu mă mai săturam. Certuri și mai mari au izbucnit în jur fiindcă, spre uimirea lui Vincent, Stalin știa răspunsurile la toate întrebările de la Urmărire fără importanță. —Cum se poate? se lamenta Vincent fără încetare. Cum se poate? —Habar n-am, a spus Stalin ridicând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mai luminos și era încă intact. Nu mai aveam senzația că era o zonă calamitată, așa cum fusese pe cale să devină până nu demult. Am început să savurez din nou lucrurile care mă încântaseră de la venirea mea la Cloisters. Mai exact, certurile. Luni seara s-a iscat un scandal monstru între Chaquie și Eddie pe tema dropsurilor cu fructe. A celor negre. Eddie a mugit la Chaquie: — Când am zis că poți să iei unul, n-am vrut să spun că poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Poți să pleci și nu-ți mai bate capul să te-ntorci. Haide, fă-ți bagajele și pleacă. Pentru mine o să fie o ușurare dacă n-o să te mai văd niciodată. Mă chinui așa... Tremuram din cauza șocului. întotdeauna am urât certurile, iar furia mamei mă lăsase perplexă. Disprețul pe care mi-l arătase era terifiant. Bănuisem de mult că pentru ea eram o mare dezamăgire, dar m-a durut îngrozitor de tare să-mi văd bănuielile confirmate. Ca să nu mai pun la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
nu-mi mai dădusem seama cât de îngrijorată fusese mama din cauza mea. Mi-am propus să-mi cer scuze, cu umilință, prima dată când aveam s-o văd. începusem să mă simt chiar bine. Asta până când mi-am amintit că cearta cu mama nu era singura povară care-mi apăsa conștiința. Sunt o ratată, le-am adus aminte lui Helen și Annei. Am luat droguri. —Și ce-i cu asta? au vociferat ele. Și ce-i cu asta? m-am gândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
așa de dificil, m-am lamentat eu. Nu e, a spus Nola cu o voce melodioasă. E doar ceva nou. Trebuie să exersezi. O să mă mut de-acasă, am anunțat eu. A, nu! Toate au clătinat din cap foarte hotărâte. —Certurile fac parte din viață. E mai bine să înveți să trăiești cu ele. N-o să mă mai împac niciodată cu mama, am spus eu bosumflată. Aproape c-am fost dezamăgită când, în mai puțin de o zi, disputa cu privire la bucata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
nu s-a mai întâmplat niciodată așa ceva. Tocmai tu să faci una ca asta? o certă el pe Ileana. Vorbești prostii! Ai îmbătrânit dumneata de tot și ai uitat. Știi bine că se întâmplă și mai ales știi și de ce. Cearta celor doi luase sfârșit. Bătrânul rămăsese tăcut, cumpănind cele spuse de ea. Cristian îl privea uimit, întrebându-se dacă nu cumva moșneagul este cel pe care îl căuta. Nu se înșelase în privința faptului că sunt urmăriți. Instinctul lui se dovedise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
lui Israel și-a rupt hainele și a zis: "Oare sunt eu Dumnezeu, ca să omor și să înviez, de-mi spune să vindec pe un om de lepra lui? Să știți dar și să înțelegeți că el caută prilej de ceartă cu mine." 8. Cînd a auzit Elisei, omul lui Dumnezeu, că împăratul lui Israel și-a sfîșiat hainele, a trimis să spună împăratului: "Pentru ce ți-ai sfîșiat hainele? Lasă-l să vină la mine, și va ști că este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85047_a_85834]
-
în spațiu, plecase așa semiîmbrăcat în decembrie, așa cum stă și acum pe alee, fumând numai într-un pulover - lasă-l, că e-ncălzit, spune Zina. De dimineață, Sile a avut parapon pe toate femeile care i-au ieșit în cale. Începuse cearta cu nevastă-sa chiar înainte să plec eu la slujbă - din baie îl auzeam urlând și bufnind la femeia care aseară i-aruncase la veceu conținutul sticlei de vodcă. Pe urmă a ajuns la noi, a dat peste Zina, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
pasul pe acorduri - așa-s acum diminețile, poate și printr-un reflex al dispoziției mele mai puțin încărcate. Mesele duminicale de la soră-mea, care începuseră ca un fel de bucurie a reuniunii de familie, de acum se lăsau mereu cu ceartă, până când tot Zina a dat dovadă de înțelepciune și nu ne-a mai însoțit. Dacă nu mă înșel, s-a întâmplat după prânzul acela de Sfântul Dumitru, despre care nu știu cum să încep să povestesc. Pentru onomastica unei mătuși (sau ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
unul dintre blocurile acelea masive de pe Bulevardul Gării, cu mozaicuri întruchipând modele abstracte pe-o latură... Spațiul verde, plin de pensionari - în fine se găsește una să ne anunțe că doamna murise anul trecut, se aruncase de la balcon, într-o ceartă cu vecinul de la scara cealaltă, s-a aplecat după el și a căzut odată, domnule, de la etajul opt aici pe ciment!! Și soțul ei ce-a făcut? Soțul ei, ăla fără picioare!! insistă unchiu-meu. N-avea nici un soț, spune bătrâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
muzica sfârâită în difuzor până ce somnul m-a condus iar spre visele mele. Pricepi urâtule? Când nu sunt griji timpul trece în goană, dar când iubești în secret atunci secundele se scurg foarte greu și te apasă continuu. Uitasem de certurile zilnice de-acasă, de miile de reproșuri din partea tuturor, de profesori care nu vedeau în mine decât un pui de țigan afurisit, de fete care mă percepeau doar un scandalagiu nenorocit și fugeau de mine ca dracu de tămâie, uitasem
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
întorcându și capul în cealaltă parte. Pe amândoi vreau să-i săruți... poate fac gropițe ca tine. Mă prinse de mână și mă rugă să facem câțiva pași împreună, de parcă nimic nu se-ntâmplase între noi. Vezi că sunt și certurile bune la ceva? La ce? o întreb. Aduc după ele clipele dulci de împăcare... Urâtule, să nu mă mai superi ca azi, niciodată! M-a durut și am plâns ca o proastă în cantină, cu farfuriile-n mâini. Tu ești
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
fericită... Creața părea că și a găsit traiectoria și trăia la intensitate maximă clipele care o făceau să simtă adevăratul gust al vieții la care visase o copilărie întreagă. Deveniseră un cuplu și ca-n orice cuplu, apăruseră și micile certuri, fiindcă, așa cum am mai spus, Petruș era un tip după care fetele întorceau capul, iar el le ajuta să și-l răsucească de tot printr-un simplu zâmbet. Ea devenise geloasă, dar oare cine nu e așa când iubește cu
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
părinții ei nu pot veni. E o ședință și dacă lipsiți, Erjika va fi exmatriculată. Vă rog foarte mult! Știți că nu are pe altcineva care să o poată ajuta...Vă rog în numele ei, faceți cumva. ...Și am închis fiindcă cearta fusese stopată pe sală. Directorul era nervos și a dat cu pumnul de masă. Ai sunat? Nu raspunde nimeni acum. Pot încerca mai târziu? Părinții mei sunt încă la muncă. Ieși afară! În ușă aștepta tremurând Creața. Era pământie la
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
din nou În marea de perne. După ce stătusem două săptămâni țintuită la pat, trebuia să recunosc că această ieșire nu suna atât de rău. ― Îmi place violetul, zise Maria din nou. Crede mă, arată bine. A doua zi, după o ceartă imensă pentru a obține acordul mamei, nu mă puteam hotărî ce să port. Trebuia să ajungem la restaurant În cincisprezece minute și eu eram cu părul strâns la spate, machiată doar la un ochi și Îmbrăcată cu o cămașă de
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
Din camera de cămin, și-l imagina lângă ea, în genunchi, cu coatele pe calorifer, privind apusul acela sălbatic, soarele zdrențuit de brazii întunecoși. În buzunarul ascuns al poșetuței caraghioase ținea ascuns biletul acela mâzgălit. Nu-i veneau în minte certurile lor, nici nopțile nedormite în așteptarea lui, ci doar cerul negru-rozaliu, îmbrățișând-o și purtând-o undeva în visare. Apăs tălpile mele pe urmele pașilor tăi/ Mi-e teamă să-ți ating mâinile/ Nu vreau ca totul să dispară odată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
nu te cunoaște. Vezi dumneata, pe Fred nu l-a agreat niciodată. Îl socotea un prost și în general nu era în stare să-i înțeleagă pe militari. Fred și-ar ieși imediat din fire și s-ar stârni o ceartă, ceea ce ar strica lucrurile, în loc să le dreagă. Dacă i-ai spune că vii din partea mea n-ar putea refuza să te asculte. — Bine, dar nu vă cunosc de prea multă vreme. Nu prea văd cum ar putea cineva să arbitreze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
face decât să râdă de mine. M-am gândit că dacă-mi țin gura și mă prefac că nu văd nimic, totul o să se rezolve de la sine. M-am hotărât să-l scot din casă așa, fără zarvă, fără nici o ceartă. O, dacă ai ști prin ce chinuri am trecut! Și apoi îmi povesti încă o dată cum i-a cerut lui Strickland să plece. Și-a ales cu multă grijă momentul și a încercat să facă rugămintea lui să pară absolut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
dar cea mai mare parte o vărsa pe cămașă. — Cine s-a omorât? Nu înțeleg de ce am pus întrebarea asta, căci știam la cine se referă. A făcut un efort de a-și veni în fire: — Astă-noapte au avut o ceartă. Strickland a plecat. — Și ea a murit? — Nu, au dus-o la spital. — Atunci ce tot trăncănești? i-am strigat enervat. De ce ai zis că s-a omorât? Nu te supăra pe mine. Nu-ți pot spune nimic dacă-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
și pătată, alerga de colo până colo cu o tavă încărcată cu halbe de bere. Puțin mai târziu intră Bill Ghioagă, însoțit de două matahale de negri. Nu era greu să-ți dai seama că e deja beat turtă. Căuta ceartă. Mergând împleticit dădu peste o masă la care ședeau trei soldați și răsturnă o halbă. Se stârni o altercație și patronul barului păși înainte și-i porunci lui Bill Ghioagă să plece. Era un bărbat foarte zdravăn, deprins să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
la treburile bucătăriei, descoperiră o greșeală pe care o făcuse bucătarul chinez și care-i stârni o izbucnire violentă. Se năpusti asupra acestuia cu un șuvoi de insulte. Chinezul nu se sfii deloc să se apere și se porni o ceartă zgomotoasă. Vorbeau limba locală din care eu nu învățasem decât vreo cinci-șase cuvinte și mi se păru că în curând va fi sfârșitul lumii, atât de vehement se certau. Dar curând făcură pace și Tiaré îi dădu bucătarului o țigară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
pentru că aveam pe moșie o întinsă crescătorie de vite. Ne trăgeam dintr-o familie veche boierească, având rădăcini în trecut. Un străbunic fusese în divanul lui Bibescu-Vodă, tata-mare luptase aprig pentru unire și era intim cu Domnitorul Cuza, dar o ceartă pentru o femeie și mai ales orgoliul său care nu cunoștea margini (credea că se trage, după mamă, din bazilei) l-a îndepărtat de la demnitățile care i se cuveneau. (Probabil că de la el mi se trage mândria mea tiranică.) În
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
până la sfârșit fapta. Dar nu prevăzusem opoziția neașteptată a conștiinței. De aceea, când ceru să-i aduc șampanie (în definitiv cel mai simplu lucru era să-i fac pe plac, dar găsisem în acel capriciu al ei un pretext de ceartă), i-am răspuns voit insolent: ― Te rog slăbește-mă cu pretențiile astea stupide. Ea mă privi nedumerită, căutând în ochii mei explicația unei atari comportări și, instinctiv, își acoperi goliciunea cu rochia. Am adăugat pe același ton: ― Astea, știi, sânt
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
pașilor ei se stinse repede. Mihaela răsuflă ușurată și, desfăcîndu-se brusc din brațele mele, mă apostrofă cu reținută mînie: ― E așa de urât ceea ce faci. Te rog pleacă imediat. Am privit-o la rîndu-mi încruntat și mai ales pus pe ceartă: ― De ce mă alungi? ― Pentru că te disprețuiesc! ― Bine, plec. Dacă mă vede cineva ieșind de aici? ― Nu-mi pasă de nimic. Numai pleacă odată! Nu-i păsa acum nici de asta! Grav, cât se poate de grav... ― Peste două minute voi
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
reprezentații la București. Pe atunci Coleșiu era un sublocotenent tânăr, chipeș, plin de vlagă. Îl remarcase la cofetăria Kübler și îl invitase la ea, la Hotel Bulevard, unde ținea un apartament întreg. Ne descrise iubirea ei capricioasă, scenele de gelozie, certurile și împăcările. ― Aufurisita in-a ținut sechestrat în apartamentul ei două săptămâni încheiate. Nu voia să știe că sânt militar, că aveam obligații de serviciu cu care nu te joci. Îi făceau curte prefectul poliției, comandantul garnizoanei, colonelul Moruzzi. Nimic
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]