11,711 matches
-
de exhaustivitate în favoarea principiului selecției, aspectele analizate fiind cele recomandate de scopul cercetării: să ofere, pe baza unor teorii "din cele mai relevante", un set de trăsături cu adevărat definitorii pentru discursul postmodern. Un scop care, odată atins, conferă o certă valoare cercetării Cameliei Grădinaru. Ca o concluzie cu valoare practică de instrument pentru realizarea analizei, după un parcurs sinuos destinat prezentării teoriilor, ni se propune o schemă alcătuită de Ihab Hassan, unde sunt cuprinse 11 trăsături definitorii ale postmodernismului, din
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
concomitent, și o serie de dificultăți care pot apărea în fața unui demers care se vrea a fi unul cât mai analitic și riguros: cum se poate scrie "academic" despre un curent aflat încă în desfășurare, după unii teoreticieni, din moment ce cunoașterea certă nu se poate obține decât după ce "obiectul" său este bine cristalizat 5? Dar cum se poate scrie, de asemenea, despre ceva care nu a existat niciodată, conform altor critici? Sau despre ceva care nu are nici un sens ("Ca și concept
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
patru aliniamente importante. În funcție de origini, structuralismul derivă din lingvistică, și împreună cu aceasta împărtășește încrederea în sistem, metodă, rațiune și științificitate. Dimpotrivă, poststructuralismul derivă din filosofie, și, prin alăturare, cele două discipline au în comun scepticismul în legătură cu posibilitățile obținerii unei cunoașteri certe, atacând asumpțiile bunului simț. În ceea ce privește tonul și stilul, scriitura structuralistă valorizează abstractizarea și generalizarea, preferând un stil neutru și anonim, în timp ce scriitura poststructuralistă este considerată de către acest critic mai "emotivă", axându-se pe jocurile de cuvinte, pe metafore, precum și pe
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
echipamentele, utilajele pentru care se inițiază investiția; cost, adică efortul financiar, cost actual pentru realizarea obiectivului respectiv; efecte, concretizate În rezultate, valori materiale, economice și financiare care urmează a fi obținute În viitor, o speranță mai mult sau mai puțin certă. Astfel: ; o condiție a progresului social, care se <citation author="Rueff J."> "realizează prin renunțarea la consumarea imediată, În favoarea unui consum ulterior"> Abordarea conceptului de investiție cu sensul său restrâns este frecventă În planul teoriei și, cu atât mai mult
INVESTIŢII INTERNAŢIONALE by ANATOLIE CARAGANCIU () [Corola-publishinghouse/Science/1243_a_2691]
-
și hârtii de valoare. b) Orice investiție Înseamnă efort, sub multiple aspecte, dar În urma căruia se scontează efecte diverse, multiplicatoare, cel mai adesea sub forma sporului de profit, a cărui realizare rămîne incertă. c) Orice investiție implică dezafectarea temporară, dar certă, a unor resurse curente (materiale, financiare, de muncă) al căror cost urmează a fi suplinit de efectele nete viitoare. Internaționalizarea crescîndă a vieții economice a făcut ca, În cadrul domeniilor de cercetare economică, domeniul investițiilor internaționale să aibă o pondere mereu
INVESTIŢII INTERNAŢIONALE by ANATOLIE CARAGANCIU () [Corola-publishinghouse/Science/1243_a_2691]
-
sunt surprinzătoar de pronunțate deși, pe de altă parte, fluide. Altfel spus, tipurile de comportament transnațional sunt clar diferențiate Între ele, Însă mobilitatea coporațiilor de a se mișca dintr-un tip de comportament Într-altul este foarte ridicată. În mod cert, nu putem vorbi despre un portret-tip, reprezentativ al transnaționalei, ea reprezentând la ora actuală un fenomen prea complex și Încă În plină evoluție și schimbare. Cel puțin indicatorii privind determinarea gradului de transnaționalizare a unei corporații sunt: Numărul de
INVESTIŢII INTERNAŢIONALE by ANATOLIE CARAGANCIU () [Corola-publishinghouse/Science/1243_a_2691]
-
financiare clasice, după cum urmează: Instrumente financiare Risc Garanția remunerării deținătorului Implicarea în gestiunea activă a firmei Nivelul remunerației Acțiuni preferențiale scăzut probabilă parțială Limitat la o sumă specificată Acțiuni ordinare ridicat nu există da Variabil în funcție de rezultatele financiare Obligațiuni minim certă nu Invariabil; într-un cuantum redus comparativ cu acțiunile Tabelul I.2 Puncte "tari" și puncte "slabe" ale instrumentelor financiare clasice (element original) Investitorii în valori mobiliare pot urmări în presa financiară de specialitate, evoluția titlurilor deținute. Datele sunt prezentate
[Corola-publishinghouse/Science/1466_a_2764]
-
servicii pe o piață dată, independent de statutul său juridic și de modul de finanțare. Conceptul de "concentrare" în sens juridic este apreciat a nu fi la fel de larg ca cel în sens economic. Între noțiunea de "înțelegere" și "concentrare" există certe deosebiri juridice și anume: • înțelegerea nu afectează independența economică a membrilor săi, limitând numai comportamentul exterior al acestora în timp ce concentrarea le anihilează independența; • înțelegerile vizează asigurarea împotriva riscurilor concurențiale, prin suprimarea influenței reciproce dintre operatorii economici, în timp ce concentrarea unifică riscurile
Dreptul concurenţei by Maria Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/1417_a_2659]
-
manifestare și a consecințelor sale, prejudiciul concurențial are o unitate fundamentală, determinată de unicitatea izvorului juridic: art. 998, art. 999 C. civ. Temeiul său juridic esențial este și rămâne responsabilitatea civilă delictuală sau cvasidelictuală. Ceea ce trebuie indemnizat este doar prejudiciul cert, adică cel actual și cel virtual, ambele fiind susceptibile de o evaluare imediată. Repararea prejudiciului produs prin fapte de concurență este condiționată și de probarea raportului de cauzalitate existent între fapta de ilicită și prejudiciu cauzat întreprinderii victimă 171. Aspecte
Dreptul concurenţei by Maria Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/1417_a_2659]
-
așadar, la începutul unui drum care se anunță, atât din punctul de vedere al concepției științifice, cât și din cel al temei în sine (deimografia), periculos. Virtual, orice exegeză, fie ea și umilă, dar cu caracter inaugural, își asumă un cert risc metodologic: autorul poate fi întrebat de lectorul său atent, într-un mod oarecum leibnizian, de ce a ales o cale mai degrabă decât alta. Răspunsul pe care îmi permit să-l ofer este acesta: după cum am precizat și în Introducere
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
sexuale antropomorfizate anticipează febra erotică a licantropiei care va scutura literatura horror în secolul al XX-lea și care va umple paginile de picturi descriptive coșmarești, à la John Fuseli. Dincolo de orice, este remarcabil talentul autorului de a conferi o certă aură de oralitate povestirilor sale, care se pot savura în jurul focului, într-o noapte ploioasă de toamnă. Într-adevăr, după cum observă și Albert J. George, Mérimée "a urmat tradiția orală, cum recomanda Diderot; multe dintre povestirile sale au fost scrise
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
preparativelor pentru excursia de seară, eroul adoarme pe canapea, iar restul nuvelei constituie un vis tulburător, elementul de tranziție dintre starea de veghe și cea onirică fiind un simplu spațiu lăsat gol pe pagină. Interesant este că acțiunea are continuitate certă: călare, tânărul boier se grăbește, apoi, să ajungă la iubita sa, Elena, fiica vecinului de moșie pomenit deja. Neagu organizează o partidă de vânătoare, în timpul căreia, dintr-un accident în care se topesc, anapoda, răul hazard și orgoliul cinegetic masculin
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
un scenariu de autentică spaimă istorică. Povestirea este socotită de Nicolae Manolescu "roman gotic, printre foarte rarele izbutite din literatura noastră romantică" (2008: 294). Deși, în acest tablou zugrăvit în culoarea locală, lipsește cadrul tipic, ni se prezintă, în mod cert, o întâlnire terifiantă prin implicații. Procedeul este unul de Rahmenerzählung, Băltărețu fiind rugat să-și povestească aventura cu domnitorul țării. Sunt de reținut atât sacadarea acțiunilor expuse la timpul prezent, cât și comparația exotică: "Mavrogheni sta la fereastră; cum mă
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
-lea (A Journal of the Plague Year de Defoe). Pavel Dan este autorul unui singur volum de proză scurtă, intitulat, simplu, Urcan Bătrânul și apărut postum, în 1938. Nuvelele adunate aici evocă hinterland-ul Transilvaniei în pagini de o sensibilitate certă și, totuși, desuetă, în descendența lui Ioan Slavici. (Dacă îmi permiteți să fiu caustic până la capăt, aș parafraza tonul rousseauist din Julie ou la Nouvelle Héloïse: la el, "totul pare natural, cu excepția asamblării".) Despre prozator, Ion Vlad afirmă, într-un
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
în text) chiar lumea țărănească și nu numai exponentul acesteia" (1986: 28-29). Practic, bucățile nu ilustrează prin nimic terifiantul narativ: excepția de la regulă este constituită de Copil schimbat, având în centru un scenariu de magie populară, nu lipsit de o certă notă de suspans epic. Este, după mine, segmentul cel mai rezistent și mai valoros din opera scriitorului ardelean. Subiectul este simplu, ca în proza lui Agârbiceanu 63: un mocan de pe Mureș, tată al unui copil întârziat mintal, crede despre fiul
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
a lui Eliade, atribuind regimul diurn personei științifice, iar pe cel nocturn personei artistice a omului de cultură, și consideră că "[p]e o asemenea structură bipolară se axează și Domnișoara Christina" (1997: 186). Mai recent, Paul Cernat, cu un cert și fericit aplomb analitic, subliniază că "Domnișoara Christina trebuie privită nu atât ca o ruptură (subl. în text) față de literatura preexistentă, cât mai ales ca o glisare dinspre realul "diurn" înspre tărâmul nocturn al imaginarului" (2009: 279-280). Un segment de
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
victime și cu distrugeri. Valorile artistice, morale, religioase sunt tot mai subjugate banului, comerțului ilicit, asociate cu etici și cu jurisdicții ale violenței, înșelătoriei, desfrâului. Rămâne valabilă aprecierea anonimului "C.A." din 1995: Între atâtea incertitudini un singur lucru e cert: nimeni nu este pregătit pentru ceea ce se întâmplă după 1989 (3, p. 4) (subl.ns)". S-a ajuns aici abrupt, după nesperata prăbușire a Zidului Berlinului ridicat în 1961, la mijlocul anului 1989. Au urmat, ca niște spectacole avangardiste inverse celor
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
mai alerte, urmând să se comprime prin procese inverse la Tn. Date utile pentru cunoașterea amenințărilor adună vulcanologii, cercetătorii oceanelor, arheologii acelor civilizații dispărute, însă și prin voința misteriosului Creator care ni se impune vrând-nevrând, fără a-i putea dovedi certa existență ori ne-existență. Alții înlocuiesc Creatorul cu extra- ori tereștrii aflați pe undeva. Rezumativ, factorii însoțitori ai crizelor sunt de natură psihico-socială, politico-economică, bancar-financiară, moral-juridică și religioasă, iar stările naturii le condiționează manifestările concrete. ("Mod de producție", "bază și
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
Prin extinderea ingineriei la tot mai multe procese sociale și culturale (în montarea unei piese de teatru, a unui spectacol de amploare și chiar a pelerinajelor la Mecca sau Ierusalim), termenul s-a generalizat cam în aceeași măsură cu "cunoașterea certă" și "creația durabilă". Reușitele acumulate în stăpânirea tehnologică a unor forțe naturale precum seismele, uraganele, inundațiile ș.a., mai ales din ultimul secol, au întărit nesăbuita credință că omul stăpânește nu numai planeta pe care a apărut, ci oricare alt corp
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
Din păcate, nu există o strategie similară și un vitalism pe măsură care să-i impună pe pictorii români în Europa, în ciuda unor succese izolate. Acest fapt se va realiza prin intermediul lui Brâncuși, a cărui artă pleacă din simbolismul cu certe note rodiniene. Acest succes își are contraponderea în marginalitatea relativă a unui sculptor excepțional precum Dimitrie Paciurea, care nu beneficiază de o expunere internațională sau de o receptare mai puternică din partea contemporanilor. Tema Salomeii, ilustrare decadentă a unei femme fatale
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
meditație. Pictorii prezentați nu ating această anvergură, dar opera lor constituie un reflex relevant al faptului monden și încărcăturii sale simbolice. Devin relevante în acest sens scenele de cabaret desenate de un critic de artă-grafician precum Sigmund Maur cu o certă notă caricaturală-șicanantă, de un demonism ludic, picant sau cele satirice ale lui Theodorescu-Sion, o parte publicate în revista umoristică Furnica. Poate cea mai concludentă contribuție în acest sens o are Mișu Teișanu, care se bucură de o glorie efemeră în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
se află acum în cimitirul Bellu, și la care s-a păstrat o Schiță de monument funerar (ronde- bosse în ghips, 32 x 30,5 x 21 cm, nesemnat, nedatat, inventar 916184). Primele două sculpturi, dintre care una în mod cert cu destinație funerară, au câteva trăsături în comun, femeia care întruchipează tristețea își ascunde chipul lipindu-l de postamentul de marmură sau de un bloc de piatră. Efectul stă tocmai în această ascundere a chipului, asociată ascunderii plânsului sau a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de la Ofelia lui Ernest Hebert la Ofelia (1905) lui Odilon Redon etc. Există cu siguranță un factor declanșator al nebuniei în piesa lui Shakespeare, care este dedicată mai puțin nebuniei Ofeliei, cât celei a lui Hamlet. Ambele personaje au o certă morbiditate, un eveniment traumatic pare să fie declanșatorul unei stări patologice. Există o cruzime gratuită a lui Hamlet față de Ofelia, dar în Ofelia există o sensibilitate care camuflează o formă de neurastenie, dacă ar fi să traducem în limbajul unei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
o perioadă a creației sale, ca ulterior să disemineze în elemente disparate, ocazionale. Putem lua în considerație un complex de curente afine simbolismului fin de siècle, Jugendstil, Art Nouveau a se vedea influența lui Georges de Feure însă cu o certă componentă simbolistă, pe care Luchian o ilustrează în prima sa perioadă de creație în linia unui decorativism relevabil sub aspectul ilustrației de revistă, al afișelor și panourilor decorative. Preferința pentru flori, care se menține pe tot parcursul creației sale, scoase
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
polonezi, Feliks Jasiński realizând o gravură după ea, marcând astfel "afinitatea între cele două temperamente exprimate printr-un împărtășit rafinament al liniei"465. În opinia criticului, în tabloul lui Burne-Jones se poate decela influența lui William Blake, romantic târziu cu certe note decadente, spre exemplu, Vârtej de îndrăgostiți (1824-1827), ilustrație la Infernul lui Dante. Fiecare dintre personajele feminine din tabloul lui Burne-Jones posedă un instrument muzical, vioară, trompetă, flaut etc. sugerând o orchestră angelică, tavanul spart lasă să se vadă o
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]