7,296 matches
-
-n oraș nu-i prea rețineau privirea. Nu-i plăceau când le vedea În cofetăria grecului. Nu le voia așa. Erau prea complicate. Altceva era la mijloc. Dorea o fată Într-un mod destul de vag, dar nu voia să se chinuie ca s-o aibă. I-ar fi plăcut să aibă o prietenă, dar n-avea chef să piardă mult timp până să o cucerească. Nu voia să se bage În toate intrigile și-n toată politica aia. Nu voia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
niciodată? — Nu poa’ să transpire. — Crezi că are vreo problemă la plămâni? Cu greutatea cum e, n-a avut niciodată probleme cu slăbitul, nu? — N-are nimic la plămâni. Doar că nu mai are nici un chef. Ar trebui să se chinuie să transpire puțin. Jack veni spre noi sărind coarda. Se opri-n fața noastră și-ncepu să sară-n sus și-n jos, Înainte și-napoi, Încrucișându-și brațele la fiecare a treia săritură. — Ei, zise, ce tot cotcodăciți p-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Și, of, doamne, se țipa ca dracu’-n jur. Erau chiar În fața noastră. Walcott Îl lovi de două ori. Fața lui Jack era cel mai groaznic lucru pe care am putut să-l văd vreodată...cum putea s-arate! Se chinuia să se țină-n picioare și asta i se vedea pe față. Se concentra Întruna și Încerca să-și ferească părțile lovite. Ș-apoi Începu să-l bumbăcească. Începu cu lovituri joase, laterale, la corp. Walcott se Închise, și atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
o culoare superbă. Avea niște piciorușe mici, cu care tot Încerca să se agațe de cârlig, și de atunci nu am mai folosit niciodată salamadre, deși le găseam foarte des. Nici greieri nu foloseam, tot din cauza felului În care se chinuiau când Îi băgai În cârlig. Pârâul străbătea o pajiște și În iarba uscată prindeam uneori lăcuste, pe care le foloseam ca momeală; alteori le aruncam doar În apă și le priveam cum plutesc, Înotând În cercuri la suprafață, duse de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
O boală cruntă te-a lovit Și de atunci sunt tare chinuit. Ziua și noaptea plâng mereu, Sunt necăjit și-mi este tot mai greu. Ea nu mai pleacă apă să aducă, De treabă nu se mai apucă, Stă tristă-n pat și în tavan privește, Nimic în jur nu-i mai
O, scumpa mea by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83209_a_84534]
-
bine era cum se așezase înainte. Ce-ar fi să stea cu fața-n sus?! Iar ochii să-i țină mereu închiși. Poate-ar reuși să păcălească somnul. Sau să se așeze cu fața-n jos. Ca o broscuță. Se chinuie degeaba. Ce-i, Sorina, ce-ai pățit? Te doare ceva? Nu, bunicuțo, dar nu mai pot să dorm. Am încercat, dar nu mai pot, crede-mă. De durut nu mă doare nimic, numai că nu știu de ce, somnul meu a
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
apus, dar stau grămadă Peste sat”... Nu e soare, dar e bine Și pe râu e numai fum, Vântu-i liniștit acum, Dar năvalnic vuiet vineri De pe...” De pe... De pe... stradă! Nu, nu e bine. Parcă-n poezie era altfel”... Băiețelul se chinuie să-și amintească versul buclucaș. Sorina a început să bată din palme. Și, împrenă cu ea, toți cei de pe scenă și din sală. Doar Sorin și băiețelul-șchiop sunt tare necăjiți. Cel mai supărat e, însă, Sorin. Auzi, să uiți un
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
preajmă, Dumnezeu și Sf. Petru. Auzindu-i necazul și făcându-li-se milă de ea, îi înnegriră lâna. Văzând una ca asta, baba o trimite iar la râu, de data asta să spele lâna până s-o albi. Pe când se chinuia biata fată, iaca apar și cei doi bătrâni. Dar în loc să-i albească lâna, cei doi îi dete fetei o grămadă de flori și fragi spunându-i fetei să le ducă babei. Când văzu hârca florile și fragii, uită de lână
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
dar nu Înainte de a aduce amendamente, a exprima neajunsuri la care s-au adăugat nuanțări și avertismente și mai complicate - un semn În legătură cu ce urma să se Întâmple. Când am ajuns pe John F. Kennedy Drive, orchestra cânta o versiune chinuită de „Amazing Grace“ scârțâită la instrumentul erhu, cu două corzi, iar grupul mă iertase pentru că nu făcusem o asigurare În caz de anulare a călătoriei. În timp ce două motociclete de poliție țineau traficul În frâu, dricul a accelerat, iar eu i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Bennie pe un ton voit vesel. Spera că lucrurile se vor Îmbunătăți odată ce ghidul se mai relaxa. Domnișoara Rong Începu să descrie activitățile propuse pentru ziua respectivă. Cu cât vorbea mai mult, cu atât engleza ei se Înrăutățea. Cu toții se chinuiau să o Înțeleagă. Bennie se prefăcea că el o Înțelege. Drept urmare, o discuție a fost inițiată de prietenii mei, discuție condusă de Dwight, despre o posibilă mică schimbare a planurilor care să includă poate și o plimbare cu bicicleta a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Toți cei doisprezece excursioniști nu-și mai puteau lua ochii de la nefericitul bivol Învârtindu-se În cercul lui sisific. Înc-o dată și Înc-o dată, mereu În cerc, se opintea și se Împiedica, la Întâmplare și fără oprire, cu trupul masiv chinuindu-se să mai ia o gură de aer, cu nările fremătându-i Înfricoșate În timp ce biciul i se abătea asupra crupei. —Mamă, ce viață nefericită, spuse Roxanne. Iar ceilalți o acompaniară exprimând sentimente similare. Esmé mai avea puțin și plângea. —Opriți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
de companie, simt o mare milă pentru animalele În suferință, de multe ori mai mare decât pentru oamenii aflați În suferință. Animalele, din cauză că nu pot vorbi, posedă inocență și puritate morală, cred iubitorii de animale. Și nu merită să fie chinuite. Ce bine ar fi fost ca domnișoara Rong să fi prezentat situația Într-o engleză mai bună și cu exemple mai grăitoare: care ar fi pedeapsa cea mai eficientă pentru un bărbat care violează și ucide fetițe? N-ar merita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
cărți scrise de cei care aduseseră năpasta fură Îndepărtate, iar În locul lor, pe rafturi, apărură altare pentru Nați. Însă mama lui Walter refuză să renunțe la engleză. Ea nu o primise ca moștenire, fără nici un efort. Când era tânără, se chinuise să Învețe acele răsuciri dificile ale limbii și dăduse examen după examen după moda europeană. Ascultându-l pe soțul ei, Își Îmbunătățise pronunția, așa că acum nu mai avea acea pronunție pe care o au studenții imitând dicția stâlcită a profesorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
făcea o asemenea greșeală. În mod normal, era foarte meticulos când venea vorba de numărarea pasagerilor. Înainte ca domnul Joe să demareze, Walter aprinsese lumina aceea verde enervantă ca să-și numere turiștii. Lumina Îi lovi drept În ochi pe călătorii chinuiți de greață care se grăbiră să geamă și să-și acopere ochii cu mâinile. Unu, doi... Îi numără pe Bennie și pe Vera, apoi pe Dwight și pe Îmbufnata lui nevastă, Roxanne. Cinci, domnișoara drăguță, Heidi cea care avea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Strigăte de bărbați, pași tropăind pe podețul de lemn! Harry și Marlena Începură să-și caute disperați hainele numai cu câteva minute În urmă abandonate pe podea cu gesturi grăbite și fericite. Harry reuși să-și găsească pantalonii și se chinuia să-și introducă un picior. Marlena, În schimb, nu găsi decât un cocoloș de voal portocaliu Înnegrit și-și dădu imediat seama că era tot ce rămăsese din furoul ei care fusese folosit la stingerea focului și din trupuri, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
lui. —Telefon, repetă el insistent mimând acțiunea de a vorbi la telefon, dar nu primi ca răspuns decât ridicări din umeri și priviri Îndreptate În jos, pline de regret. Durerea de cap de după cheful de noaptea trecută Începu să-l chinuiască și mai tare. Și cum dracu’ se lăsase el convins să vină Într-o țară În care nu aveai voie cu telefon mobil? Întors la bungalow, ca să nu cadă pradă frustrării și autocompătimirii, Harry se concentră asupra unei activități care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
pasiune, la posibilitatea că tot ceea ce avusese Împreună cu soțul ei - acele rare momente de extaz, pe care oricum prefera să le uite - a fost singura aproximație de dragoste extatică de care va fi avut parte În toată viața ei, o chinuia. Ce trist era gândul ăsta! Și, legănată de această neliniște, adormi. Câteva ore mai târziu, sări ca arsă, cu inima bătându-i nebunește. Visase că era o maimuță care trăia În trunchiul unui copac. Se cățăra pe trunchi În sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
la complexul turistic. Dar acești oameni erau deasupra regulilor, pentru că ei le făcuseră de la bun Început. Săriră pe ponton și cu un mers țanțos veniră direct la Heinrich, cu care avură un schimb rapid de cuvinte În birmaneză. Harry se chinui să Înțeleagă ce spuneau din tonul vocilor, din gesturi, din reacții. Heinrich părea uimit, iar polițiștii păreau foarte sobri. Heinrich arătă cu degetul spre lac. Polițiștii arătară Într-o direcție puțin diferită. Schimbul continuă, iar Heinrich scutură din cap cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
împărat al lui Iuda, care stai pe scaunul de domnie al lui David, tu, slujitorii tăi, și tot poporul, care intrați pe porțile acestea! 3. Așa vorbește Domnul: Faceți dreptate și judecată, scoateți pe cel asuprit din mîinile asupritorului, nu chinuiți pe străin, pe orfan și pe văduvă, nu apăsați și nu vărsați sînge nevinovat în locul acesta! 4. Căci dacă lucrați după cuvîntul acesta, vor intra pe porțile casei acesteia împărați care stau pe scaunul de domnie al lui David, suiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
la intersecția de la Kamiyachō și m-au dus la un spital mic numit Azabu. Aici veniseră deja vreo 20 de persoane afectate de inhalarea gazului sarin. Timp de o săptămână am avut simptome asemănătoare cu cele ale unei răceli. Mă chinuia o tuse astmatică și trei zile la rând am făcut febră peste 40°. Mă gândeam că poate se stricase termometrul. Mercurul urca până la ultima liniuță. Dacă stau bine să mă gândesc, cred că aveam temperatura chiar mai mare. Eram imobilizată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
luat legătura cu cei de la birou prin telefonul de urgență din stație. „Aduceți imediat o targă!“, le-am spus. Takahashi era congestionat la față și nu putea să vorbească. Se sufoca. I-am desfăcut cravata de la gât. Oare ce-l chinuia așa de tare... nu arăta deloc bine. L-am cărat pe targă până la birou și am sunat imediat după o ambulanță. Apoi l-am întrebat pe Toyoda: „La ce gură de metrou vine ambulanța?“ În situații de genul ăsta trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
în care eu răpundeam de ea. Toți trei mâncam împreună la cantină. Când vorbesc, lucrul acesta îmi vine automat în minte. Sincer să fiu aș prefera să nu-mi amintesc. - Am înțeles. Îmi pare sincer rău că trebuie să vă chinui cu întrebările. Nu vreau să redeschid răni care de-abia au început să se vindece. Vreau să strâng cât mai multe declarații vii de la cei care au trăit atacul și să scot o carte. Vreau să le transmit cititorilor cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
mutarea asta și am deschis ochii. Nu puteam să mă deplasez fără să deschid ochii, nu? (râde) Dar, ce să vezi, mi-am dat seama că respiram foarte greu. Simțeam o presiune puternică în piept și, oricât de tare mă chinuiam să respir, parcă oxigenul nu intra... „Ce ciudat! Să fie din cauza faptului că m-am trezit devreme?“, mă întrebam (râde). N-am dat prea multă importanță. Nu-mi place deloc să mă trezesc devreme. Dar parcă respiram totuși prea greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
vreo patru-cinci oameni în birou și nici ei nu știau nimic. Ne întrebau pe noi ce se întâmplase. După vreo douăzeci-treizeci de minute a venit și poliția și au început să ne interogheze. Îmi era foarte rău, dar m-am chinuit să le relatez de-a fir a păr. Lângă mine erau oameni care-și pierduseră cunoștința. Îmi era teamă că o să leșin și o să mor acolo. De aceea ne țineau de vorbă. Am tras și eu de mine să vorbesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
v-am spus pe scurt. Nu se va ridica, nu va vorbi, va fi mai mereu inconștientă.» A fost un adevărat șoc. Mama a spus, fără să-și dea seama: «Mai bine ar fi murit. Nu s-ar mai fi chinuit nici pe ea și nici pe voi!» Cuvintele alea m-au durut foarte tare. Înțelegeam ce simțea mama, dar cum puteam s-a consolez? Habar nu aveam. În cele din urmă am ripostat: «Dacă ne gândim că nu mai avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]