KorAP: Find »[drukola/base=clătina & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...136 137 138 ...249 >

6,220 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227

ei nu se lasă deloc. E într-adevăr extrem de adorabilă și e destul de ciudat că Mark n-a insistat pe chestia asta sistematic înainte de toată povestea cu accidentul. Neobișnuit. Extraordinar. Ai remarcat vreun... hai să-i zicem tipar ciudat? Ea clatină din căpșorul ei frumos. Vrea să aibă încredere în ea. E puțin prea apropiată de Pseudosoră-sa pentru liniștea lui, dar femeia aia a păcălit pe toată lumea, chiar și pe Barbara. Vrei să spui că nici unul dintre cei cu care am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
să vorbească într-un loc public. Se îmbrăcase frumos, se dăduse chiar și cu parfum. Dar uitase de problemele logistice, care începură imediat ce Daniel primi meniul. Daniel la cină în oraș: exact ca un preot calvinist la o petrecere rave. Clătină din cap, fluierând: —Opt dolari o porție de vită cu broccoli? Îți dai seama, K.? Antreul era cel mai ieftin produs din restaurant. Se pregăti pentru ce era mai rău și așteptă. — Opt dolari înseamnă o mulțime de bani pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
O să-l doboare și pe el. Îi făcea lui Daniel ceea ce Mark îi făcea ei. În curând va fi o străină pentru el. Apoi pentru ea însăși. Și pentru Daniel ar fi mai bine să iasă ea din scenă. El clătină din cap, minunat de sigur. — Nu el ar fi victima. —Ce? Să stau pentru mine? Cel mai prost motiv posibil. Cuvintele o proiectară la un milion de kilometri de el, pe o planetă fără aer. Ești preocupat, spuse ea. El

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
din cap, minunat de sigur. — Nu el ar fi victima. —Ce? Să stau pentru mine? Cel mai prost motiv posibil. Cuvintele o proiectară la un milion de kilometri de el, pe o planetă fără aer. Ești preocupat, spuse ea. El clătină din cap, oarecum trist. —Ba ești, îl acuză ea, încercând să se maimuțărească. Am citit într-una din cărțile mele despre creier că femeile sunt de zece ori mai sensibile decât bărbații la stările interioare ale altora. Daniel renunță să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
fi scăzut sub nivelul la care fauna putea supraviețui. Renunțaseră la această amenințare după introducerea unor reglementări ecologice - debite garantate puse deoparte pentru faună de către cele trei state care depindeau de râu. Dar acum, organizarea precară a exploatării apelor se clătina. Sistemul de bazine de realimentare pentru iarnă nu mai avea grijă de toate categoriile de animale care beau din apa râului. În ultima rundă de negocieri, Adăpostul își pusese în cap pe toată lumea, mai puțin cocorii. Ne atacă din toate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
haită de afaceriști învârtiți de prin partea locului. Nu cumva știi din întâmplare...? N-ai auzit nimic de chestia asta? O cercetă, cu o expresie nesigură pe chip. Karsh. — Nimic. Ar fi trebuit să aud? El ridică din umeri și clătină din cap, împăciuitor. Știm care sunt constructorii implicați, dar nu știm ce urmăresc. Au pus ochii pe niște loturi de teren pentru un nou proiect. Un fel de teren viran, lângă râu. Acum doi ani i-am blocat. Le-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
se prăvăliră peste Karin. Șira spinării i se făcu salcie. Pumnii îi stăteau în poală ca niște pietre. De care-ți place mai mult? întrebă ea. —De care ce? Știi tu. De picoliță sau de chelneriță? El îi zâmbi și clătină din cap, un model de inocență evazivă. Ea privea fix un punct nu prea îndepărtat, cu fața de aramă, în ton cu părul. —Ai prefera să fii în altă parte? El încercă să-și mențină zâmbetul chiar și acum. —Cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
șteargă ultima demolare fără minte. Își compara scorurile cu cele ale celorlalți autori lângă care fusese înghesuit. Era singurul în corzi? Cine era favoritul momentului? Care dintre colegii lui mai era în cădere liberă? Cum de reușea publicul să se clatine și să dea înapoi într-un sincron atât de perfect, ca la un semnal? Tot ceea ce făcuse acum mai făcuse și altă dată, cel puțin de două ori. Poate că asta era și problema: nu satisfăcuse apetitul colectiv insațiabil pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
se poate, îi spun amândoi tovarășii săi Muskrateers în cor. Se uită urât la ei: Știu ce-o să ziceți. Nu era nimeni acolo. Nimeni printre rămășițele mașinii când au venit doctorii. În afară de mine. El a plecat. A anunțat accidentul. Rupp clatină din cap, cu o bere rece lipită de el. Nu, nu, frate. Dac-ai fi văzut... Se bagă și Duane. Frate-miu, mașina ta arăta ca o vacă Angus mare și bătrână, scoasă din mașina de tăiat. A fost poza

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
scoată livingul la licitație. Ultima ei speranță de a-l recupera pe Mark dispăruse. Se rugă de el, atât de sleită din cauza lipsei cronice de somn, încât pur și simplu plânse. Lacrimile ei îl derutară pe Mark. Dar până la urmă, clătină din cap. Asta se cheamă sănătate mentală? Ce urmărim noi aici? Nu-i de mine, frățioare. Nu-mi doresc câtuși de puțin să fiu sănătos așa. Se duse cu mașina la Dedham Glen, să-i ceară părerea Barbarei. Trecuseră mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
bărbatul ăsta cumpărase, la un moment dat, o carte care se numea Cum să fugi cu amantul, chiar în timp ce se uita după rochii de mirese. Până la urmă, se oprise la nuanțele de caisă și piersică. El continua s-o privească, clătinând din cap a neîncredere. — Ce face... fratele tău? —Mark, spuse ea. Se așteptase să-l audă izbucnind în scuze. Atât de mult stătuse cu Daniel. —Exact. Am citit despre el în Hub. Coșmar. Cu remarcabil de puține cuvinte, o luară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
remarcabil de puține cuvinte, o luară spre banca din fața monumentului eroilor de război. Stătea lângă ea, ziua în amiaza mare, în centrul orașului. La naiba cu prudența. O tot întreba dacă vrea ceva - un sandvici, poate ceva mai sofisticat. Ea clătina întruna din cap. Mănâncă tu, spuse ea. Ea n-avea să mai mănânce prea curând. El respinse ideea de mâncare, insistând că momentul acela era chiar și mai important decât nutriția. Ceru detalii despre Mark și stătu liniștit surprinzător de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
mai mănânce prea curând. El respinse ideea de mâncare, insistând că momentul acela era chiar și mai important decât nutriția. Ceru detalii despre Mark și stătu liniștit surprinzător de multă vreme, față de Robert Karsh cel din urmă cu patru ani. Clătina din cap și spunea chestii gen Zona crepusculară sau Invazia jefuitorilor de trupuri. Grosolane, tâmpite, banale. Dar sunau ca acasă. Începu să se descarce la fel de firesc cum respira. Îi spuse tot, făcând ca episodul cu căderea ei nervoasă să sune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
mult faza în care mai putea fi păcălit. Voi pe-acolo sunteți tari și la antrax, nu-i așa? Încrederea era tot ceea ce conta. — Am înțeles, spuse Weber. Probabil că e mai sigur să stăm pe-aici, prin preajmă. Mark clătină din cap. Îți spun eu, doctore. E o lume ciudată. Pot să te trăsnească oriunde ai fi. Cercetă orizontul în căutarea unui indiciu care trebuia să se ivească acolo, în cele din urmă. Dar îți rămân dator pentru ofertă, sincer

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
că ăștia sunt diferiți între ei? Eu cred că prinzi tot timpul același pește. —Faci mișto de mine! Primii aveau nerv în ei. Ăsta e total bleg. N-au nici o treabă unii cu alții. Mark intră în apă până la glezne, clătinând din cap cu un dezgust amuzat. — Ți se pare că îl știi de undeva pe peștele ăsta? În sfârșit, ai luat-o pe arătură, doctore. Ai stat prea mult la soare. Nu-i bine pentru un tip cu meseria ta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
ca să nu rămână decât acea biografie care s-ar fi potrivit pe coperțile unei cărți. Se uită la Mark, încercând să găsească o poveste. Îmi plăcea să venerez fetele de la distanță, fără să le spun. Mark strâmbă din buze și clătină din cap. Pe-asta am făcut-o. Profit minim. Cum de-ai reușit să te însori, Romeo? Prietenii mei au pus la cale o intervenție. Mi-au organizat o întâlnire pe neve. Trebuia să mă duc într-o cafenea, într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
nici un indiciu asupra propriei opinii. Interesul ei pentru Mark îl irita, punându-i sub acuzare propriul interes. De ce trebuia să fie în relații atât de intime cu băiatul ăla, când avea și mai puține în comun cu Mark decât Weber? Clătină din cap și-și trecu mâna prin tentativa lui de păr. — Nesigură, în cel mai bun caz. În mod normal sunt conservator când e vorba de ceva atât de puternic. Când dai cu zarul neurochimic, e ca la barbut. E

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
cuvintele se revărsară deodată din el. —Asta-i problema. Tot ce spun criticii e perfect adevărat. Munca mea e teribil de dubioasă. Mai că se înveseli după ce recunoscu până și puținul ăsta față de această femeie. Ea-și îngustă ochii și clătină din cap. —De ce spui asta? N-am venit aici ca să-l ajut pe omul ăsta. Cel puțin, la început. Muzica continua să bubuie; peste tot în jurul lui, oamenii trudeau ca să facă alți oameni. N-ar fi suportat să se uite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
tăioasă și brutală ca un audit. Îi descrise tratamentul prescris de doctorul Weber. —Antipsihotic, șopti ea. Testă pe el cele mai înspăimântătoare obiecții ale lui Daniel. Mi-e frică să-mi las fratele drogat cu substanțe care modifică dispoziția. Karsh clătină din cap și arătă spre micul lor dejun. O ceașcă de cafea e o substanță care modifică dispoziția. O omletă spaniolă. Cred că îmi aduc aminte de o mică dependență de-a ta - ciocolata aia elvețiană triunghiulară? Să nu-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
sau pentru el? Ea îl înghionti, ceea ce-i făcu plăcere. — Ce mă fac dacă dau rezultate? El se răsuci pe scaun cu fața spre ea. Nu înțelegea. Cum ar fi putut înțelege? Nici ea nu era sigură că înțelege. El clătină din cap. Dar avea ochii mai degrabă amuzați decât exasperați. Ea era bătaia lui de cap, micul lui puzzle. Ea îi luă palma și o mângâie cu degetul mare, cel mai periculos schimb al lor de până acum. —Cum o să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
de câteva ori, impunându-și să se liniștească. Veni lângă canapeaua pe care stătea el și-i apăsă pieptul cu mâna. —Ce-ți faci? Despre ce e vorba aici? Reputație? Judecata publică nu e altceva decât o schizofrenie colectivă. El clătină din cap și-și apăsă gâtul cu două degete. Nu. Nu despre reputație. Ai dreptate. Reputația e... nerelevantă. — Atunci ce e, Gerald? Ce e relevant? Nimeni nu-și vedea propriile simptome. Nimeni nu se știa așa cum îl știau ceilalți. Sylvie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
Le-a pus capac tuturor. Ah, dar să aduci ploaia. Nimeni n-a pierdut vreodată vreun sfanț aducând ploaia. Ea pufnește amar. Cine să știe de ce? Pentru ea e doar o treabă. Dar la care se pricepe a-ntâia. Ea clatină din cap. Adică, mai ții minte vocea lui? Mersul? Cine era omul ăla? Adică, eu acum am aceeași vârstă ca el când ne-a închis în beci. Și pur și simplu nu pot... Îmi aduc aminte că avea o cicatrice

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
dulapului cu unelte. Când ne-am mutat în casa din Farview, zice ea, eu și cu mama am găsit niște casete video... Ce, vrei să zici chestiile alea gen ajută-te singur? „Belește-ți concurența?“ „Cel mai mare scor?“ Ea clatină din cap, tremurând. Oribile, zice ea. Nici nu pot. Nu pot. Oh, zice Mark. Chestia cu fistingul. Mda, de alea știam. Și când mama, șocată, vine să i le arate și începe să țipe, el stă acolo și zice că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
tu consideri că ar fi putut s-o facă... intenționat. Creierul ei scoase un bâzâit înăbușit. — Ce vrei să spui, Markie? Nu-mi zice așa. Știi ce te întreb. Oi fi încercat să-mi fac felu’? Stomacul i se strânse. Clătină din cap atât de tare încât părul îi biciui fața. El o privi atent, asigurându-se că nu-l înșală. —Ești sigură? Ești sută la sută sigură? N-am zis nimic înainte? Eram cumva deprimat? Pentru că uite ce cred eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
înăuntru și-l lăsă în mijlocul livingului, cercetându-l. Pe la colțurile ochilor îi izvorî apă sărată. Și totuși fața lui rămânea atentă, ca a unui cumpărător care cercetează ingredientele de pe o etichetă ciudată. Daniel stătea locului, tremurând. După multă vreme, Mark clătină din cap. —Nimic. Nu-mi vine nimic. Fața lui Daniel se boți, după care înțelese. Mark nu sereferise la acum cincisprezece ani; se referise la acum zece luni. — Niciodată nu mai vine înapoi, nu-i așa? spuse Mark. Chestiile nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]