7,569 matches
-
După care citeam altă carte pe care-o mai citisem de vreun milion de ori. Apoi reveneam la prima. Și o citeam încă o dată. Știam că nu asta era calea normală de apropiere de literatură, dar nu puteam face altfel. —Clopotul de sticlă, Frică și ură în Las Vegas, Procesul, Alice în Țara Minunilor, Operele complete ale lui P.G. Wodehouse și nu una, ci chiar două cărți de Dostoievski. Luke mi-a zâmbit admirativ. Nu ești o idioată, nu-i așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
și mă străduiesc să ajung la ea. E dificil să mai reușești să și citești atunci când ești așa de ocupat... Normal că toată fraza aia nu conținea nici o fărâmă de adevăr. Singura carte care se găsea lângă patul meu era Clopotul de sticlă, pe care o citeam pentru a n-șpea oară. —O să mă apuc de ea imediat după ce termin Culori primare, i-am promis în timp ce mă întrebam în ce măsură Culori primare mai era la modă. Nu se făcea să comit o asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
relații disfuncționale, de lungă durată, cu șefa ei cea abuzivă. Imediat după ce am închis ușa, am simțit că se rupe ceva în mine. Mi-am îngropat fața în mâini și mi-am dat drumul la plâns. Capitolul doisprezecetc "Capitolul doisprezece" Clopotul de sticlătc "Clopotul de sticlă" — Bellini? m-a întrebat o blondă cu o pereche de chiloți tanga și cu niște plasturi de sfârcuri în formă de pană de scris. Vivian le comandase special pentru toate fetele. — Îmmm, nu, mulțumesc. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
lungă durată, cu șefa ei cea abuzivă. Imediat după ce am închis ușa, am simțit că se rupe ceva în mine. Mi-am îngropat fața în mâini și mi-am dat drumul la plâns. Capitolul doisprezecetc "Capitolul doisprezece" Clopotul de sticlătc "Clopotul de sticlă" — Bellini? m-a întrebat o blondă cu o pereche de chiloți tanga și cu niște plasturi de sfârcuri în formă de pană de scris. Vivian le comandase special pentru toate fetele. — Îmmm, nu, mulțumesc. Sunt în regulă. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
pleacă doar obosită capul. Trezire, nu exaltare sau greață, de data asta. Nu e decât refuz, refuzul care o travestește, în sfârșit, în ea însăși, ca o mască ultimă, care nu mai acceptă nici o travestire. Ridică privirea spre cerul negru. Clopotele o vor găsi pregătită, cum se cere. Debutul noii încercări, tăișul altei vârste. Singură, singură, stăpână. Cândva, se furișează în casă, în vârful picioarelor,să nu facă zgomot. Revine cu un pled gros, roșu, în care îl învelește pe absent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cu familiile de muncitori săraci, cuplurile de lesbiene, magazinele alimentare coreene, sfântul indian cu barbă, în roba lui albă, care îmi face o plecăciune ori de câte ori ne întâlnim pe stradă, piticii și schilozii, pensionarii bătrâni mergând cu pași mărunți pe trotuare, clopotele bisericilor și cei zece mii de câini, populația subterană de vagabonzi solitari căutători prin gunoaie, care împing la cărucioarele pentru cumpărături pe marile bulevarde și caută sticle prin pubele. Dacă nu vreau să las în urmă toate astea, de ce l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
vreun minut, parcă a paralizat tot traficul, până au început să se audă dinspre amândouă capetele sirenele poliției. Profesorul își culege cu vârful degetelor cenușa de pe obraz, arătând în dreptul ferestrelor înalte de la stradă o față palidă. Încep să sune și clopotele la biserică, unde se vor duce, pentru Ziua Sfântului Francisc, cu toată familia, nu numai omenească. Romano, pisicul preferat al președintelui care-i adoptat din România și care a împlinit doisprezece ani, are nevoie, la vârsta venerabilă la care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
pentru a mă întrerupe. Copila mea, ăsta e un loc pentru reculegere spirituală. Pentru liniște. — Știu! zic uimită. De‑asta am și intrat. Pentru liniște. Foarte bine, spune călugărița și nici una dintre noi nu mai zice nimic. În depărtare, un clopot începe să bată și o văd pe călugăriță că începe să murmure ceva încet. Mă întreb ce‑o fi zicând. Îmi amintește de bunica mea, când tricota și își tot repeta încet modelul, ca să nu‑l uite. Poate că și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Tu nu-ți dai seama pentru că ai o educație slabă. Mă întristează asta și-mi pare rău pentru tine. Faci pe deșteapta în toate ocaziile neimportante, dar pierzi marile bătălii. Pierzi. E ca și cum ți-ai acoperi urechile atunci când furi un clopot - crezând că nimeni nu o să te audă. Știi în ce te transformi? O fățarnică. Da, da, în asta te transformi. Ea încearcă să nu-l ia în seamă. Își îndeasă în gură găluștele și mestecă de zor. Încearcă să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
mea la declanșarea automatè a derulèrii unui montaj haotic cu imagini de iarnè, sclipitoare, pure și puștii și, neașteptat, în aceastè solitudine albè și asprè, aud loviturile de secure ale tatèlui lui Ilarie rèsunând ritmic și profund, asemeni bètèilor unui clopot dintr-o turlè de bisericè îndepèrtatè, Ca sè nu le mai aud am pornit precipitat motorul, accelerând, Apoi, în mod normal și legal Matei ar fi trebuit s-o ia înainte și, dupè vreo cinci sute de metri de drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
vișini japonezi, magnolii, cireși Înfloriți În grădini, și ea pedalează fără nici o grabă, pentru că e prea frumos afară ca să se grăbească. De pe pod vede Rinul verde, până departe, spuma albă, ridicată peste ecluze, copacii albi, Înfloriți pe dealurile verzi, aude clopotul catedralei, și legată la ochi ar ști să facă drumul ăsta de la școală la casa de pe Hauptstrasse. * — ...Ții minte când ai venit În orășelul meu pentru prima oară? Te-am așteptat la gară și ne-am plimbat pe străzi. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
limpezi. Iar tu pedalezi fără nici o grabă pentru că e prea frumos afară ca să te grăbești, de pe podul pe care treci acum, vezi Rinul verde până departe, vezi spuma albă, ridicată peste ecluze, vezi copacii albi, Înfloriți pe dealurile verzi, auzi clopotul catedralei. Peste o săptămână e Paștele, peste o săptămână e sărbătoare, apeși pe soneria invizibilă și aștepți să vină Klara sau Walter sau tata să deschidă ușa și te uiți În sus la fereastra deschisă a camerei tale. De acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
e viața ta adevărată, care e casa ta adevărată? Cine Îți garantează că nu visezi și acum? Poate doar visezi că traversezi parcul de la castel spre parcarea unde te așteaptă mașina, poate de fapt tu mergi pe Hauptstrasse și auzi clopotul catedralei. Poate e doar un vis că de opt luni n-a mai venit de la tata nici o scrisoare, că Walter a intrat În Hitlerjugend și pe urmă În Waffen-SS și a plecat să apere Berlinul cu trenul care cânta Heidemarie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
înalt grad arta de a lua în stăpânire un cal. O făcu dintr-o singură mișcare. Un salt ușor, executat cu eleganța unui prinț oriental. Și desăvârșita lui grație bărbătească smulse o exclamație admirativă călărețului ascuns. Un dangăt îndepărtat de clopot chema undeva la slujba de dimineață. Și călărețul își văzu ținta îndepărtându-se împreună cu femeia. Încă nu era prea tâziu. Ar mai fi putut să ridice arma și să tragă. Dar - curios lucru! - nu-i mai păsa. O îndesă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
comanda concis, dar, în același timp, deosebit de plastic, ca un veritabil artist. ― Crezi că poți să faci așa ceva, Matteo? ― Va fi un onor si o piacere, serenissimo, se faceam ceva tanto deosebit. Veți primi mia desene chit de presto putem. Clopotul din dealul Mitropoliei, agățat, ca un ceaun, în trei bârne de lemn, tocmai bătea sfârșitul slujbei, când tânărul Iancu sări din sanie și intră grăbit în salonul de croitorie. Ajutorul de croitor îl primi cu multe temenele și îl pofti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Prut, fără Galați, fără cetățile Ismail, Chilia și, bineînțeles, fără Dunăre, ei da, la asta poate că s-ar putea învoi să negocieze. Panaiot crede că ar fi speranțe de acceptare din partea Fericirii Sale. Manuc auzi un dangăt îndepărtat de clopot. Vreo slujbă de îngropăciune undeva, într-un sat, își spuse. Dar o luciditate suprafirească explodă chiar atunci în mintea lui, ca printr-un culoar alb și orb. Și, în miezul acelui culoar alb pe care tocmai înainta, văzu deodată capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Era un loc preferat. Aici obișnuia să stea dimineața, când își bea cafeaua, sau la apusul soarelui, înainte de a reveni acasă după o zi obositoare. Cotul adânc al râului oferea priveliști liniștitoare. Din verdeața grădinilor răsăreau turlele bisericii Domnița Bălașa, clopotul greu de pe dealul Mitropoliei, suspendat ca un ceaun mare pe trei bârne încrucișate, palatul Brâncoveanu, cu firide în ziduri groase și arcade albe la ferestre. Prin cristalul ușii de la intrare se zăreau cele două brațe ale scării interioare și culorile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ienicerii terminaseră și cu marele vizir, prietenul său Mustafa Bairaktar. Și, dacă nu ar fi plecat la timp, ar fi avut și el aceeași soartă. Un dangăt puternic îl făcu să frisoneze. Dar nu pentru că ar fi bătut prea tare clopotul de la Mitropolie. Va fi silit să plece și de aici. La sfârșitul acelei întrevederi, în zorii zilei, chiar înainte de a-i adresa cuvintele de despărțire, Galib îl privise într-un fel ciudat. Și în ochii lui Manuc citise mai multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
De acord: anume „amintiri” mi s-au alcătuit, făcut, apoi fixat din amintirile altora, povestite de aceia, adulții; sunt Însă altele: scene statice, scene-cheie, scene-sâmbure: momente, stări care, „atinse” mai apoi (chiar azi) cu doar suflarea gurii Înspre arama acelui clopot, prind să răspundă, să vibreze, să sune, declanșând o adevărată ținere-de-minte a mea: succesiune, coborâre din treaptă-n treaptă (sau: din piatră-n piatră), depășind, Încolo, Îndărăt, nu doar pragul vârstei de la care, cică, poți avea amintiri „directe”, ba chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
duminică și nu vreo altă, oarecare zi din săptămână. Aș putea vorbi, de-o pildă, despre aerul de pace festivă; pe care-l au sărbătorile; vara și la țară. Aș putea, de-o altă pildă, să scriu-descriu liniștea veselă a clopotelor (care-i cheamă pe credincioși la datorie); să insist asupra plăcerii lenevirii Într-o duminică - dimineața - de vară (la țară). Și nu: nu era pace, nici sărbătoare cu clopote; nici lenevire. Așa: că nu era. Clopote - de unde, clopote: nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Aș putea, de-o altă pildă, să scriu-descriu liniștea veselă a clopotelor (care-i cheamă pe credincioși la datorie); să insist asupra plăcerii lenevirii Într-o duminică - dimineața - de vară (la țară). Și nu: nu era pace, nici sărbătoare cu clopote; nici lenevire. Așa: că nu era. Clopote - de unde, clopote: nu mai sunau demult, de la Ocupație, biserica noastră era deocamdată-Închisă - deocamdată de-un an Încheiat; și, de-ar fi fost deocamdată-deschisă, unde-i popa? Al nostru, Întâmplător, În refugiu, În România
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
scriu-descriu liniștea veselă a clopotelor (care-i cheamă pe credincioși la datorie); să insist asupra plăcerii lenevirii Într-o duminică - dimineața - de vară (la țară). Și nu: nu era pace, nici sărbătoare cu clopote; nici lenevire. Așa: că nu era. Clopote - de unde, clopote: nu mai sunau demult, de la Ocupație, biserica noastră era deocamdată-Închisă - deocamdată de-un an Încheiat; și, de-ar fi fost deocamdată-deschisă, unde-i popa? Al nostru, Întâmplător, În refugiu, În România, nu ca ceilalți, rămașii pe loc, ajunși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
veselă a clopotelor (care-i cheamă pe credincioși la datorie); să insist asupra plăcerii lenevirii Într-o duminică - dimineața - de vară (la țară). Și nu: nu era pace, nici sărbătoare cu clopote; nici lenevire. Așa: că nu era. Clopote - de unde, clopote: nu mai sunau demult, de la Ocupație, biserica noastră era deocamdată-Închisă - deocamdată de-un an Încheiat; și, de-ar fi fost deocamdată-deschisă, unde-i popa? Al nostru, Întâmplător, În refugiu, În România, nu ca ceilalți, rămașii pe loc, ajunși să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
dimineață festivă Încep amintirile numai ale mele - În vârstă de cinci ani și aproape nouă luni. Amintiri adevărate: trudite de mine (Întru ținere de minte); succesiuni de Întâmplări, nu doar imagini statice, răzlețe; rezonând Îndelung, Îndelat, la atingere, ca bronzul clopotului Începând să vuiască doar suflând mai tărișor asupra lui (ca, de-o pildă, arderea cărților În curte, dansul tatei, gol pân-la brâu, cu o sticlă de rachiu Într-o mână, țopăind În jurul rugului de pe zăpadă și urlând cu veselia Înspăimântatului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
de la mână - ce minute: ceasuri!, zile! săptămâni! Ai zice că-i mort (și umflat cu aer, altfel s-ar duce la fund), dacă n-ar da din degetul-mare; dacă nu i-ar bate pula Încolo, Încoace, ca o limbă de clopot, răsturnat; ca un pendul (și el) - ca și pendulul, ca și limba de clopot căpătâiul i-i uite-așa de gros: ca o măciulie; ca o măciucă - ca o ghioagă. Și eu Îl văzusem - și aveam să-l văd mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]