5,610 matches
-
în sistemul solar, va răspândi în văzduhul înnorat al lui Venus și ale Pământului izotopii radioactivi și trei miliarde de ființe vor muri în chinuri groaznice, fără măcar să fie avertizați. Prevedea toate acestea fără Prezicători, dar într-o viziune de coșmar real. Gosseyn se înfioră și-și concentră atenția asupra lucrurilor imediate. La sugestia lui, căpitanul Free ordonă o adunare generală în dormitoare. - Trebuie să închid ușile? întrebă. Gosseyn clătină din cap. - Există mai multe ieșiri, insistă căpitanul. Presupun că ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
iute de lîngă el și începe să se îmbrace. — Ei? A fost distractiv? îl întrebă tăios. încercă să se gîndească puțin, apoi îi spuse sfidător: — Da. Foarte distractiv. — Mă bucur pentru tine! Se simți împresurat de sentimentul că trăiește un coșmar. O auzi spunînd: — Nu prea te pricepi la sex. Cred că Sludden este cel mai bun pe care-l voi avea vreodată. — Mi-ai spus că nu-l... iubești... pe Sludden. Nu, dar îl folosesc cîteodată. Așa cum face și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Doreai atît de mult să fii cald, încît m-am gîndit că poate chiar ești. Ești la fel de rece ca noi toți, și chiar mai neliniștit cînd vine vorba de asta. Presupun că de-aia ești neîndemînatic. Acum se cufundase în coșmar, pe fundul lui, ca pe fundul unui ocean, dar putea respira. — încerci să mă omori, spuse el. — Da, dar n-o să reușesc. Ești îngrozitor de solid. Termină cu îmbrăcatul și-i trase o palmă iute, zicîndu-i: — Haide. Nu mă mai pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
continentele și distruge lucrarea Domnului! E îngrozitor ca un preot să mărturisească un asemenea lucru, dar uneori nu îmi pasă atît de cei pe care îi mănîncă institutul, cît de plantele, animalele și aerul curat pe care le distruge. în coșmarurile mele văd o lume unde nu mai exisită nimic în afară de coridoarele noastre, iar toți sînt membri ai personalului. Mîncăm viermi crescuți în sticle. între mese cîntăm Pastorala lui Beethoven ore în șir, cu Ozenfant pe post de dirijor, în timp ce ecranele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
care l-a cuprins atunci cînd s-a rugat la Dumnezeu ca Marjory să fie ucisă este un plagdif al acelei „primăveri a iubirii“ pe care Bătrînul Marinar a simțit-o pentru șerpii de apă care l-au eliberat de Coșmarul Morții-în-Viață datorită uciderii albatrosului. CONRAD, JOSEPH Cap. 41, par. 6. Discursul lui Kodac cuprinde un Plagin dispersat de nume și substantive din romanul Nostromo. DISNEY, WALT în Cartea 3, transformarea brațului lui Lanark și a oamenilor în dragoni este un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Venus, unde poliția este inutilă? Dacă ne vom arăta demni de Venus, vom pleca pe o planetă unde toată lumea este sănătoasă. Perioada asta fără poliție ne oferă o ocazie de a ne verifica progresele noastre aici. Pe vremuri era un coșmar, dar, numai din câte îmi amintesc eu însumi, progresul este vădit. Ce mai, e necesară. ― Cred că aici trebuie să ne despărțim ― zise Teresa Clark. Cei din "C" sunt jos, la al doilea subsol și cei din "G" chiar deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
o tulburare pur funcțională, dar formele de manifestare exterioară sunt dezastruoase pentru individul în cauză. Se produce o constantă pierdere de curaj. Și explozii de sadism care să ascundă tot mai marea lașitate. La 40 de ani, îl vor chinui coșmarele numai la gândul accidentelor ce le-ar fi putut avea în unele locuri primejdioase pe unde l-au purtat pașii în tinerețe. Și încheie, înălțând din umeri: ― Încă unul care n-a reușit integrarea non-A. Blayney avea ochii cenușii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
își dădu imediat seama că înțelesese greșit. ― Să ucideți? ― zise el. Pe cine să ucideți? ― Pe cei aproape douăzeci de milioane de venusieni ― răspunse X. Stând în fotoliul rulant, părea un gigantic gândac de bucătărie din plastic ieșit dintr-un coșmar nebunesc. ― După cum trebuie c-o știi ― continuă el ― singura diferență între distrugere a douăzeci de sisteme nervoase omenești și distrugerea a douăzeci de milioane de venusieni constă în rezultanta emotivă produsă la supraviețuitori, care poate fi anihilată printr-o bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
trecea cu mâinile prin Dragoș care zăcea neclintit acolo, părea că nu-l vede, trecea desenele prin el ca prin aer, punea unele la loc, în mapă, tot prin Dragoș. Tăceam. Mă încerca o senzație de vomă, o amintire de coșmar, mă întrebam dacă Maria știa și făcea dinadins alegerea aceea deșucheată. Când și-a dat seama că tac, Maria a oftat și s-a întors spre mine. „Zilele trecute“, a spus ea, „am cunoscut un băiat, zicea că te știe
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
într-un somn adânc. Când s-a întors Zenobia, se întunecase de-a binelea, a aprins lumina, m-a trezit. „Ce ai ?“, mi-a spus, „De ce gemi ?“. I-am povestit că pesemne lucrasem prea mult, din care cauză avusesem un coșmar plăcut și neplă cut, că mă vizitase un băiețaș, „Închipuiește-ți“, i-am spus, „cred că era Empedocle-copil, un puști, toată chestia e că semăna leit cu mine; acum, să nu-ți închipui că spun asta din orgoliu, era un biet
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
m-am grăbit s-o asigur că Iason n-o să afle în vecii vecilor nimic de la mine. Pe urmă am întrebat-o, într-o doară : „Tu știi ce-am vorbit ?“. „E cam complicat“, mi-a răspuns. „Dormeam și aveam un coșmar cu voi doi, față în față. Îl mai am și acum...“ „Încearcă să-l uiți“, am spus. „Închipuie-ți că n-a existat...“ „Mi-am închipuit destule, poate prea multe“, a oftat Maria. „M-am săturat...“ și-a lipit din
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
povestit Zenobiei, fără să omit nici un amănunt, întreaga desfășurare a întâlnirii mele cu Iason și cu Maria. La început m-a ascultat atentă, apoi a zâmbit. „Sigur“, am bombănit (mă simțeam ofensat), „ție îți convine, tu n-ai fost în coșmarul Mariei...“. Mi-am amintit însă că, la un anumit moment, și eu fusesem gata să izbucnesc în râs : Maria, vorbind cu vocea groasă și răgușită a lui Iason, mi se păruse și mie, pe cât de stranie, pe atât de grotescă
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
am avut din prima clipă convingerea că numele mic al acesteia nu putea fi decât Nathalia... * Un trandafir presat, pe care îl dăruise cu un sărut Greta Garbo, a fost vândut la licitație... 16. Din dimineața aceea, lucrurile se liniștiră. Coșmarul stării intermediare se risipise brusc. Ceva necesar în care mă lăsasem implicat conștient, deși fără voia mea, se împlinise. știam în ce măsură totul fusese favorizat și de greșelile mele comportamentale, aproape neluate în seamă. știam e un fel de a vorbi
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
întreaga suprafață pe care se afla altă dată un oraș de treizeci de milioane de indivizi nu era decât un deșert radioactiv. Această amintire îl tulbură pe Gosseyn. Ashargin, care nu asistase la scenele de distrugere din acea zi de coșmar, rămânea indiferent, așa cum sunt indiferenți oamenii incapabili să-și imagineze un dezastru pe care nu l-au văzut. Dar Gosseyn se crispă amintindu-și de una dintre crimele fără număr ale lui Enro. Pericolul mortal consta în faptul că acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
în fața lui, un geam care forma o proeminență aerodinamică pe flancul navei. Femeia se lăsă să cadă cu un oftat puternic pe o canapea de lângă fereastră și zise: - E minunat să te simți în siguranță. Își scutură părul negru. - Ce coșmar! Adăugă, furioasă: - Nu se va mai întâmpla niciodată. În drum spre fereastră, Gosseyn se opri auzind aceste cuvinte. Se răsuci pe jumătate spre ea pentru a întreba pe ce își fonda această convingere, dar nu formulă întrebarea. Ea își recunoscuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
în sistemul solar, va răspândi în văzduhul înnorat al lui Venus și ale Pământului izotopii radioactivi și trei miliarde de ființe vor muri în chinuri groaznice, fără măcar să fie avertizați. Prevedea toate acestea fără Prezicători, dar într-o viziune de coșmar real. Gosseyn se înfioră și-și concentră atenția asupra lucrurilor imediate. La sugestia lui, căpitanul Free ordonă o adunare generală în dormitoare. - Trebuie să închid ușile? întrebă. Gosseyn clătină din cap. - Există mai multe ieșiri, insistă căpitanul. Presupun că ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
Venus, unde poliția este inutilă? Dacă ne vom arăta demni de Venus, vom pleca pe o planetă unde toată lumea este sănătoasă. Perioada asta fără poliție ne oferă o ocazie de a ne verifica progresele noastre aici. Pe vremuri era un coșmar, dar, numai din câte îmi amintesc eu însumi, progresul este vădit. Ce mai, e necesară. ― Cred că aici trebuie să ne despărțim ― zise Teresa Clark. Cei din "C" sunt jos, la al doilea subsol și cei din "G" chiar deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
o tulburare pur funcțională, dar formele de manifestare exterioară sunt dezastruoase pentru individul în cauză. Se produce o constantă pierdere de curaj. Și explozii de sadism care să ascundă tot mai marea lașitate. La 40 de ani, îl vor chinui coșmarele numai la gândul accidentelor ce le-ar fi putut avea în unele locuri primejdioase pe unde l-au purtat pașii în tinerețe. Și încheie, înălțând din umeri: ― Încă unul care n-a reușit integrarea non-A. Blayney avea ochii cenușii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
își dădu imediat seama că înțelesese greșit. ― Să ucideți? ― zise el. Pe cine să ucideți? ― Pe cei aproape douăzeci de milioane de venusieni ― răspunse X. Stând în fotoliul rulant, părea un gigantic gândac de bucătărie din plastic ieșit dintr-un coșmar nebunesc. ― După cum trebuie c-o știi ― continuă el ― singura diferență între distrugere a douăzeci de sisteme nervoase omenești și distrugerea a douăzeci de milioane de venusieni constă în rezultanta emotivă produsă la supraviețuitori, care poate fi anihilată printr-o bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
tot dădea târcoale. Noaptea neagră, fără lună și aproape fără stele, se retrăgea în silă din calea zorilor care mijeau undeva, spre stânga lui. Lumina lor roșiatică și lugubră nu făgăduia pic de căldură, ci dezvăluia, treptat, un peisaj de coșmar. În jurul lui se conturau niște stânci fumurii, colțuroase și o câmpie neagră, fără viață. Un soare de un roșu palid trăgea cu ochiul deasupra orizontului. Degete de lumină dibuiau printre umbre. Nu se vedea încă nici o urmă a tribului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
cineva spunând: - Ar trebui să trimitem o unitate mobilă împotriva acestor ființe! Vocea tremurătoare îl neliniști pe Grosvenor, dar și pe ceilalți, așa că Morton simți nevoia să-i îmbărbăteze: - S-ar putea ca acest demon oribil, ieșit parcă dintr-un coșmar, să fie o ființă mai inofensivă decât pisicuța aceea drăgălașă, care ne-a atacat acum câteva luni... Ce părere ai, Smith? Biologul răspunse, cu o logică rece: - Pe cât pot să-mi dau seama privindu-l de la distanță, demonul are picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
și coboară numaidecât la etajul șapte! Pe coridorul central. - Da, domnule. Grosvenor porni, stăpânit de presimțiri rele; după tonul cu care-i vorbise căpitanul, era clar că se întâmplase ceva. Când se apropie de locul acela, văzu o scenă de coșmar. Unul din tunurile atomice era răsturnat, lângă el zăceau rămășițele calcinate a trei dintre cei patru servanți. Al patrulea zăcea fără cunoștință alături, dar încă se mai zvârcolea, atins desigur de radiații. Dincolo de tunul acesta, se vedeau vreo douăzeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
jeturile de foc, monștrii își și pierdură cunoștința sub efectul energiei moleculare, așa că putură fi lesne omorâți. Abia acum, când primejdia trecuse, Grosvenor înțelese că monștrii aceștia fuseseră transportați aici de la o distanță de sute de ani-lumină. Era ca un coșmar prea fantastic ca să poată fi adevărat. Dar mirosul de carne arsă dovedea că acest coșmar era cât se poate de real. La fel, sângele cenușiu-albastru care mânjea podeaua. Iar dovada supremă o constituiau cele zece-douăsprezece cadavre solzoase risipite prin încăpere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
lesne omorâți. Abia acum, când primejdia trecuse, Grosvenor înțelese că monștrii aceștia fuseseră transportați aici de la o distanță de sute de ani-lumină. Era ca un coșmar prea fantastic ca să poată fi adevărat. Dar mirosul de carne arsă dovedea că acest coșmar era cât se poate de real. La fel, sângele cenușiu-albastru care mânjea podeaua. Iar dovada supremă o constituiau cele zece-douăsprezece cadavre solzoase risipite prin încăpere. 23 Când Grosvenor îl revăzu pe Kent, câteva minute mai târziu, acesta împărțea, foarte calm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
de a primi vreun ajutor din afară. Membrii echipajului, eminenți oameni de știință din toate domeniile cunoașterii, au fost antrenați și echipați în vederea oricărui pericol imaginabil. Numai că pericolul cel mai mare nu-l reprezintă personajele desprinse parcă dintr-un coșmar, precum Corl, Ixtl sau Anabis, pericolul este printre ei, la bordul navei, acolo unde cunoștințele științifice periculos de avansate, lăsate la îndemâna pământenilor cinici, se pot transforma într-o sălbatică forță distructivă. 1 Beagle a fost nava pe care tânărul naturalist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]