16,530 matches
-
înalte a doi pini din apropiere se jucau două veverițe, fugărindu-se una pe cealaltă să-și fure un con de pin. Crengile de zăpadă se scuturau și umpleau pinii de o perdea de zăpadă. - Ce drăgălașe sunt!... Uite ce cozi stufoase au!... Și mai au câte un petic alb de blăniță sub piept, vezi?!... - Da, Corina! Ce lucruri frumoase a creat Dumnezeu ca noi să ne bucurăm sufletul cu ele!... Chiar așa și era, totul era încântător în jurul nostru. Mai
DIAMANTE ÎN ZĂPADĂ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363558_a_364887]
-
se adună la coșul cu mizerii, Lumini din noaptea lumii se pierd pe traiectorii, Se-înnoadă nopți cu zile pulsând eternul haos, Din logica măreață rămâne doar umbrirea, Savantul cu-a lui navă încearcă-al lumii cosmos, Dar vine fără coadă pierzând pe veci mărirea, Lumini și umbre-i totul valsând în spuma lumii, Se zbat nepriceputuri să-și cearnă-n traistă bruma, S-aprindă-n noapte-adâncă un foc în boaba spumii, Dar noaptea se-adâncește și-n jos îl trage huma, Savantul
LUMINI ŞI UMBRE de DAN BORBEI în ediţia nr. 1350 din 11 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362310_a_363639]
-
pământeană de aici. A primit o bursă la o universitate și și-a luat zborul. Când a bătut la ușa Soniei, avea sentimentul că arată ca un câine necredincios care, după un tur prin lăzile de gunoi, revine acasă, cu coada între picioare. Dar va explica totul cu de-amănuntul, este singura lui șansă. La a două ciocănitură, o voce dinăuntru a spus: „întră!”. Ușa era descuiată, și Norman păși în fostul lui templu al iubirii pe vârful picioarelor, cu un
LORDUL VAGABOND de HARRY ROSS în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362283_a_363612]
-
mai curând. Avea acum acareturile sale, o gospodărie înfloritoare în mijlocul comunei și cinci copii, patru băieți și o fată: Păun, Dragu, Dumitru, Stoica și Neaga. Palmele bătrânului erau bătătorite ca pământul din fața casei, de cât a strâns coarnele plugului, sau coada sapei, la arat sau la prășitul culturilor agricole. Când a hotărât să rămână definitiv pe pământ dobrogean, a înțeles că trebuie să-și schimbe preocupările. Nu mai hălăduia cu turma printre dealurile și văile din Dobrogea sau printre munții din
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362277_a_363606]
-
care mai târziu m-au înconjurat cu mare respect și chiar cu admirație, pentru felul cum îngrijeam de mama lor și că mă pricepeam mai la toate cele necesare în casă. Cu timpul, au aflat că nu sunt venită de la coada vacii, cum spunem noi românii, ci am terminat două facultăți și că asta era situația în țară la noi, nu aveai ce face cu ele, ca să-ți câștigi un salariu decent. - Da? Chiar aveți două licențe și îndepliniți funcția de
BADANTA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362375_a_363704]
-
firesc să te întrebi și apoi să întrebi: Cum naiba se explică faptul că țara a fost preluată fără datorii în Decembrie 1989, ba chiar cu însemnate creanțe, iar după 22 de ani de guvernări profund democratice a ajuns la coada țărilor din Uniunea Europeană și cu o datorie de peste 100 de miliarde euro? Dacă nu cedăm binecunoscutei ispite de-a pune starea dezastruoasă a României de azi pe seama fatalității, atunci putem spune că acesta-i unul din paradoxurile care i-au
SĂRĂCIA – STAREA DE FAPT A ROMÂNILOR de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362430_a_363759]
-
aerul acesta „literat” Ai alură modernistă Stă invidia să-l roada, Dacă-ncep al doilea kil, Și, dacă vorbim de stil Și, mă-mpungefoarte des, Vă strig pe nume încurcat Ai un stil ..ce nu există De-aia n-are Ursei coadă Nu Moisiu ci ... Moisil „Materia primă” a epigramelor lui Teodor Barbu este extrasă din viața cotidiană, cu bunele, dar, mai ales, cu neajunsurile și păcatele ei, care vizează caractere, atitudini, mentalități etc., iar clasicismul acestor creații lirice este asigurat de
RECENZIE DE CARTE, DE EMIL ISTOCESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 948 din 05 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362528_a_363857]
-
De curcan, printre poiene, Mai erau câteva pene, Spre tristețea tuturor. Dacă ne aveam că frații, Spun acum împricinații; Puteam să îi dăm de veste Ca vulpoiul ne pândește. Dar din fundul de ograda, Cine vine cătrănit!? Biet curcanul, fără coadă, Sângerând și jumulit. Lătrând, vine-n urma Azor. Drept să spun, cred că îl ceartă Și curcanul moțu-și pleacă. În fața la-nvingător. Jumătate de ureche Își pierdu viteazu-n lupte, Ninja e fără pereche Și singur stăpân pe curte! Rândunica Pe
AUTOSTRADA COPILĂRIEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360908_a_362237]
-
mai curând. Avea acum acareturile sale, o gospodărie înfloritoare în mijlocul comunei și cinci copii, patru băieți și o fată: Păun, Dragu, Dumitru, Stoica și Neaga. Palmele bătrânului erau bătătorite ca pământul din fața casei, de cât a strâns coarnele plugului, sau coada sapei, la arat sau la prășitul culturilor agricole. Când a hotărât să rămână definitiv pe pământ dobrogean, a înțeles că trebuie să-și schimbe preocupările. Nu mai hălăduia cu turma printre dealurile și văile din Dobrogea sau printre munții din
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1249 din 02 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360991_a_362320]
-
mini-revelații, îndemnând la adâncire. Cu ocazia prezentării unor destinații de vacanță superbe, construcții sacre voievodale românești, Doamna Redactor Șef, scriitoarea Elisabeta Iosif, sugerează cu delicatețe de poet tema generală a acestei ediții, ideea care traversează întreaga revistă, de la cap la coadă: nevoia de a regăsi și cinsti identitatea noastră de neam, de a fi mândri de națiunea din care facem parte. Citez: „o întoarcere la felul nostru de a crede, de a construi , de a gândi în conexiunea istoriei, a timpului
O DIMINEAŢĂ CÂŞTIGATĂ, GRAŢIE PUBLICAŢIEI VIRTUALE CETATEA LUI BUCUR de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 943 din 31 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361210_a_362539]
-
Afroditei Am ajuns într-o parte a Ciprului în care parcă iarna nu a fost prezentă niciodată și unde palmierii și chiparoșii se înălțau falnici, străjuind șoseaua de-o parte și de alta și coborând lin pe malul Mediteranei spre coada insulei... Se lăsa încet, încet amurgul iar soarele se înneca de-acum neputincios în mare... Am parcat mașina și am grăbit pasul spre intrarea în minunata grădină botanică amplasată pe-un delușor care făcea notă discordantă cu restul formelor de
CIPRU (2) – RELIGIE, ISTORIE ŞI MIT! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 105 din 15 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361200_a_362529]
-
ani nici nu întîlnisem o femeie pe gustul meu. Care era gustul meu? Expresie tîmpită. Așa ceva nu există! Într-o bună zi, mă gîndeam, o s-o întîlnesc pe fata aceea minunată, despre care știu deja totul, o s-o zăresc cu coada ochiului și o s-o recunosc. După ce semne o s-o recunosc? Nu-mi bat eu capul cu acest amănunt. Ea va fi, nu am cum să mă înșel, i-am memorat ochii. Îi am întipăriți în adîncul ființei mele, privirile ei
14 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360717_a_362046]
-
viața mea?! Chiar sînt toate lucrurile așa cum le vedem noi?! Tata îmi spunea adesea că lucrurile nu sînt niciodată cum par. “Afară-i vopsit gardul, înăuntru-i leopardul!” Aș putea să parafrazez și să spun: “Nu se măsoară cu iardul, coada a lu' leopardul!” În limba romînă, pentru o rimă ne compromitem puterea de înțelegere superioară a cauzelor și ne găsim scuze degradante, care ne pierd. Pentru formă, sacrificăm fondul. Dar, despre asta, mai încolo! Mă gîndesc că am avut în
14 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360717_a_362046]
-
depărtați. S-aprinde focul sub o leasă, S-afume prune de uscat. În vie, poama e culeasă Și florile s-au scuturat. Iar teascul strugurii îi stoarce Și curge-mbătătorul must. O fată gânditoare toarce, Privind spre drumul cel îngust”. Coadă mare la cuptorul de uscat prune al Bucuricăi. Țăranii stau la rând cu lăzile pline cu prune de Tuleu sau din cele „ursești”, pentru a le usca pe gratii, la foc domol. Sub nucul țatei Bucurica, unde este construit cuptorul
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
transportați marfa? - După ce am construit casa, ne-am luat un „Pakard” - o mașină mare, camion cu care aduceam marfă și de la București. La târguri, mașina rămânea numai cu platforma unde era instalat umplutorul de sifoane și limonadă. Oamenii stăteau la coadă. Limonada era fie roșie de trandafir, frăguță, zmeură, fie de culoare galbenă portocală. Nu-ți rămânea pe buze niciun fel de culoare - totul era vegetal - parcă mâncai fragi sau zmeură. Veneam de la târguri cu saci de bani pe care îi
O FILĂ DIN ALBUMUL CU AMINTIRI de ION C. HIRU în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360773_a_362102]
-
pentru a simula nemulțumirea și a atenționa „unșii” că vor trebui să fie luați în seamă, la o adică. Mulți nu se poziționau. Că nu știau cum pică vremurile, și nici „când” și „dacă”, Ciuruitul. Însă „rândul” era sacrosant. „Instituția” cozii, copilul nostru vitreg, încă funcționa. N-ajunsese, e drept, la perfecțiunea de astăzi. Ramificată. Era „mândria” noastră, proba noastră de rezistență în fața inepției, nedreptății și fărădelegii totalitare. Proba de respect și plecăciune în fața evidenței oneste afișate. La mulți organic asumate
CONFESIUNILE UNUI AJUNS DE RÂSUL...CURCILOR ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360830_a_362159]
-
munților cu stemă dalbă,/ În țara mea e foame și belciug.// Sfârșim în pâlpâiri de luminare,/ Strop lângă strop ne istovim din greu,/ Da-n timp ce moartea-și-adâncește gheare,/ Pe fruntea noastră crește Dumnezeu., Petru C. Baciu, „Foamea”, p. 302); cozile de topor - trădătorii valorilor și ai credinței neamului; speranța în tăria acestui neam, în victoria crucii, a celor care își acceptă suferința (tânguirea este exprimată foarte variat și gradat în formă lirică: de la accente apocaliptice, la granița cu deznădejdea, până la
O EPOPEE A SUFERINŢEI ŞI A SALVĂRII ROMÂNEŞTI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360774_a_362103]
-
Seneca. Doamne! De unde știau ei ce e în lume? Ne întrebăm, dar tot de la ei învățăm. v Lume multă, gălăgie. S-a deschis o pizzerie. Lume multă, furnicar, s-a deschis un cafe-bar. Vrei să cumperi un ziar, stai la coadă. La impozit când plătești, „lumea asta-i tare șoadă”, stai la coadă. Dar ce? Coada asta-i de mâncare, de-i atâta înghesuială? v Am mai scris vreo două rânduri, iarăși am căzut pe gânduri, consemnez iar în jurnal, câte
FILE DE JURNAL de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360881_a_362210]
-
tot de la ei învățăm. v Lume multă, gălăgie. S-a deschis o pizzerie. Lume multă, furnicar, s-a deschis un cafe-bar. Vrei să cumperi un ziar, stai la coadă. La impozit când plătești, „lumea asta-i tare șoadă”, stai la coadă. Dar ce? Coada asta-i de mâncare, de-i atâta înghesuială? v Am mai scris vreo două rânduri, iarăși am căzut pe gânduri, consemnez iar în jurnal, câte un fapt comun, banal. Căci de lucruri serioase lumea nu mai vrea
FILE DE JURNAL de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360881_a_362210]
-
învățăm. v Lume multă, gălăgie. S-a deschis o pizzerie. Lume multă, furnicar, s-a deschis un cafe-bar. Vrei să cumperi un ziar, stai la coadă. La impozit când plătești, „lumea asta-i tare șoadă”, stai la coadă. Dar ce? Coada asta-i de mâncare, de-i atâta înghesuială? v Am mai scris vreo două rânduri, iarăși am căzut pe gânduri, consemnez iar în jurnal, câte un fapt comun, banal. Căci de lucruri serioase lumea nu mai vrea să știe să
FILE DE JURNAL de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360881_a_362210]
-
sufragerie, din lemn masiv cu intarsii. Își putuse permite. Câștiga deja binișor și tocmai pusese mâna pe un apartament ca lumea. Medicina, mină de aur, mai ales specialitatea lui, obstetrica și ginecologia... Unde mai pui că fusese un tânăr șarmant. Coadă femeile în fața cabinetului său!... Cât se trăise sub comuniști, se cam ferise să-și dea în vileag agoniseala. Se avusese el bine cu puterea, nu-i vorbă, dar când s-au dus ăia pe copcă - așa pomenea de ei în
RECVIEM DE MOZART de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360850_a_362179]
-
mama rosti „Dumnezeu să-l ierte”. Auzind acestea, deși nu mai eram copil, bobițe de lacrimi s-au adunat în ochii mei. Se stinsese un suflet chinuit, un anonim pentru mulți alții, un truditor ale cărui palme erau bătătorite de coada toporului sau a hârlețului, un suflet de o cumințenie rară. S-a stins generalul cu ceas dintr-o cutie de cremă, cu fluier legat cu șnur de gât, care imita plecarea trenului din stație. N-a luat cu el nimic
DOMNEŞTIUL OAMENILOR SIMPLI de ION C. HIRU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360867_a_362196]
-
în galben păi, ridicând ușor jumătatea de pălărie pe care o purta. „Care este puterea prin care empatizăm? Este posibil sa intelegem totul? Adică ... , chiar tot ce gândește autorul?” „Orice e posibil.”, păru încântat de conversație mâncătorul de struguri din coadă sirului și continuă: „De ce nu? Este ca și cum am avea acces la lumea ideală, asta dacă ne-au plăcut anticii ... Ar trebui să credem în ideal, ca ... ideal. „Traducerea”, isi duse mai departe gândul conducătorul,”traducerea denotă un concept mai larg
LIMITA CARE TINDE LA INFINIT de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 237 din 25 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360925_a_362254]
-
Abia mai putea să se mai țină pe picioare! A luat-o în brațe, o mângâia și tot nu-i venea să creadă. „Ce ți-am spus eu draga mamei, ce ai crezut tu, acolo sunt câinii cu colacii în coadă? Vino să-ți dau de mâncare, cred că ești ruptă de foame!” Două săptămâni i-a făcut mama numai supică, grătărel de pui. Nu știa ce să-i mai facă, s-o vadă iar cum era înainte de a pleca din
CÂND TE TRAGE AŢA ... ( 1 ) de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360899_a_362228]
-
din monahism, din cler și exmatriculat de la doctorat! ... După aceea a fost o perioadă de mai mulți ani, muncitor necalificat la o întreprindere de mase plastice din București, căci era o persoană vizată spre „recuperarea ei” deoarece avea „tinichele de coadă” dar iată că va veni izbăvitorul an anul 1968 când Patriarhul de atunci al Bisericii, de pie memorie Iustinian Marina îl va lua sub ocrotirea sa angajându-l secretar la Institutul Teologic din București și în toamna aceluiași an îi
MITROPOLITUL ANTONIE PLAMADEALA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 237 din 25 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360930_a_362259]