4,204 matches
-
Barbera - Nicu Patoi Duo (București) și Mundy Shoes (Budapesta), iar în cea de-a doua, Vali Răcilă (supranumit Sir Blues din Botoșani), Bega Blues Band (Timișoara) și Blue Family (Belgrad). Concertele încep la ora 20. Prezentatorul festivalului va fi ilustrul comentator și critic al fenomenului jazzistic Florian Lungu. „Am păstrat conceptul euroregional al festivalului, prin invitarea unor artiști din Ungaria și Serbia, dar am deschis mai larg arealul spre muzicieni români. Caracterul happy al Jimbo - Blues rămâne neschimbat“, ne-a declarat
Agenda2005-27-05-cultura () [Corola-journal/Journalistic/283884_a_285213]
-
rus - acestea sunt detalii suficiente. Critica nu povestește, critica valorizează. Cântărește, judecă, dă verdicte." Acum, ne putem întreba, prietenește, dacă excesul de verdict nu semănă un pic cam mult cu o poveste despre sine - în ipostază de super-erou - pe care comentatorul o livrează, pe nepusă masă, publicului său. Și dacă nu cumva există o sumedenie de cărți nu tocmai demne de admirație care se pretează însă unui comentariu inteligent în mai mare măsură decât capodoperele bătătoare la ochi. Și dacă riscul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8545_a_9870]
-
citată de AFP. Această ultimă desprindere a unei navete americane de ISS s-a produs marți, la ora 06.28 GMT, așa cum era prevăzut, la o altitudine de 350 de kilometri deasupra Oceanului Pacific, la est de Nouă Zeelandă, a precizat comentatorul oficial al televiziunii NAȘĂ. După câteva minute, un clopot a sunat la bordul ISS pentru a saluta plecarea navetei Atlantis, potrivit unei tradiții împrumutate din marină americană, transmite . „Atlantis a părăsit ISS pentru ultima dată“, a declarat apoi Ronald Garan
Atlantis s-a desprins de Staţia Spaţială, în ultima misiune în spaţiu a unei navete americane () [Corola-journal/Journalistic/69454_a_70779]
-
reviste, acolo unde, de bine, de rău, lucrurilor trebuie să li se spună pe nume? Și niciodată în studii mai ample de câteva mii de caractere? N-a fost în intenția mea să acuz în bloc o întreagă categorie de comentatori. Ci doar să relativizez succesul, destul de facil de altminteri, de care se bucură la noi acest gen de discurs exclusivist. Dacă există (și există!) o poezie leneșă, n-ar fi oare indicat să depistăm în preajma acesteia, fără patimă și fără
Critica de poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5556_a_6881]
-
lipsă de interes pentru limba, literatura și istoria noastră, pentru tot ce ne deosebește în bine chiar de străini, cată să recunoaștem că era necesară o reacție care să ne emancipeze de sub înrîurirea intelectuală a romanurilor lui Daudet și a comentatorilor Codului Napoleon și - reacționari fiind - salutăm reacția și în "Columna lui Traian", dorindu - i cea mai deplină izbândă. 88 {EminescuOpXIII 89} "Columna" va apărea o dată pe lună, abonamentul e minim, numai de 20 lei pe an, ajustarea tipografică destul de îngrijită
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
sobru al cărților sale. Și totuși, alegerea lui ca andrisant a fost și nu a fost întâmplătoare. Obsesiile literar-sexuale sau sexual-literare ale lui Brumaru, care-l determină să intre în viața personajelor lui Gogol și ale lui Dostoievski altfel decât comentatorii consacrați ai acestora, nu puteau fi înțelese decât de un critic ca Lucian Raicu, înzestrat cu antenele necesare pentru a percepe fantasticul banalității și a pătrunde în lumea unui mare scriitor astfel încât să o poată vedea din interior. Pentru că asta
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
de deasupra. Printre papornițe și valize îl ținea. Un balon normal, nu dintr-ăla în formă de iepuraș, ursuleț, căprioară. Sau în formă de căprioară nu sunt? Un balon rotund ca un titlu de carte sau ca un clișeu al comentatorilor de sport. Avea așa, ceva diafan, o fustă vaporoasă roz. Nu transpirase mai deloc. Baba, în schimb, da. Nu degeaba se îmbrăcase ea cu pulovărul ăla de lână. Tipa avea ceva antipatic. Pe cuvânt. Era tunsă scurt și de-aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
dinspre stânga”, cum sugera lectorul român. Chiar și cei obsedați de conecția dintre biografie și roman n-ar fi trebuit să poată ignora fascinația naratorului față de personajul central, urmărit cu afecțiune și În defectele sale. Capcana În care au căzut comentatorii incapabili să vadă În Ravelstein altceva decât un truc viclean al deconspirării publice a slăbiciunilor și ambiguităților unui fost prieten, deci o „trădare” (??), spune multe despre influența simplificator-vulgarizatoare, chiar și asupra unor lectori profesioniști, a mass-mediei avide de scandal. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
narativ! - ci și cu alegerea trupei. Am optat pentru trei studenți din anul I (la care predau și eu), doi studenți din anul III (idem!) și doi actori de la Luceafărul, cu care lucrez de peste zece ani. Cu toate astea, unii comentatori, sclavi ai preju decăților, au crezut de cuviință să facă formale departajeri : adicătelea, e o clară diferență Între studenții din primul an, cei mai experimentați - anul trei și actorii-actori... Nu mi s-a părut : talentul, disciplina & inspirația nu țin de
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
al lui Horia-Roman Patapievici, ci de spiritul reacționar și excesiv cu care cartea lui a fost apărată de unii, și care a depășit cu mult virulența a-tacurilor inițiale. S-a văzut în acest ultim caz, cred eu, că mulți comentatori au folosit, de fapt, polemica în jurul unei cărți ca să-și dezvăluie violentul resentiment față de un centru neoliberal de putere culturală, ce reprezintă una dintre foarte puținele enclave autentic deschise către Occident pe care le avem în România de azi. Această
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
a tras un șut în bot de i-a provocat ditamai epistaxisul (adică i-a dat borșu’). E adevărat, juca bine fotbal de mic, cam pomanagiu, nu prea punea pase (nici din alea scurte, simple, darmite pase luminoase, cum văd comentatorii prin derby-uri sau prin partidele de importanță capitală), dar juca bine, ce mai, de-aia și cred că echipa lui a dat șase goluri sau așa ceva, dintre care el vreo patru. Mi se pare însă trasă de păr partea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
puternici. Atunci când toate speranțele Europei se Îndreptau către Franța, linia de apărare fortificată „Maginot”, este predată trupelor naziste germane iar o mare putere militară va fi Îngenunchiată, cunoscând una din cele mai rușinoase Înfrângeri din istoria sa...!! Mai târziu Însă, comentatorii istorici francezi au motivat dezastrul militar nu un act de trădare Întrucât inițial armata germană a ocolit fortificațiile intrând În Franța prin nordul țării!! Dar se naște Întrebarea...! Dece strategii francezi au lăsat fără apărare această parte a graniței...?? Fermierul
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
glonte, în finalul scenei, partea bărbătească a cuplului amintit mai sus, fără ca acest fapt să tulbure interesul carnal pe care tânăra îl arată pentru toți cei prezenți la masă. „A ghost sonata of sexual frustration“, cum ar spune Arthur Holmberg, comentatorul lui Robert Wilson. Acest prolog odată încheiat, avem acces la ceea ce se ascunde în spatele cortinei: un spațiu de joc larg, aflat sub semnul unei geometrii riguroase, traversat pe diagonală de o perdea semitransparentă. Aceasta din urmă va servi drept instrument
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
neconsumat sau bovarisme de varia feluri. Chiar și cu 500 de spectatori, prestigiul admirabilelor pagini enesciene își păstrează savoarea Ediția din acest an ni s-a părut, poate ne înșelăm - dar când regăsim anumite observații strict personale și la alți comentatori cu care „nu suntem vorbiți“, înseamnă că e ceva adevăr la mijloc -, cam hibridă și prea ambițioasă în a prezenta prea multe evenimente-spectacole înghesuite într-un interval de timp prea scurt. Sigur că se pot găsi argumentări și justificări reale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
romanului O moarte care nu dovedește nimic: „Bărbatul care nu dorește să se căsătorească”. Pentru a intra în marele joc al posesiunii, naratorul romanului la persoana întâi, trebuie să joace marele joc al imaginației. Sadomasochismul eroului, cel remarcat de majoritatea comentatorilor, este o consecință a tipului de percepție asupra dragostei. Marea miză a naratorului nu este iubirea, ci posesiunea. Acesta transformă ființa iubită într-un obiect matrimonial, a cărui pierdere provoacă durerile de nesuportat ale unei false gelozii. Căsătoria idealizată de
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
constatarea că “Sandu nu este decât un Mirel matur la care calitățile la fel ca și defectele s-au dezvoltat monstruos”.<footnote Perpessicius, Mențiuni critice, IV, Fundația pentru literatură, București, 1938, p.57 footnote> Sadomasochismul eroului, cel remarcat de majoritatea comentatorilor, este consecința tipului de percepție asupra dragostei. Naratorul nu urmărește iubirea, ci posesiunea. Aceasta transformă ființa iubită într-un obiect, a cărui pierdere provoacă chinurile de nesuportat ale unei false gelozii pe care o întreține în jocul imaginației. În acest
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
apasă și îndreptățește temerea că nefericirea va urma, căci în sufletul personajului s-au stratificat toate eșecurile sale. Romanul lui Anton Holban ridică serioase probleme de comportament al bărbatului, normalitatea sa fiind la limită. Sadomasochismul eroului, cel remarcat de majoritatea comentatorilor, este consecința tipului de percepție asupra dragostei. Naratorul nu urmărește iubirea, ci posesiunea. Eroul transformă ființa iubită într-un obiect, a cărui pierdere provoacă chinurile de nesuportat ale unei false gelozii pe care o întreține în jocul imaginației. În toate
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
pe Sir Colin Davis dirijând London Symphony Orchestra sau pe Christoph Eschenbach și Pinchas Zukerman, împreună cu „Orchestre de Paris“. Și ca să ne mai descrețim frunțile, putem spune că-i preferăm pe dirijorii Valery Gergiev, Lorin Maazel și împătimitul meloman, rafinat comentator, praghez Victor Eskenasy sopranelor și tenorilor de genul Mihaela Rădulescu, Cristian Tudor Popescu sau Andreea Marin. Dincolo de ironiile noastre amicale, vor urma trei săptămâni cu multe, multe concerte, uneori în ritm susținut, precum se iau doctoriile la ore fixe. Să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
ușurință. Dacă ai o rubrică într-o revistă, automat devii omul directorului revistei respective, sau baremi al redactorului-șef. Dar dacă scrii la mai multe publicații, ștampila nu mai are suficient tuș - și nici o țintă clară - pentru a fi aplicată. Comentatorii sunt obligați să se refere la ceea ce ai susținut tu, la ipotezele și argumentele tale, și să lase deoparte țintarul în care te înscriau. Cunosc, în fine, oameni extraordinari, scriitori autentici, critici de calibru, profesori eminenți care stau într-un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
mărturisi, dacă a le face ca atare nu-i absurd, nu-i absurd nici a le face în piață (Diogenes Laertios, Despre viețile și doctrinele filozofilor, VI, 69). Ca nu cumva să credem că este vorba de unele gesturi simbolice, comentatorii ne spun că, de fapt, „cele cuvenite Demetrei“ privesc faptul de a mânca și a bea, iar „cele cuvenite Afroditei“, conduita sexuală. Dacă acestea nu-s absurde prin ele însele, atunci, spune Diogene, nu sunt absurde nici în piață. Nu
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
probabilitatea, în timp ce paradoxul este cel mai improbabil.“ Nu expresia în latină, reluată aici de două ori, ne trimite la ceea ce i sa atribuit lui Tertulian. Această expresie este în definitiv o capcană pe care neo întinde tradiția lungă a unor comentatori, căci ea nu este de găsit în paginile învățatului creștin. Cu toate acestea, în textul vechi ar putea fi identificată o sursa posibilă a ideii cu privire la ofensa proprie intelectului. Nu vreau să spun că Tertulian se află la originea celor
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
în engleză, în limbile țărilor nou aderate și în celelalte cincisprezece limbi europene. Dar cum a fost ales juriul de critici decidenți? Prin consultarea a peste treizeci de publicații Ăreviste culturale și cotidiane), care au propus, fiecare, trei nume de comentatori. Lista rezultată e întru totul onorabilă: apar - în ordinea voturilor - subsemnatul, Dan C. Mihăilescu, Andrei Pleșu, Ion Pop, Marius Chivu, Ion Vartic, Al. Cistelecan, Luminița Marcu, Mircea Martin, Mircea A. Diaconu, Pavel Șușară, Ioana Pârvulescu, Gabriel Liiceanu, Nicolae Manolescu și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
împlinirile vieții. Lucrarea a fost concepută în vremea în care se simțea apropiata catastrofă a lui Napoleon, întâmplată în iarna lui 1812 pe câmpiile Rusiei. Fără îndoială că aceste stări de lucruri și-au pus amprenta pe caracterul simfoniei. Unii comentatori au legat impetuozitatea, năvalnicul suflu de viață care țâșnește din Simfonia VII, de speranța luminoasă către viitor a popoarelor, de bucuria resimțită de masele largi la aflarea căderii lui Napoleon. Iată de ce muzicologul Karl Schnewolf, denumește Simfonia VII-a ,,Simfonia
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
dar de o extraordinară diversitate. Orchestra este alcătuită, ca și în primele două simfonii, din două flaute, două oboaie, două clarinete, doi fagoți, doi corni, două trompete, timpani și grupul coardelor. Partea II este vestitul allegreto. El a sugerat unor comentatori imaginea unui cortegiu funerar care vine din depărtare, se apropie din ce în ce mai mult și se pierde apoi iarăși, către cealaltă zare. Toată mișcarea este clădită pe următoarea figură ritmică: Pe tema asemănătoare unui marș funebru care se naște din acest motiv
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
toate la un loc constituind mijloace capabile de a da naștere unui umor simfonic greu de definit prin cuvinte, dar ușor de observat. De altfel, Simfonia a VIII-a a fost denumită de Romain Rolland, unul dintre cei mai competenți comentatori ai lui Beethoven, ,,Umoristica”, întrucât umorul muzical se desprinde din multe pagini ale ei. Tema a doua a primei părți a lucrării este expusă de viori în octavă. Tonalitatea se schimbă repede și tema e preluată imediat de suflătorii de
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]