7,605 matches
-
comportamente deviante, posibilele reacții ale unui agent de circulație la comiterea comportamentelor deviante prezentate. Sintetic, repartiția itemilor chestionarului este prezentată în tabelul 1 de mai jos. Tabelul 1 Repartiția itemilor în funcție de tipul de comportament deviant și nivelul riscului conținut. Tipuri comportamentale Risc de tip A Risc de tip B Risc de tip C Total Neatenții 8 1 13 22 Greșeli 3 10 3 16 Infracțiuni 0 5 21 26 Total 11 16 37 64 Legendă: A - fără risc, B - posibil risc
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
26 Total 11 16 37 64 Legendă: A - fără risc, B - posibil risc, C - categoric risc, pentru sine și ceilalți participanți la traficul rutier. Răspunsurile date de subiecți la acest chestionar sunt concretizate în cote brute vizând trei aspecte: tipul comportamental, nivelul riscului pentru sine și ceilalți participanți la trafic și o cotă brută, descriptor de ansamblu al comportamentului specific manifestat în timpul conducerii autovehiculului. Descrierea statistică generală obținută după prelucrarea primară a datelor brute colectate de la un numar de 112 conducători
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
standard „Ț” și transpuse în grafice individuale, figură 1. Acest profil este interpretat, evidențiându - se pe de o Tabel 2 Descrierea statistică a chestionarului CLV. Indicatori Media Ab. standard Minim Maxim Cota globală 141,5 15,72 105 173 Tipul comportamental Neatenții 46,0 7,67 32 62 Erori 35,3 6,17 23 48 Infracțiuni 60,2 5,30 47 72 Nivelul riscului Fără risc 15,41 4,30 1 24 Posibil risc 41,2 6,52 24 64 Categ.
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
3 6,17 23 48 Infracțiuni 60,2 5,30 47 72 Nivelul riscului Fără risc 15,41 4,30 1 24 Posibil risc 41,2 6,52 24 64 Categ. risc 83,1 10,32 46 101 parte tipul comportamental, mai des abordat de cel în cauză, în timpul conducerii autovehiculului. În același timp, există și posibilitatea evaluării și interpretării nivelului de risc conținut de comportamentele deviante abordate pentru sine și ceilalți participanți la traficul rutier. Exemplu: Subiectul HG obține la
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
conducerii unui autovehicul, datele brute au fost transformate în cote standard și reprezentate grafic, figură 1. După cum rezultă din profilul individual al subiectului HG, prezentat în figură 1, acesta manifestă un comportament deviant în timpul conducerii autovehiculului. Privit din perspectiva tipului comportamental, reies în prim plan principalele erori comise, respectiv neatenții și erori, iar infracțiunile se mențin în limita medie eșantionului examinat. 100 90 80 188.6 68.8 53.6 76.1 28.3 60.7 114 70 172.9 61
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
6 6.8 28.2 62.5 20 94.4 23.2 17 44.3 2.5 21.7 52.2 10 COTE BRUTE 157 N 54 G 41 I 62 A 21 B 47 C 89 Cota globală Tip comportamental Nivelul riscului Legendă: N - neatenții, A - fără risc, G - greșeli, B - posibil risc, I - infracțiuni C - categoric risc Figură 1 Profilul individual al subiectului H.G. Din punct de vedere pe care-l comportă, aceste comportamente practic, nu ridică probleme deosebite
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
-l comportă, aceste comportamente practic, nu ridică probleme deosebite deoarece majoritatea se încadrează în nivelele A și B (adică fără și/sau posibil risc pentru sine și ceilalți participanți la trafica. În același timp subiectul a fost atenționat cu privire la manifestările comportamentale deviante de tip C, categoric risc pentru cei aflați în trafic. Consilierea s-a concentrat pe evidențierea posibilităților practice de control și evitare a acestor comportamente. Altul este comportamentul manifestat la volan de către subiectul GM al carui profil este redat
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
6 6.8 28.2 62.5 20 94.4 23.2 17 44.3 2.5 21.7 52.2 10 COTE BRUTE 105 N 32 G 26 I 47 A 10 B 30 C 65 Cota globală Tip comportamental Nivelul riscului Legendă: N - neatenții, A - fără risc, G - greșeli, B - posibil risc, I - infracțiuni C - categoric risc Figură 2 Profilul individual al subiectului G. M. Așa cum rezultă din profilul individual, subiectul cumulează un număr mic de abateri, respectiv comportamente
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
20 94.4 23.2 17 44.3 2.5 21.7 52.2 10 N G I A B C COTE BRUTE 157 143 46 45 33 32 59 57 16 12 53 35 92 86 Cota globală Tip comportamental Nivelul riscului Legendă: N - neatenții, A - fără risc, G - greșeli, B - posibil risc, I - infracțiuni C - categoric risc Subiectul G.K. Subiectul F.I. Figură 3 Prezentarea comparativa a doua profile individuale După cum se poate remarcă din figură 3, cei doi conducători
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
deviant, cu ceva peste media eșantionului, altfel spus, manifestă risc moderat în circulația rutieră. Cele două cote brute se află în aceași categorie calitativa, practic cei doi pot fi considerați ca fiind aproape identici din punct de vedere al abaterilor comportamentale comise în timpul conducerii autovehiculelor. Analiza tipurilor comportamentale deviante manifestate în circulație evidențiează că ambii conducători auto comit aproximativ aceleași deviații (neatenții, erori și infracțiuniă. Diferențe majore sunt însă remarcate la capitolul referitor la nivelul riscului conținut de abaterile comportamentale manifestate
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
spus, manifestă risc moderat în circulația rutieră. Cele două cote brute se află în aceași categorie calitativa, practic cei doi pot fi considerați ca fiind aproape identici din punct de vedere al abaterilor comportamentale comise în timpul conducerii autovehiculelor. Analiza tipurilor comportamentale deviante manifestate în circulație evidențiează că ambii conducători auto comit aproximativ aceleași deviații (neatenții, erori și infracțiuniă. Diferențe majore sunt însă remarcate la capitolul referitor la nivelul riscului conținut de abaterile comportamentale manifestate în timpul conducerii autovehiculului. Dacă în cazul subiectului
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
abaterilor comportamentale comise în timpul conducerii autovehiculelor. Analiza tipurilor comportamentale deviante manifestate în circulație evidențiează că ambii conducători auto comit aproximativ aceleași deviații (neatenții, erori și infracțiuniă. Diferențe majore sunt însă remarcate la capitolul referitor la nivelul riscului conținut de abaterile comportamentale manifestate în timpul conducerii autovehiculului. Dacă în cazul subiectului F.I. acest nivel al riscului este ușor sub media eșantionului, adică se menține un echilibru și o prudență optimă, în cazul celui de-al doilea subiect situația este mult diferită. Conducătorul auto
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
subiectului F.I. acest nivel al riscului este ușor sub media eșantionului, adică se menține un echilibru și o prudență optimă, în cazul celui de-al doilea subiect situația este mult diferită. Conducătorul auto G.K., chiar dacă comite la același nivel abaterile comportamentale, ca și F.I., din punct de vedere al riscului conținut pentru sine și ceilalți participanți la trafic acestea relevă existența unor imprudente mult peste media eșantionului. Analiza itemilor la care acceptarea riscului a fost considerabilă a evidențiat faptul că abaterile
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
ca și F.I., din punct de vedere al riscului conținut pentru sine și ceilalți participanți la trafic acestea relevă existența unor imprudente mult peste media eșantionului. Analiza itemilor la care acceptarea riscului a fost considerabilă a evidențiat faptul că abaterile comportamentale sunt determinate, provocate de surse diferite. Astfel, infracțiunile sunt provocate de factori motivaționali și/sau factori sociali, iar erorile, neatențiile sunt generate de factori individuali și/sau elemente legate, constitutive a aspectelor de informare (percepția informațională, relația aspectelor obiective/subiective
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
socială majoră. Din punctul de vedere al mecanismelor concrete ale realizării unei asemenea schimbări, Neculau(1996Ă evidențiază rolul agenților schimbării că factori de progres, rolul lor fiind de identificare a ritmului schimbării, de propagare a ideilor, valorilor, inovațiilor, noilor stiluri comportamentale. Importantă liderilor în procesul schimbării culturale organizaționale relevata de către specialiștii din psihologia organizațională este consistentă astfel cu afirmațiile autorului român ce provine din psihologia socială. Un fenomen inerent schimbării sociale este rezistență la schimbare. Neculau(1996Ă consideră că aceasta se
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
În abordarea dezvoltării organizaționale mulți specialiști o raportează la noțiunea de schimbare. French W.(1969Ă definește dezvoltarea organizațională că „un efort pentru îmbunătățirea capabilităților de rezolvare a problemelor și abilitatea de a face față schimbărilor din mediul extern cu ajutorul consultanților comportamentali externi sau interni, sau a agenților schimbării”. Activitățile de dezvoltare organizațională se originează conform aceluiași autor în jurul anului 1957 și erau o încercare de a aplica principiile trainingului de laborator la nivelul întregii organizații. Trainingul de laborator a aparut datorită
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
sunt originate în filozofii sociale de tip umanist. Într-o definiție mai concretă, Spector(1993Ă consideră dezvoltarea organizațională că „o familie de tehnici elaborate pentru a ajuta organizația să se schimbe în bine, ce implică folosirea principiilor și procedurilor științelor comportamentale, pentru a ajuta angajații să îmbunătățească performanță și să interacționeze mai eficient cu colegii”. Același autor afirmă că dezvoltarea nu implică neapărat reorganizarea, ci implică de obicei schimbarea modului în care oamenii își fac munca, cum comunica și cum își
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
modului în care oamenii își fac munca, cum comunica și cum își coordonează muncă. Saal, F.E. și Knight, P.A.(1998Ă în definirea dezvoltării organizaționale menționează termenul de schimbare. Astfel „dezvoltarea organizațională este folosirea planificată a intervențiilor bazate pe cunoștiințele științelor comportamentale, destinate încurajării autoexaminării organizaționale și acceptării schimbării ce vă îmbunătății eficientă și sănătatea organizațională.” În mod esențial această cuprinde trei etape preluate de la modelul lui Kurt Lewin al schimbării atitudinilor: dezghețarea, schimbarea, reînghețarea. Gibson, J.L., Ivancevich, J.M. și Donnelly, J.
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
simbolic (Clark, 1990; Gordon, 1981; Hochschild, 1975; Thois, 1989Ă. Considerarea emoțiilor ca fiind construite social implică faptul că ele pot fi manageriate, că anumite componente ale emoțiilor (de exemplu, etichetareaă pot fi controlate și schimbate de către indivizi fie în plan comportamental, fie în plan cognitiv. Prin contrast, există studii, nu mai puțin valoroase, care au ca scop explicarea emoțiilor, nu și managementul lor. 1.5. Interesul pentru predicția emoțiilor versus interesul pentru descrierea emoțiilor. Este de la sine înțeles că primele studii
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
în diferite situații concrete (Goffman, 1959, 1961, 1967, 1971, 1983; Gordon, 1981, 1989, 1990; Hochschild, 1979, 1983, 1990; Rosenberg, 1979, 1990, 1991; Thois, 1985, 1990; Clark, 1987, 1990, 1997Ă. 2Ă Teoriile despre ritualuri subliniază importanța proceselor care sincronizează ritmic răspunsurile comportamentale interpersonale și rolul energizant al emoțiilor în sporirea coeziunii grupului (Durkheim, 1912; Collins, 1975, 1981, 2004; Szmmer-Effler, 2002, 2004Ă. 3Ă Teoriile interacționismului simbolic se axează pe identități și pe „self-conceptions” ca elemente de reglare a comportamentelor, considerându-se că indivizii
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
iubită etc. Morris Rosenberg (1990, 5-7Ă a analizat factorii care influențează identificarea emoțiilor, si anume: asumpțiile cauzale, consensul social și scenariile culturale. 1. Asumpțiile cauzale, rezultate în procesele de socializare, când copiii învață legăturile cauzale dintre stimuli/evenimente și răspunsurile comportamentale cultural stabilite. Aceste asumpții sunt stocate în memorie, formând ceea ce Morris Rosenberg a numit „logică emoțiilor”. Logică emoțiilor se însușește observându-i pe alții, din mass-media și din comunicarea interpersonala. Ea se impune cu necesitate: este logic să ne bucurăm
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
acuzați pe nedrept, să fim geloși sau invidioși etc. Abaterile de la logică emoțiilor sunt sancționate de către societate: cei ce violează această logică sunt suspectați de „dezordine mentală”, recomandându-li-se consultarea unui psihiatru. 2. Consensul social, care ghidează răspunsurile noastre comportamentale în funcție de răspunsurile date de ceilalți aflați în aceeași situație. 3. Scenariile culturale intervin și ele în procesul de identificare a emoțiilor: prin schimbarea criteriilor de comparare a emoțiilor, trăirile interne pot fi altfel identificate. 3.4.2. Exteriorizările emoțiilor. După
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
4. Strategiile managementului emoțiilor se axează fie pe schimbarea comportamentului, fie pe manipularea cognitivă. Tabelul 3 prezintă tehnicile de management al emoțiilor identificate de Peggy A. Thoits. Tabelul 3. Tehnici de management al emoțiilor (după Thoits, 1990, 193Ă Focalizarea Modul comportamental cognitiv Strategii focalizate pe situații Acțiuni, confruntare Căutarea de informații, de ajutor practic Retragere, permisiuni Reinterpretarea situațiilor Distragerea atenției Alungarea gândului Acceptarea situației Soluții fanteziste sau evadare Strategii focalizate pe emoții Fiziologie Efort fizic Utilizarea drogurilor/ abuzul de alcool Tehnici
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
sau de la alte instituții și grupuri ale unei societăți. Cultură desemnează acele valori materiale și spirituale, norme, obiceiuri, tradiții, pe care individul uman le „deprinde” în cadrul societății, pe care și le însușește și care îl conduc spre adoptarea unui model comportamental practicat în interiorul acelei societăți. Ea este principalul factor de influență a dorințelor și comportamentului unei persoane. Pe masura ce individul se dezvoltă, el își însușește un set de valori, percepții, preferințe și modele de comportament. Acest sistem valoric îi este „inoculat” de-
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
individul le are despre ceva (acestea pot fi corecte sau incorecte, pozitive sau negativeă, componența afectiva cuprinde trăirile pozitive sau negative ale consumatorului și se referă la cât de mult îi place sau îi displace un produs/ marca, în timp ce componentă comportamentală face referire la acțiunile pe care consumatorul le întreprinde în baza opiniilor și trăirilor sale. Atitudinea pe care o are consumatorul (pozitivă sau negativăă poate viza una sau mai multe dintre caracteristicile produsului/ mărcii (calitate, preț, durabilitate, design, noutatea. Spre deosebire de
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]