4,174 matches
-
a întregului sistem utopic de extracție marxist-leninistă, Patimile după Pitești renunță la experiența personală în favoarea celei documentare, situând în centrul operei un „observator”, un deținut infirm (Vasile Pop) care, din patul său, asistă fără voie la desfășurarea spectacolului bestialității și cruzimii torționarului Țurcanu. Perspectiva literară astfel modificată revine, de data aceasta cu o matură stăpânire a mijloacelor artistice, la tehnici de creație ce amintesc de Ostinato: monologul interior, amestecul realității cu ficțiunea, schimbarea perspectivei naratoriale în funcție de personaje. Procedeul specific modernist al
GOMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287312_a_288641]
-
lui Goma constă în capacitatea sa de a surprinde momentele cele mai acute și intense ale criminalității sociale promovate de orânduirile marxist-utopice, spre a le reda cu o minuție și o exactitate proprii individualității. El este un excepțional poet al cruzimii, întrucât există o corespunzătoare poezie, iar atitudinea sa față de cruzimea considerată în autonomia, în fenomenologia ei, garantează modernitatea operei sale, în măsura în care modernitatea în sine poate alcătui o valoare. I. NEGOIȚESCU SCRIERI: Camera de alături, București, 1968; Ostinato, tr. Marie-Thérèse Kerschbaumer
GOMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287312_a_288641]
-
cele mai acute și intense ale criminalității sociale promovate de orânduirile marxist-utopice, spre a le reda cu o minuție și o exactitate proprii individualității. El este un excepțional poet al cruzimii, întrucât există o corespunzătoare poezie, iar atitudinea sa față de cruzimea considerată în autonomia, în fenomenologia ei, garantează modernitatea operei sale, în măsura în care modernitatea în sine poate alcătui o valoare. I. NEGOIȚESCU SCRIERI: Camera de alături, București, 1968; Ostinato, tr. Marie-Thérèse Kerschbaumer, Frankfurt, 1971; ed. (La Cellule des libérables), tr. și pref.
GOMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287312_a_288641]
-
lui Dostoievski fără Dumnezeu poți face orice. Nici un moment nu susține romancierul ideea unei reîntoarceri la o presupusă vîrstă de aur, ba dimpotrivă, umanitatea sălbatică a viitorului SF se aseamănă punct cu punct modului de funcționare a societăților tradiționale, unde cruzimea se manifestă ritualic iar biologicul primează, ierarhizează și selectează. Ipoteza esenței animalice a omului În contradicția cu cele postulate de umanismul luminist mi se pare irefutabilă și reapariția ei În urma declasării tuturor sistemelor de valori ne-critice mi se pare
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
e cool pe lume. IV. 2. Noii libertini N-au trăit În secolul al XVIII-lea, n-au inventat romanul sadic. Fac parte mai degrabă din generația care l-a redescoperit, după 1968, generația lui Philippe Sollers. Literatura lor evocă cruzimea și energia instinctului, uneori autentic, alteori șarjat. Libertinii sînt, desigur, În același timp, niște dandy. Vor să epateze, cruzimea lor afișată este tocmai una din formele de manifestare a acestei voințe de epatare, de scandal, de exploare a frontierelor pe
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
romanul sadic. Fac parte mai degrabă din generația care l-a redescoperit, după 1968, generația lui Philippe Sollers. Literatura lor evocă cruzimea și energia instinctului, uneori autentic, alteori șarjat. Libertinii sînt, desigur, În același timp, niște dandy. Vor să epateze, cruzimea lor afișată este tocmai una din formele de manifestare a acestei voințe de epatare, de scandal, de exploare a frontierelor pe care umanul le are În comun cu animalul. Este o literatură În același timp psihologizantă și marcată de teza
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
artistul se denunță el Însuși ca mic zeu al propriei creații. La drept vorbind, spune scriitorul cititorului, eu nu creez, ci semnific, după care semnez. Povestea de iubire a lui Jauffret e Înainte de toate o poveste inventată, fictivă tocmai În cruzimea a ceea ce povestește. Pentru a nu-l răni prea tare pe cititorul care voia versosimilul și căruia, cinstit, Jauffret Îi oferă adevărul, metoda e simplă și eficace. Încă de la Sur un tableau noir, din 1993, Jauffret Își scrie povestirile la
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
maximum, În punctul din care cele două ordine (realul și imaginarul), amalgamate de percepția difuză a timpului, se Întrepătrund. Compania spectrelor (Premiul Novembre obținut la Cassegrain, aleasă cartea anului 1997 de redacția revistei Lire) se Înscrie În același “teatru al cruzimii” artaudian. Romanul, monologat În cea mai mare parte, este o fișă clinică a unei bătrîne mame (mama naratoarei) bolnavă psihic În urma uciderii, În 1943, a fratelui ei de către colaboraționiști naziști În perioada guvernului de la Vichy. Numai că fișa este completată
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
aceste tare nu constituie Însă apanajul literaturii feminine. Există, pe de altă parte, plusuri de fantezie (Amélie Nothomb, desigur), de cinism (afișat și subminat astfel, la Lydie Salvayre, dar prezent ca ingredient al discursivizării forței la multe alte surate, de la cruzimea lexicală la lapidaritatea tonului), există o tradiție a absurdului kafkian, la Marie N’Diaye (singura inovatoare În limbaj, posesoarea unei sintaxe proprii, dar prea conformistă), există o scriitură numită fast-food, crudă și cu veleități autenticiste, comercial-șocantă totodată (multa literatură tînără
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
cinismul reprezentării corpului, una dintre cele mai puternice obsesii feminine din toate timpurile. Scena dezbrăcării lui Renée, În fața preotului, În prima noapte petrecută Împreună de cei doi, rămîne cea mai puternică din roman. Tandrețea generică a gestului este brăzdată de cruzimea unei revelații fizice strict infernale. Cruzimea și tandrețea sînt de fapt caracteristicile unui seducător discurs literar francez, care se simt atît de bine Împreună mai ales ca expresie a unei conștiințe sexuale exacerbate. Lorette Nobecourt, femeia-revoluție La treizeci și nouă
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
mai puternice obsesii feminine din toate timpurile. Scena dezbrăcării lui Renée, În fața preotului, În prima noapte petrecută Împreună de cei doi, rămîne cea mai puternică din roman. Tandrețea generică a gestului este brăzdată de cruzimea unei revelații fizice strict infernale. Cruzimea și tandrețea sînt de fapt caracteristicile unui seducător discurs literar francez, care se simt atît de bine Împreună mai ales ca expresie a unei conștiințe sexuale exacerbate. Lorette Nobecourt, femeia-revoluție La treizeci și nouă de ani, Lorette Nobécourt are la
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
este În literatură ceva foarte precis pus la cale pentru ca cititorul să fie Într-adevăr convins de existența lui În realitate. Milo Tindle este amantul italian, bine făcut, al Margaretei, soția lui Andrew, un aristocrat englez Înstărit Înzestrat cu o cruzime și o inteligență ireproșabile, autor de romane polițiste ironia soartei. Milo vine, conform Înțelegerii, să-i ceară mâna soției sale - și duelul Începe. Cititorul crede că a Început povestea, când de fapt Începuse doar filmul pe ecranul televizorului, pe care
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
aduce În pagină o magie a intimității, redecorează clișeele franceze ale literaturii de consum - iubirea romantică, iconoclasmul - dar le determină ideologic. Literatura modernă a Început prin a rezona cu sublimul, a trecut prin absurd pentru a rămîne undeva Între cinism, cruzime și umor, În miezul sensibilității de avangardă. Or, minimalismul soft și literatura Amelie Poulain țintesc un segment de public conservator, rural, care respinge modernitatea și celebrează valorile locale și perene. Oferă și cere prea puțin. Totuși, așa după cum peisajul urban
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
În procesul globalizării. Umbra Înseamnă stropul de sînge căzut În paharul cu apă periculos de limpede servit nouă astăzi de democrație - iar demos, constată Quignard, este sinonim cu vulgus. Dincolo de pilde, de textura de cleștar, de sentențiozitate, de pete de cruzime, de refren, de nostalgie, de erudiție - calități nu la Îndemîna oricui - cred că Pascal Quignard se Înșală cînd crede că el este stăpînul literaturii din umbră. Polemica lui cu lumea pare aceea a unui anahoret, dar nu e. Pentru că autorul
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ai unui proces atroce de distrugere. Dacă autoritatea le cere să facă ceva împotriva normelor fundamentale ale moralei, rari sunt cei ce posedă resurse interioare pentru a rezista. O gamă de inhibiții îi opresc să se revolte. Chiar dacă unii realizau cruzimea atitudinii lor, nu găseau puterea de a refuza ceea ce li se cerea și de a o rupe cu autoritatea. Se mai adaugă impulsul de a devaloriza victima, de a-i refuza calități umane, de a justifica acțiunile punitive contra celor
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
dintre delicvenți și descrise de Babinski și Ceciott, citați de Gorgos (1989Ă. Oricum, atributul de „inferioritate” relevă abaterea de la normă și păstrează legătura cu defectul moral descris de Pritchard. Între 1867 și 1882 Kraft-Ebing descrie o structură psihologică dominată de cruzime și introduce în vocabularul medical termenii de sadism și masochism (Kraft-Ebing, 1935; 1937Ă. În concepția autorului, comportamentele impulsiv-agresive, care sunt total dezangajate moral și vizează devalorizarea și umilirea partenerilor, sunt expresia pulsiunilor sexuale deviante și apanajul - cu precădere - al sexului
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
riscului, căutarea noului și impulsivitatea. Mai pot fi descrise și variante structurale dominante de intransigență, stil caustic, hipercriticism, suspiciozitate, ostilitate și agresivitate paroxismală, care pot fi raportate la TP paranoică și TP sadică. Comportamentul acuzator, tiranic și destructivitatea, întreținute de cruzime, pot ocupa o poziție similară în acest context (Millon și Davis, 1998Ă. Rezultă, ca atare, o comuniune de criterii de factură dominant morală și comportamentală care definesc o structură personologică cu cele mai precoce manifestări din perspectivă temporală și care
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
autovătămătoare și suicidare recurente. Sunt caracteristice atitudinile provocative și intoleranța în relațiile interpersonale din cauza furiei de nestăpânit care poate favoriza și acte suicidare (Zanarini, Gunderson, Frankenburg, Chauncey, 1989Ă. Sunt descrise drept condiții agravante: incestul transgenerațional înaintea vârstei de 10 ani, cruzimea parentală, ostilitatea cronică și alte trăsături antisociale și schizotipale în familia părinților. Conform ICD-10, se disting două subtipuri ale unei personopatii instabile afectiv: de tip impulsiv, respectiv de tip borderline. Prima corespunde următoarelor criterii: - labilitate afectivă cu paroxisme disforice și
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
cu un tânăr „nalt și sprâncenat”. Alte variante prezintă un final tragic. Tânăra fată, bănuită de către Din și Constandin - câteodată apare și un al treilea frate, Marin - de fugă premeditată cu străinul, este, în ciuda justificărilor ei disperate, omorâtă cu multă cruzime (arsă sau tăiată în bucăți). Reușita artistică a baladei constă, în primul rând, în realizarea deosebită a portretelor celor doi eroi: Chira și arapul. Cântărețul popular încearcă o descriere caricaturală a negustorului, utilizând în acest scop o bogată gamă de
CHIRA CHIRALINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286202_a_287531]
-
întunecatele lui viziuni, coșmarele, torturantele mișcări ale unui suflet ultragiat, și, în același timp, să recurgă la o expresivitate în care să se regăsească, sedimentate, resturile unei atât de intense și de profunde culturi poetice. Conflictul acesta între spontaneitate, brut, cruzime, originalitate absolută, pe de o parte, și elaborație, artă rafinată, ereditate culturală pe de alta, formează, poate, aspectul cel mai izbitor și insoluționabil critic al poeziei lui Ion Caraion. NICOLAE MANOLESCU SCRIERI: Panopticum, București, 1943; Omul profilat pe cer, București
CARAION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286096_a_287425]
-
câinii de turmă (fabula 217), fie că-l păcălește chiar pe cioban, câștigându-i încrederea (fabula 229)1, lupul pare menit să-și câștige hrana prin fraudă, atunci când argumentele forței brute nu-i sunt de ajuns. Mitologia greacă confirmă această cruzime excesivă a lupului, chiar dacă, în unele texte, acesta este considerat animalul sacru al lui Apollo 2. Oricum, în Metamorfozele sale, Ovidius îl prezintă în două ipostaze extreme. Mai întâi, în lup este transformat trufașul rege Lycaon, care are cutezanța de
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
picioare. Se face lup, dar îi rămân trăsăturile chipului de mai înainte: aceeași căruntețe a părului, aceeași violență în apucături, aceiași ochi lucitori, același chip al sălbăticiei"3. (s.m.) Prin urmare, trăsăturile acestei fiare sunt evidente din firea prototipului său: cruzime, ferocitate, viclenie, îndrăzneală, patima sângelui. Lupul este, deci, un animal blestemat de zei, un dușman al vieții, care își găsește plăcerea numai în moartea altora. La finalul aceleiași lucrări (Cartea a XI-a), Ovidius mai aduce o dată în prim-plan
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
suntem dați morții. Malul și marginea apei sunt roșii de sânge și mlaștina răsună de mugete"4. E clar, avem de a face cu o forță a naturii imposibil de stăvilit; doar intervenția providențială a zeiței Thetis poate opri dezlănțuirea cruzimii pure, reprezentată cum nu se poate mai nimerit prin acest lup. Prin urmare, se coagulează deja simbolul carnasierului ca efigie a ferocității eficiente și neiertătoare. Imagini similare vor bântui imaginarul medieval, când fiara devine una "apocaliptică". Cantemir preferă să ignore
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
îl sufocă, bizuindu-se și pe faptul că greutatea sa îmbunătățită simțitor îl va apăra de smuciturile calului. În acest mod, victoria este deplină: Lupul nu doar că-și ucide vrăjmașul, dar are acces la întreaga herghelie. În fața unei asemenea cruzimi, Vulpea reacționează cu admirație, ba chiar cu ironie părtinitoare, dar e de înțeles că autorul însuși îi împărtășește punctul de vedere: "Lupul în acest mod pe armăsariu îl întoarsă în țințariu"35. Două lucruri sunt de remarcat aici. Mai întâi
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
a îndrepta el lucrurile, nu acționează în numele nici unui spirit al dreptății, căci nu își uită propriul interes nici o clipă. El are suficientă luciditate încât să profite de pe urma intrigilor pe care le urmărește cu superior amuzament și, totuși, cu cinismul și cruzimea naturii sale. Dacă știe să citească adevărul în inima Hameleonului, nu este un simptom de empatie ori de slăbiciune afectivă, ci doar un semn al inteligenței sale, al rațiunii. Între el și Hameleon nu se înfiripă nici o legătură trainică, în afara
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]