3,741 matches
-
apelăm la domnul McGanny, spuse ea. Veniți cu mine, vă rog. M-a dus la recepție și a dispărut câteva clipe într-un alt birou, lăsându-mă singur cu secretara. Calmat de bătăile ei ușoare pe tastatura computerului, m-am cufundat în speculații, încercând să ghicesc care dintre membrii familiei Winshaw îmi șterpelise manuscrisul (sau, mai probabil, angajase pe altcineva s-o facă). Candidatul cel mai evident era Henry: în fond, el încercase deja să mi-l ardă. Dar nici ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
la Winshaw Towers și a venit tocmai de acolo numai ca să-l vadă pe subsemnatul! Era îmbrăcat cu tot echipamentul Forțelor Aeriene Britanice și arăta uluitor. A urcat în dormitorul meu să-mi vadă machetele de Spitfire și ne-am cufundat într-o discuție foarte serioasă, despre El Alamein și cum a fost acesta exact scânteia de care era nevoie pentru a ridica moralul tuturor și cum vor merge lucrurile mult mai bine după război și a început să dea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
cu el o dată: i-am dat un interviu acum câțiva ani. Era genul de om băgăreț, recunosc. În orice caz, lucrurile s-au liniștit. Slavă Domnului. Ajunseseră la aleea principală. Roddy viră și intră pe ea și imediat s-au cufundat într-un tunel întunecat de frunziș. Poate că în zilele de de mult, era suficient de lată pentru a încăpea pe ea un vehicul destul de mare, dar acum parbrizul și tavanul lor erau atacate permanent de viță, iederă, plante agățătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
aflat în conturi cu dobânzi mari. — Și el a fost cel care v-a abordat inițial, implicându-vă astfel în cazul familiei Winshaw? — Nu știu cu ce să-ncep. Așteptam la un semafor și Findlay dădea toate semnele că se cufundă într-o reverie profundă. Din fericire, claxonul furios al mașinii din spatele nostru îl trezi. Acum mi se pare că a trecut mult timp de-atunci. Mă imaginez ca un bărbat tânăr. Dar e ridicol! Aveam deja aproape șaizeci de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
fapul că ea tranformase o fermă liniștită, de modă veche, modest administrată, într-unul din cele mai mari imperii agrochimice din țară? Sau ura fusese pur și simplu risipită de-a lungul anilor de valurile de whiskey în care se cufunda zilnic, ascunzându-se din ce în ce mai puțin de ceilalți? Oricum, acum el avea viața lui, Dorothy pe a ei. În fiecare zi de lucru ea pleca la oraș, unde, pe o bucată de pământ năpădită de bălării de la marginea lui, se înălța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
nu, nicidecum, am spus eu conștient de roșeața furiei care începea să-mi congestioneze obrajii. Vreți o bomboană de tuse? — Nu, mulțumesc, nu e nevoie. S-a întors la carte fără a mai rosti vreo vorbă și eu m-am cufundat din nou, nedumerit, în tăcere, abia venindu-mi să cred cât de dificilă se dovedea a fi abordarea ei. Situația nu mai era doar jenantă, era de-a dreptul stupidă. Singura alternativă care-mi rămânea era să spun: — De fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
discret, o fleșă de biserică, strâmbă, care îmi dădu un fior de nostalgie, purtându-mă cu peste cincisprezece ani în urmă, spre genericul unui stupid serial comic de televiziune despre preoți, la care mă uitam fascinat în adolescență. Eram adânc cufundat în amintirea acelor vremuri când am trecut prin tuneluri și lungi drumuri tăiate în stâncă. Pe lângă șine, copacii erau atât de deși, încât am fost cu totul luat prin suprindere când am zărit Sheffiledul, cu un șir de case în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
în principal din linte și nuci arse până se transformaseră într-o crustă neagră, râcâită de pe fundul unei cratițe mari și servite cu un gogoloi de panglici din paste care aveau consitența cauciucului. Am mâncat, în cea mai mare parte, cufundați în tăcere. — Ar trebui să-i arăți mâine câteva lucrări de-ale tale, îi spuse la un moment dat Joan lui Graham. S-ar putea să aibă de făcut comentarii interesante. — Mi-ar face plăcere, am spus. Graham îmi spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
eu să râd de ea? Și eu o citisem și o răscitisem de nu știu câte ori și nici acum nu m-am putut abține să nu mă așez pe pat, să deschid revista la pagina atât de familiară și să mă cufund din nou în apa călduță a acelei glorii deșarte. Michael Owen [scria în introducere] s-a născut în Birmingham în 1952 și a primit recent cronici extrem de elogioase pentru romanele lui Se mai întâmplă accidente și Tandrețe. Michael avea doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
expediate (niciodată un proces de durată în familia Winshaw) și tocmai își aprinseseră două uriașe trabucuri. — Ce vrei să știi? spuse Mark. — Doar l-ai cunoscut personal, nu? Ai făcut afaceri cu el... Ce fel de tip e? Mark pufăi, cufundat în gânduri. — E greu de zis, de fapt. Nu are tendința de a spune prea multe despre el. — Da, dar ascultă, spuse Henry aplecându-se în față. Pășea pe teren foarte delicat. Omul se oferă să completeze un cec în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
într-un coșmar cu peste treizeci de ani în urmă: fața unui bătrân, răvășită de bătrânețe și zbârcită ca o veche sculptură de urme de suferință. Era aproape două când infirmiera a venit în sala rudelor să mă trezească. Eram cufundat într-un somn adânc. N-a spus nimic și eu n-am întrebat-o de ce venise. Doar am urmat-o pe coridor. Când ne-am apropiat de salon, a spus ceva, dar nu-mi amintesc ce anume. A ezitat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Thomas când n-a mai putut suporta. Domnul Sloane clătină din cap. — N-ar fi bine să-l cautăm? N-a fost siguranță tot timpul cu noi în sufragerie. Ce spuneți, domnule Owen, să încercăm să-l găsim? Michael era cufundat în gânduri și părea să nu fi auzit întrebarea. — Bine, atunci mă duc chiar eu să-l caut. Am rămas trei, spuse Tabitha fericită imediat ce Thomas plecă. N-am mai văzut atâta alergătură. Câtă agitație! Am început jocul sardelelor? Domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
un nebun ucigaș, în toiul unei furtuni. Toate legăturile telefonice au fost tăiate, nu putem fugi, doi dintre noi au fost omorâți și unul lipsește. Ce ar putea fi mai rău? În acel moment, se stinseră luminile și casa se cufundă în întuneric. — Of, Doamne! spuse Roddy. Ce s-a întâmplat? Bezna în care se afundaseră era totală. Draperiile groase din sufragerie erau trase și era imposibil să se vadă ceva în întunericul dens, de nepătruns. Adăugându-se la efectul straniu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
aduse la cunoștință desfășurarea ultimelor evenimente. — E mai dementă ca oricând, șopti ea tare. Baba s-a întrecut pe sine de data asta. — De ce? Ce s-a întâmplat? — Zice că a vorbit cu tata. — Înțeleg. Michael se plimbă prin cameră cufundat în gânduri. Apoi își ridică privirea. Cine crede că nu spune adevărul? L-a văzut cineva pe Mortimer murind? — Eu, nu, spuse Phoebe. După cum am spus nu eram aici când s-a întâmplat. Mă întorsesem la Leeds pentru câteva zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
la această poveste, apoi întrebă: — Ce făceai la spitalul de Anul Nou? — Vizitam pe cineva. O prietenă. S-a îmbolnăvit pe neașteptate. Phoebe detectă o schimbate bruscă de ton. — Era un fel de iubită? — Da, un fel de iubită. Se cufundă în tăcere, și ea simți dintr-o dată că întrebările ei fuseseră indiscrete și inutile. — Scuză-mă... n-am vrut să te iscodesc... Adică nu e treaba nimănui... Nu-i nimic... Zău că nu-i nimic. Se forță să zâmbească. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
noi valuri de plăcere. Michael se temea de momentul când visul va lua sfârșit: când se va trezi ultima oară și se va pomeni singur în pat sau când îl va cuprinde un somn și mai adânc și se va cufunda într-un nou vis de pustietate și rătăcire. Dar nu s-a întâmplat. Dragostea lor a durat mult, a fost lentă și adormită și deși uneori nu făceau altceva decât să stea întinși, moțăind încolăciți, aceste pauze de nemișcare ghemuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
mână și-i arată jucătorului o damă de pică sau un opt de caro; alteori, se scarpină după gât, ca și cum ar zice ei, da, așa mai merge, sau n-ai ce-i face, sau acum i-acum. Astfel cei doi, cufundați în dialogul lor mut, vor întinde pe masă, una câte una, toate cele 52 de cărți de joc. Dong-dang! Dang-dong! Clopotul nu bănuiește când dă glas că nu el cântă, că el nu-i decât o pâlnie făcând să răsune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
socotește îndreptățit să se înfumureze că, dintre toți, tocmai el scoate dangătul cel mai pătrunzător, de se cutremură tot Șerban Vodă. Că glasul îi aparține, nu se poate îndoi, și când se pornește vercernia, clopotul tace între pământ și cer, cufundat în respectuoasă admirație față de cele înfăptuite. Nu degeaba sunt turnat după metoda vieneză, deh, finisaj occidental. Și ce limbă am! Argint curat, răsună pân la podul Mărășești. Nu că mă laud, dar glas ca al meu n-are nimeni. Nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
fragilitate, mâna obosită înflorind când poposește pe fruntea copilului, ori înverzind pe frunzele de pătrunjel; absorbind cu degetele-rădăcini sângele alb al cartofului și laptele vital al bulbilor de ceapă: statuie vegetală a mamei eterne. Sub arcuirea dragilor sprâncene să mă cufund în noaptea ochilor tăi ca să aud secreta bătaie de aripi ale tuturor grijilor: pentru părinții căzuți în neputința vârstei și bolii, pentru școlarul tău traversând strada sau luptând cu mulțimile abstracte din pagina cărții... Bucuria din glasul tău evocând tihna
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
și pentru a îndeplini în amănunt ceea ce ei au proiectat în mare; miniștrii lor sînt, propriu-zis, niște instrumente în mîinile unui stăpîn înțelept și abil. Suveranii din a doua categorie sînt, din lipsă de inteligență sau dintr-o indolență nativă, cufundați într-o indiferență letargică. Dacă statul, gata să cadă răpus din pricina slăbiciunii suveranului, trebuie să fie susținut de înțelepciunea și agerimea unui ministru, principele nu mai este, în acest caz, decît o fantomă, dar o fantomă necesară, căci el reprezintă
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
O, cât aș vrea să-l văd pe tata prin ogradă Cum se agită și cum face treabă, Dar mă cufund în gânduri sumbre Când pe la poartă zăresc doar numai umbre. Aș vrea ca tu să fii din nou în viață, Pe mine să mă cerți și iar să-mi dai povață, Dar ești plecat în veșnică țărână Să stai alăturea
Tata by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83205_a_84530]
-
traistă și se așeză lângă cămin. Fata puse lângă el o cană cu vin și o bucată de pâine de orz, apoi se duse repede lângă rănit, șoptindu-i cuvinte pe care doar el putea să le audă. În încăperea cufundată în liniștea nopții se auzeau doar trosnetul focului și glasul acela șoptit. Trosnetul și șoaptele se amestecau, devenind un singur sunet ce alina oboseala lui Valerius. Dacă vrei să dormi... Bărbatul făcu semn spre o grămadă de paie aflată în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
întrebă Vitellius surprins. — Te așteptam. Știi doar că te așteptam. Nu te-am văzut când am intrat - guvernatorul își scoase mantia, furios că aparițiile neașteptate ale prezicătorului îl speriau. Uneori am senzația că ești o fantomă. Taverna era pe jumătate cufundată în întuneric; hangiul încerca să întețească focul. Pe neașteptate, se simți în aer miros de ienupăr. — Sunt doar un clarvăzător, nu o fantomă, răspunse Ausper. Așa își spunea; nimeni nu știa care era adevăratul său nume sau din ce ținut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
-l ducă în triumf - cea mai mare rușine. Aveau să celebreze trufia prostească a unui tribun roman care își închipuise că poate înfrunta singur douăzeci de barbari. Îi vedea pe quazi apropiindu-se. Strigau, dar Antonius nu auzea nimic, fiind cufundat într-o liniște ireală. Strânse cu putere sica și ridică scutul. O mânie cum nu mai simțise niciodată îi încețoșă privirile. Mișcându-se ca într-un coșmar, începu din nou să alerge. Luminișul se ivi pe neașteptate în pădurea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
fel de privire... o privire ce putea să vadă dincolo de toate astea. Își ascunse fața în mâini și rămase așa mult timp. — Atunci am avut o viziune, spuse cu glas scăzut; își înălță capul: Tocmai când simțeam că m-am cufundat undeva, din ce în ce mai jos... Tocmai când mi se părea că m-am distrus pe mine însumi, am văzut în spatele dușmanilor împotriva cărora luptam cu furia unui uragan... așa, deodată, am văzut înaintând spre mine o siluetă sinistră... Un om. Purta o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]