6,583 matches
-
e în continuare nedumerit Piso. — I-o fi fost frică să reîmprospăteze o durere atât de mare, își dă cu părerea bătrâna Calpurnia. În sfârșit, o remarcă de bun-simț. Vipsania îi zâmbește recu nos cătoare și completează: — Oamenii sunt mai curioși să afle lucruri care au fost amânate și peste care s-a așternut în parte uitarea. Cei doi Pisones tac. Vipsania surâde și îi lasă în pace. Intuiește ce-i roade. O persoană - mai rău, o femeie - care nu a
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
dă seama că e un sfat banal și prostesc. Dar ceva mai in teligent nu-i vine în cap. Nu mă iubește! se jeluie tot pe șoptite Agrippina. Vipsania îi înconjoară umerii cu brațul fără să-i pese de ochii curioși care îi fixează. — Ba te iubește! șușotește la urechea celeilalte. Pufnește ușor în râs. — Că doar de aia ai rămas din nou grea. Agrippina scâncește ca un copil. — Se gândește la evreica lui și vine apoi să facă dragoste cu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
client... Ezită. Nu poate spune cine. Ceva legat de un proces, murmură evaziv. — Scribonius Libo, nu? se înveselește Claudius. Femeia simte cum sângele îi fuge în picioare. E un secret. Cum de-l cunoaște? Pupius Piso se arată și el curios: — Nu înțeleg bine ce-i cu treaba asta... Frate-său îl trage de mânecă, dar el îi dă mai departe: Cine l-a acuzat de fapt pe Libo și de ce? Bătrâna lui mamă clatină dojenitor din cap. Sunt lucruri pe
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
s o înfurie și mai mult. Femeia se smulge din mâinile ei și zbiară plină de venin către Agrippina: Poți să ne pârăști cât vrei! De ce ne acuzi de fapt? Își descoperă dinții într-un rânjet canin: — Că am fost curioase să ne aflăm horoscopul? Da, exact asta v-a citit în stele, clatină la rândul ei disprețuitor din cap Vipsania. Agrippina răspunde, accentuând pe fiecare silabă: — Mi-a șoptit o păsărică cum că i-ați făcut farmece și împă ra
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cap. Nu râde, că n-ai de ce. Rufus oftează înăbușit. — Trag concluzia, continuă călărețul, că în luptele astea pe care le pregătești tu gladiatorii sunt dați pradă spectatorilor... — Într-un fel, chiar sunt, recunoaște instructorul prin tre dinți. Întreabă însă curios: — Oare nu-i același lucru când omori dușmani pe câmpul de luptă? — Nu, tăgăduiește germanul cu putere. Acolo te lupți pentru supraviețuire, ceea ce dă valoare morții. Evreul lasă bărbia în piept. — Așa e, suspină într un târziu. Luptele din amfiteatru
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
văd ce se petrece în arenă? Vocea îi trădează îngrijorarea. — Al doilea culoar la dreapta, mai apucă dresorul să spună înainte ca instructorul să și dispară după colț. Pusio îl urmează grăbit, nu înainte de a arunca o ultimă pri vire curioasă către picioarele individului, încălțate cu sandale împletite din frunze de palmier, arborele biruinței. — Să vii să mă vezi, strigă Thaos după el. Am o dresură fantastică de elefanți în partea a doua. Germanul îi face semn cu mâna în timp ce se
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
beție? — Ba cât se poate de treji, că e lucru serios. Pe naiba! Noi îl jucăm cu patimă oarbă, îl contrazice germanul. — Nu, zău? îl ironizează Pusio. Când nu mai ai nimic de arvunit... — Da!? face Rufus, de data asta curios. — ...cu ultima aruncătură, îți pui la bătaie libertatea și capul. — Asta e prostie curată! se cutremură celălalt scârbit. Nici el nu știe la ce se aștepta, dar răspunsul este decepționant. Murmură disprețuitor: — Auzi colo! Să mergi de bunăvoie în sclavie
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
rana superficială de pe piept. Îl apucă apoi de braț și-l ajută să se ridice. — Nu-i decât o simplă zgârietură, spune el liniștitor. Bine că porți apărătoarea asta de metal care ți-a protejat articulația umărului. Gladiatorii se strâng curioși în jurul lor. Îi fulgeră mânios din ochi: — Eu vă antrenez cât pot mai bine. Ridică vocea să se facă auzit de toți: — Dar văd că în timp ce vi se dezvoltă mușchii corpului și învățați să-i controlați un alt fel de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
o fi fost rănit ieri în tim pul luptelor, la amfiteatru... Deși gladiatorii au fost retrași imediat din arenă. — Nu e la ludus, șoptește pierit Iulius Herodes. M-am in teresat. Vede un grup de trei sclavi care-i urmăresc curioși din celă lalt capăt al atriumului. Face un efort și-și controlează slăbiciunea. — Am trecut de dimineață pe la Statilius Taurus, rostește cu o voce ceva mai fermă. Nici el nu știe nimic... Glasul îl trădează din nou. Germanicus îl privește
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
fantastici cu inserții consistente și bine evidențiate de grotesc, se dezvoltă pe un parcurs paralel cu Flămânzilă, acesta constituind, de fapt, jumătatea sa firească în ordinea umanului („o arătare de om”). Trăsăturile somatice ale acestui uriaș, dominate de nelipsitul caracter curios și nemaipomenit, sunt conturate în linii ce echilibrează raportul celor două complementare himerice reprezentând foamea și setea. Astfel, naratorul lansează afirmații care, în măsura în care uimesc și cutremură imaginația receptorului, sunt convertite cu succes în imagini comice, ornamentate de tragedia degradării spiritului
Convertirea grotescului în comic la Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
ăsta. Cum să ne numim? ― Ce ziceți de „cei trei muschetari“? propune Ben, care de-acum chiar e interesat. ― Nu. Prea evident. ― Doar ne prostim, hai să punem un nume care să sune potrivit de sexy, spun eu, cu adevărat curioasă să văd ce se întâmplă. Mă gândesc un minut. Ce ziceți de „Dulceață“? ― Excelent, spune Geraldine, ștergând KILBURN HERALD și tastând DULCEAȚĂ. ― Hei, asta nu-i cinstit, protestează Ben. Dacă intrăm cu „Dulceață“ nu se poate ști că e implicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
într-o revistă. Am cumpărat revista asta de dimineață. Vă asigur că nu e obișnuita mea revistă lucioasă de modă; unul dintre titlurile de pe copertă se referea însă la întâlnirile stabilite pe internet, iar eu sunt pur și simplu foarte curioasă în privința asta, așa că am cumpărat-o, și acum aflu totul despre internet cafeuri. Nici măcar nu știam că există asemenea locuri. Aceasta despre care citesc acum, Cyborg, se află în West End. În fotografie se văd suprafețe metalice, șiruri de computere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
de recepționera drăguță și blondă, cu cât de multă hotărâre pot. ― Bună, îi spun eu. Aș vrea să mă înscriu. Capitolul doisprezece ― Stai să-ți aduc un formular, spune blonda din spatele recepției, uitându-se la Jemima Jones mai mult decât curioasă, pentru că nu prea poate înțelege de ce ar vrea cineva cu dimensiunile Jemimei să meargă la sală. Firește, și-a dat seama că vrea să slăbească, dar problema e că această sală extrem de nouă și luxoasă nu e o sală ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
sau, să spun drept, nici intenția de a mă opune. Totuși: sunt aici, în această casă incredibilă din Los Angeles, LOS ANGELES!, cu acest bărbat uimitor și ar trebui să mă opun? Nu prea cred. Și oricum, sunt și eu curioasă, vreau să știu și eu cum e să te întinzi lângă un tip atât de frumos. Vreau să știu cum e pielea lui, ce gust ar avea, cum ar fi. Să recunoaștem că scurtele interludii din trecut n-au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
putea, și of, la dracu’. De ce eu? De ce mi se întâmplă tocmai mie asta? Îmi deschid ochi și văd că nu e deloc un vis, e cât se poate de real, și mă gândesc c-o să vomit, dar devin cumva curioasă, așa că în loc să alerg la baie, îmi duc mâna la inimă, care-mi bate de vreun milion de ori pe secundă, și mă dau jos pe podea fără să mă mai gândesc, și încep să mă uit prin teancul de fotografii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
forma plată, și că aceasta umflătură imensă este doar rezultatul temporar al chefului din seara asta - dar cu cât îl mângâi mai mult, cu atât mai mult îmi place. Îl simt rotund, feminin, de femeie. După o vreme mă ridic, curioasă să văd cum se vede în oglindă, și merg în dormitorul lui Lauren; trag oglinda de mărime normală, ca să mă uit în ea. Îmi ridic tricoul până la cap și stau acolo, goală, privindu-mă. Îmi văd silueta încordată și musculoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
comunal al orașului Tulcea fusese împărțită "aproape între toți consilierii"1740. Un caz concret de acordare a unor fonduri din bugetul consiliului comunal către unul dintre consilieri era prezentat în persoana domnului consilier Gherasim Avramescu. Prezentând cazul, jurnaliștii tulceni afirmau: "Curioasă ni se pare însărcinarea consilierului Gherasim Avramescu, de profesie cârciumar, cu îndatorirea de a furniza spitalului lenjerie, și de a clădi un puț în piață, în rotundă sumă de 800 lei"1741. Întrebându-se, în mod firesc, "ce avem acum
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
un șir oameni călare. Nu mică i-a fost mirarea să vadă printre aceștia vreo patru sau cinci străini, primii pe care îi vedea vreodată în viața lui. Uitând până și de plecăciune, samuraiul îi privea stăruitor pe acei oameni curioși. Străinii purtau toți haine de călătorie ca ale lor, pesemne că le primiseră la sosirea în Japonia. Dar aveau bărbi de culoarea castanei și fețe roșii de parcă băuseră. Toți se uitau cu priviri curioase înspre munții ce răsunau de trosnetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
îi privea stăruitor pe acei oameni curioși. Străinii purtau toți haine de călătorie ca ale lor, pesemne că le primiseră la sosirea în Japonia. Dar aveau bărbi de culoarea castanei și fețe roșii de parcă băuseră. Toți se uitau cu priviri curioase înspre munții ce răsunau de trosnetele copacilor doborâți. Între ei era și un străin care știa japoneză și le vorbea însoțitorilor din dreapta și din stânga sa. Când suita trecu prin fața șirului de slujbași, cineva rosti numele tatălui său: Nu ești tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
despre asta unchiului tău. Samuraiul primi cuvintele seniorului cu supunere. Copleșit de bunătatea seniorului Shiraishi, își dădu frâu liber pornirii de a-și sprijini palmele în pământ plecându-și capul în semn de mulțumire. Deodată, seniorul Shiraishi spuse un lucru curios: — În țara aceea străină ei or avea alte obiceiuri decât ale noastre. Tu nu trebuie să te ții cu dinții de obiceiurile japoneze dacă te vor împiedica să-ți duci la bun sfârșit însărcinarea. Dacă ce e alb în Japonia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
răsune de glasuri care să Te preaslăvească.” S-a întâmplat ceva neobișnuit. În vreme ce mergeam pe punte recitând Sfântul Breviar, după cum mi-e datoria de preot, unul dintre negustorii japonezi s-a apropiat încet de mine. M-a măsurat cu ochi curioși cum îngânam rugăciunile și apoi, ca și cum ar fi descoperit cine știe ce ciudățenie, m-a întrebat: Senior tălmaci, ce faceți acum? Am crezut ca un neghiob că avea înclinație către rugăciune, dar nu era așa. Mai întâi mi-a zâmbit lingușitor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
negustori japonezi veniți să arunce o privire pe furiș. Era tocmai în timpul împărtășaniei. Țineam în mână Sfântul Potir și le dădeam marinarilor spanioli să înghită anafura când am băgat de seamă că niște japonezi se uitau și ei șovăitori, dar curioși. Veniseră să arunce o privire la slujbă sătui de plictiseala zilnică de la bordul corăbiei? Ori fuseseră mișcați de crâmpeiele din Biblie pe care de șase zile le tălmăceam în japoneză pentru ei preț de câteva minute după ce ne isprăveam lecția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
am rugat ca, în acest caz să aranjeze totul pe cât le va sta în putință cu pompă și fast ca să le dovedim spaniolilor că slava lui Dumnezeu se întinde până în țărișoarele Orientului. Locuitorii din Sevilia or să fie nespus de curioși să vadă niște japonezi și, fără îndoială, că e de așteptat să se adune în număr mare ca să se uite la ei, dar trebuie să facem în așa fel încât totul să dea roade și mai mari. Le-am scris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
bâlbâi, rușinat parcă de propria sa uimire vădită pe chip: — Ce pot oare să fac? Eu sunt crescut în Japonia, iar în Japonia... nu ne plac lucrurile aprige. Mie oamenii ca dumneavoastră, senior Velasco, mi se par de-a dreptul curioși. Însă în clipa aceea am văzut cum trece peste chipul lui Matsuki o supărare abia deslușită. Mi s-a părut că nu era o supărare îndreptată împotriva mea, pentru că uitasem de menirea mea de tălmaci și îi răspundeam cu încăpățânare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
departe de orice pericole, n-am mai trecut prin Taxco și o săptămână mai târziu am intrat în Mexico după o ploaie năprasnică. Când orașul ni s-a arătat din vârf de deal, japonezii au rămas tăcuți. Nici măcar negustorii cei curioși n-au dat să facă zarvă. Răceala cu care au fost primiți la Acapulco le tăiase tot avântul, iar eu simțeam cum se răspândea nemulțumirea printre ei. Cu toate acestea, solii au refăcut convoiul poruncindu-le supușilor să țină sulițele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]