139,825 matches
-
scriiturii, că autorul nu este ingenuu, ci este influențat. Dvs. de pildă schimbați foarte des, pe neașteptate, perspectiva, frîngeți firul narativ. Este acest procedeu un rezultat al influenței muzicii? M.M.: Să continuăm conversația noastră "abstractă" dacă ați formulat această întrebare... Da, așa este. De la început am procedat așa și simt acest procedeu ca pe ceva foarte firesc... În muzică nu se prea obișnuiește ca o temă să fie rapid încheiată, urmată de o alta, diferită. O temă este continuată în întreaga
Margriet de Moor: "Temele romanelor mele sînt absența, plecarea, tăcerea" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/17011_a_18336]
-
eseu, de altfel foarte reușit, publicat în "Frankfurter Rundschau", făceați afirmația că atunci cînd scrieți nu vă gîndiți la cititor. Vă gîndiți la ce scrieți? Deci acordați și prin aceasta o autonomie literaturii? M. M.: "L'art pour l'art"... Da, cred că zona artei este de fapt specific autarhică și nu coincide cu cea a vieții empirice, autentice. Nu avem voie să uităm că există felurite legături: avem deci autorul și cartea - o unitate binară - iar cînd cartea este terminată
Margriet de Moor: "Temele romanelor mele sînt absența, plecarea, tăcerea" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/17011_a_18336]
-
dar istoria celor două țări este complet diferită, căci noi nu am trăit cel de-al doilea război mondial în postura unor făptași și după aceea nu ne-am confruntat cu acest capitol, foarte... spășiți. R.B.: Ați fost victime... M.M.: Da, într-o anumită măsură am fost victime și aceasta ne-a asigurat o mentalitate liberă. Apoi Olanda a fost întotdeauna o țară mică, dar o țară de marinari și comercianți... R.B.: ...și un ținut de toleranță, unde mulți și-au
Margriet de Moor: "Temele romanelor mele sînt absența, plecarea, tăcerea" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/17011_a_18336]
-
despre scriitorii olandezi contemporani - noi suntem cu toții buni prieteni. Ați numit-o pe Connie Palmen. Sunt prietenă foarte bună cu ea. Dar suntem foarte diferiți unii de ceilalți. Nu există o școală literară olandeză... R. B.: ...ca în pictură... M.M.: Da, dar acea școlă olandeză trăia într-un spațiu interior, pe cînd azi literatura noastră abordează orice temă... R.B.: Totuși, venind vorba de școala olandeză de pictură, cu scenele ei de gen, intimiste - pot menționa că și în romanele dvs. se
Margriet de Moor: "Temele romanelor mele sînt absența, plecarea, tăcerea" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/17011_a_18336]
-
vorbească, să povestească de ce și-a părăsit familia spre a se reîntoarce apoi, în timp ce Gabriel este incapabil să comunice cu exteriorul. Această relație are în plan simbolic o deosebită forță. Există și în alte cărți ale dvs. această intenție? M.M.: Da, cel de al treilea roman al meu are ca temă o relație matrimonială, o căsnicie dintre o tînără țărancă olandeză și un țigan. Or, figura acestuia din urmă este din nou tangentă la problematica alterității, a străinului: el este o
Margriet de Moor: "Temele romanelor mele sînt absența, plecarea, tăcerea" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/17011_a_18336]
-
situație mi-a dat impulsul să scriu o carte pe această temă. Mi se pare interesant acum să discut cu dvs., care sunteți româncă, despre această carte. Știu că în România trăiesc mulți țigani, cred că vreo 2-3 milioane... R.B.:. Da, sunt țigani romi. M.M.: Țiganul meu este și el "rom", deși în Olanda trăiesc mai ales "sinti". Am optat pentru această identitate și pentru a face o legătură cu Europa Centrală. Mai pare interesant un lucru: olandezii mei tind să
Margriet de Moor: "Temele romanelor mele sînt absența, plecarea, tăcerea" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/17011_a_18336]
-
categorii? M.M.: Deloc. Foarte mult din ceea ce scriu se află strîns legat de perceperea realității, iar spre a percepe avem nevoie de organele de simț. Și desigur realitatea există în măsura în care o percepem - aceasta este o adevărată filozofie... R.B.: ..senzualismul... M.M.: Da, se poate citi și trăi fără o prea intensă analiză. Dar atunci cînd scrii trebuie să fii angajat cu toată ființa în această activitate. Eu cel puțin, atunci cînd scriu, sunt și foarte rațională. R.B.: Ceea ce se și constată în
Margriet de Moor: "Temele romanelor mele sînt absența, plecarea, tăcerea" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/17011_a_18336]
-
în joc un eros ucigaș. În cartea dvs. însă situația este cu totul alta. Am reținut părerea că acela care iubește este cu mult mai fericit decît cel iubit... Cartea este deci și o formă de declarație de dragoste. M.M.: Da, dar una foarte complicată de fapt. Este povestea unei soprane masculine în sec. XVIII, a unui castrat, și într-un asemenea caz dragostea și arta sunt mult mai strîns legate decît într-un caz normal, și totuși între ele trebuie
Margriet de Moor: "Temele romanelor mele sînt absența, plecarea, tăcerea" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/17011_a_18336]
-
prin vocea președintelui Uniunii Cineaștilor, la ultima întrunire a Consiliului UCIN. Deloc dezinteresatul repudiator al "ideilor fixe" ale criticii tocmai și-a editat pilduitor, pe spezele Uniunii pe care o prezidează cu un al patrulea sau al cincilea mandat - asta da, fixație! - "scenariul" său comasat din anul 1980: Mihnea Gheorghiu, Fierul și Aurul. Burebista. Scenariu cinematografic. Întrucît tot nu avem în acest sezon noi premiere românești de comentat, trebuie să găsim spațiul spre a consemna evenimentul: o mostră antologică a maculaturii
Confiscarea șanselor by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/17060_a_18385]
-
mult trăsura decît pe cel ce se afla în ea. " Ia te uită, zise unul, la roata aia... Ce zici"... Era Dracul. Era Demonul. Era Cicikov, și cu el, Gogol!... Ei, - terminase Nichita bătînd în carte cu dosul palmei. Asta da, proză! Nu să-mi vii mie cu... (Nichita, prozatorul)
Evocarea prozatorului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17045_a_18370]
-
întregul convoi de cuvinte minele dedesubt stau cuminți o eventuală declanșare nu ar stîrni decît o ușoară adiere ironică o briză albastră de pescăruși ați împachetat amintirile voastre urîte le duceți în colțul enigmatic al gurii (vezi Mona Lisa lui da Vinci) podul va avea trepidații stelele furate iată vă curg din buzunare împrăștiindu-se înapoi pe cer vedeți cîrdul acela vă așteaptă la a doua încercare bineînțeles după ce treceți acest pod interminabil pe sub el curge calea lactee despre care ne-
Poeți ai "Școlii nemțene" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17052_a_18377]
-
alta. Părintele intenționat le tot amâna să le-nghită. Muștele-l bâzâiau enervându-l. Dar orice-ar fi făcut nu putea scăpa de ele. Deodată o muscă mai altfel decât celelalte i se așeză chiar pe felia de pâine ce da s-o ducă la gură. Furios el o goni. Musca porni buimacă lovindu-se de pereți. Și el mușcă supărat, furios, luându-și cu degetele și o jumară. Atunci o altă muscă veni aterizând obosită-n tigaie. Era cu mult
Războiul muștelor. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_237]
-
lucru. E foarte important faptul că țara lui i-a dat voie să facă așa ceva. Am spus "țara lui", și îmi retrag imediat cuvintele. Pentru că o operă așa de ieșită din comun e numai depusă în România, nu aparține rom Da, Coloana a fost demontată și n-a fost încă așezată la loc... Nu vreau să intru în amănunte, însă spun încă o dată, cu toată puterea, că românii din vremea lui Brâncuși au făcut un gest admirabil, în ciuda tuturor împotrivirilor, acceptând
O convorbire cu Serge Fauchereau by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/17029_a_18354]
-
studii) pentru a-mi "materializa" jumătatea rațională a ființei mele, prezentă de altfel și în beletristica mea. Cît despre alții, doar puțini (Al. Cistelecan, Ion Pop, Marin Mincu, Aurel Pantea, I. Mușlea) au reușit să mă citească "din interior". M.V.: Da, sînteți un autor polivalent. Nu v-ați ambiționat niciodată (ați început cu poezie) să vă exprimați (în literatură) doar printr-un gen literar (liric, să zicem). Ce vă aduce nou scrierea prozei sau a criticii și teoriei literare în comparație cu scrierea
Emilian Galaicu-Păun: Uneori, și un poet singur poate ține loc de generație by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/17057_a_18382]
-
modul în care se realizează în opera dramaturgului, a creatorului schițelor și a nuvelistului deopotrivă o lume a reprezentărilor indirecte, o logică cu totul diferită de logica reprezentărilor comune". Dacă lumea caragialiană are ea însăși o structură ambivalentă, numărul poate da indicii cu privire la partea nevăzută, mai mult, este considerat "cel mai important semn pentru constituirea acestui univers simbolic cu atribute ale umanului", avînd "capacitatea de a instituționaliza practica prin care se produc eterogenități ale conținuturilor conștiinței". Numărul caragialian devine obiect de
Caragiale numărat by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17088_a_18413]
-
și-a petrecut copilăria în valea Teleormanului. Liceul l-a facut la Ocna Sibiului. Licențiat al Facultății de Electronică și Telecomunicații din București, lucrează în domeniul apărăturii seismice la Institutul Național de Fizică a Pământului. Pasionat de arheologie și literatura, da la iveală românul istoric Tragă șerpilor, un debut surprinzător prin iscusința narației, prin echilibrul stilistic între relatarea aventuroasa, dramatică, descrierea eficientă, plastică și oralitatea caracterologica captivantă. Bref, e vorba de talent, de o intuiție artistică rar dobândită din primul foc
Aventuri la apa Teleormanului by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17107_a_18432]
-
sacră ce pare imaterială. În Fețele poeziei de Mircea A. Diaconu generația '70 îi cuprinde pe: Dan Laurențiu, Mihai Ursachi, Ion Mircea, Adrian Popescu, Cristian Simionescu, Gheorghe Grigurcu, Marin Mincu, Mircea Ivănescu. Vă recunoașteți ca membru al acestei familii poetice? Da, mă recunosc, simt că am anumite trăsături care mă înrudesc, îndeaproape, cu cei enumerați, am avut aproape aceleași lecturi, în deceniile 7 și 8, aceleași opțiuni estetice și politice, încercând să nu ne pierdem demnitatea și să ne coborâm talentul
Adrian Popescu - Echinox n-a fost o anticameră ci chiar salonul literar al generației '70 () [Corola-journal/Journalistic/17093_a_18418]
-
mă plăcea! Văduva singuratecă își găsise înfine "alesul". Și, dintre atîția, la mine se fixase! Primisem emoționat complimentele... Așa ceva nu mai văzuseră. Unul dintre supraveghetori, cu o șapcă roșie pe care scria SPEED mă întrebase dacă mai lucrasem "cu maimuțele". Da' de unde! Era culmea. A trebuit să bat în retragere, modest, copleșit... Cineva propuse să repetăm experimentul, așa, ca chestie. Ar fi fost a treia oară. Am reluat de la capăt totul. Suzy aștepta nerăbdătoare. Acum sînt sigur că știa. Se uita
Los Angeles by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17097_a_18422]
-
obstinația meticuloasă cu care își detaliază tablourile, de fantazarea subiectului pictat, de literarizarea lui. Văd în asta teama diletantului că nu va găsi audiența deplină, că nu va fi înțeles doar prin tablourile sale. - Ai spus diletant? Van Gogh, diletant? - Da, dar unul genial. Și numai lui îi este îngăduit orice, chiar și...teama că nu va fi înțeles. Pahopol nu rîde, și, prin asta, prin abaterea de la obișnuitul joc, știu că vede în observația mea o enormitate aproape tristă". E
O existență artistică: Val Gheorghiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17087_a_18412]
-
foarte convins că încercarea universităților românești de a crea secții speciale de jurnalistică și efortul Comisiei de evaluare și acreditare în jurnalistică și comunicare - comisie din care fac parte - va avea vreun efect pe termen scurt... Poate pe termen lung, da, dar pe termen scurt, nu..." De la eleganță la pupături ZIARUL FINANCIAR începe să publice romane în foileton. Mai în amănunt, romanul lui Dinu Săraru, Ciocoii noi cu bodyguard. Din cîte știm, în afară de Vremea lui Adrian Păunescu în care directorul publicației
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17099_a_18424]
-
dar nu înțelesesem nimic și dădusem din cap, aprobativ. Nici azi nu știu de fapt ce aprobasem. Trebuie să mai spun că, lăsîndu-ne în jos, spre sud, băgasem de seamă că pe firmele comerciale înalte, dacă textul reclamei necesita un DA, o afirmare pozitivă... gen Cu detergentul X,... Da... cureți totul mai repede, folosiți X. Ei bine, acum nu mai scria Yes, acum scria Si ca-n Cervantes. Nu-ți trebuia prea mult ca să deduci că intrasem pe pămîntul care altădată
Coasta Pacificului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17114_a_18439]
-
aprobativ. Nici azi nu știu de fapt ce aprobasem. Trebuie să mai spun că, lăsîndu-ne în jos, spre sud, băgasem de seamă că pe firmele comerciale înalte, dacă textul reclamei necesita un DA, o afirmare pozitivă... gen Cu detergentul X,... Da... cureți totul mai repede, folosiți X. Ei bine, acum nu mai scria Yes, acum scria Si ca-n Cervantes. Nu-ți trebuia prea mult ca să deduci că intrasem pe pămîntul care altădată era al Mexicului, de care tinerele State americane
Coasta Pacificului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17114_a_18439]
-
în timp, mă duceam la șoferul irlandez, după cum aveam să aflu, și, vorbind cu el, tot făceam Si, Si, ca și cum aș fi ajuns acasă. Iar el începuse să mă aprobe în spaniolă, întrebîndu-mă dacă eram cumva mexican, luîndu-mă de mexican, - da' nu era cazu' - și mă întrebase că de fapt de unde sînt. Cînd îi spusesem, el dăduse repede din cap ca atunci cînd te prefaci că știi ceva sau ca atunci cînd vine vorba de o himeră... Totuși, fiindcă pomenirăm de
Coasta Pacificului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17114_a_18439]
-
studențești ale copilului său! Revista Apostrof a realizat acum cîțiva ani o anchetă despre scriitorul muritor de foame, pornind de la sintagma kafkiană a "artistului foamei". Deși cei care au răspuns au glosat mai cu seamă livresc, scepticismul repondenților a răbufnit: da, scriitorul român o duce greu, fiind, în cîteva cazuri, cu adevărat muritor de foame. În ce mă privește, ca și atunci și acum, deși sună barbar, îl văd pe scriitorul român în ipostaza de "mațe goale". Personajul lui Kafka flămînzea
Sărăcia scriitorului by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/17137_a_18462]
-
văd năruindu-se în fața mea întreg universul ca un imens castel de cărți de joc ce se dărâmă la o simplă adiere de vânt. Sunt momente în care logica nu mai funcționează sau poate că logica umană nu mai poate da răspunsuri credibile la provocările realității. Plicul pe care-l aveam în mână era dovada materială a vizitei făcute la spital de nea Tudor, la câteva zile după ce fusese... înhumat!? la cimitirul Străulești. Și mai era ceva. Cu cine vorbisem dimineață
Lumea de dincolo de noi. In: Editura Destine Literare by Emil Străinu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_243]