3,820 matches
-
deteriorare a mediului înconjurător, de subordonare tot mai accentuată a țărilor și zonelor defavorizate celor mai puternice. Ei consideră că efectele negative ale globalizării sunt vizibile mai ales în țările în curs de dezvoltare, unde aceasta a adâncit foarte mult decalajul economic și cultural, fără a aduce beneficii notabile. Tot în curentul critic se încadrează și cei ce consideră că globalizarea nu este un fenomen atât de generalizat cum reiese din scrierile pe această temă: există încă multe țări care au
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
ieftine și deschiderea de noi piețe pentru surplusul de produse. Rezultatul este că lumea devine asimetrică din punct de vedere al răspândirii centrelor de putere: un număr limitat de centre (state metropole) capitaliste exploatează vasta majoritate a statelor subdezvoltate. Astfel, decalajul între cele două zone crește progresiv. Teoria dependenței își are originea în America latină și are ca premisă ideea că subdezvoltarea nu se datorează doar unor cauze interne, ci și unor constrângeri externe. În economia mondială există un centru care domină
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
întoarcem la situația de dinainte de 1948. Trebuie neapărat întreprins, imaginat, ceva nou. A intervenit deci o tendință de suplețe și pragmatism politic, devenită imediat suspectă și sancționată sever ca atare. De luat în calcul și încă din plin este și decalajul, considerabil, de nivel cultural, profesional și de metodologie politică, de organizare și acțiune dintre cele două generații. A devenit multora evident că numai cu simple lozinci anticomuniste nu se mai pot câștiga nici un fel de alegeri. Este nevoie de programe
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
o parte, doar ideea de personalitate și originalitate în toate compartimentele studiilor literare românești, iar pe de alta de a scrie în perspectiva unei tradiții culturale ajunse la un anumit stadiu de dezvoltare. Iar acesta poate prezenta sau nu și decalaje față de nivelul occidental actual. Și, în definitiv, de ce destinul criticii românești ar fi doar unul epigonic și soarta sa ar fi doar să imite la infinit numai modelele apusene? O astfel de reacție se înregistrează, fugitiv, anterior, și la G.
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
de disperare al lui M. Nițescu drept istoric. După 1989, integrarea europeană dobândește un al doilea sens, nu mai puțin esențial: de reintegrare și refacere a legăturilor întrerupte, de fapt, o jumătate de secol, de recuperare și reducere febrilă a decalajului, devenit între timp enorm; de readaptare la noi condiții cultural istorice, profund modificate. Ceea ce pune în fața culturii noastre actuale libere alte noi și foarte dificile probleme. De rezolvarea lor bine orientată depinde întreg progresul integrării europene viitoare. Formulăm foarte concis
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
esențiale. O primă exigență, de bază: toate condițiile noii culturi române invocate anterior de la primatul culturii citadine și medii, la elogiul tendințelor constructive, al continuității și enciclopedismului urmăresc același ideal fundamental: reducerea, pe cât posibil cât mai rapidă și semnificativă, a decalajului cultural existent. Nimic mesianic, festivist sau oficial, totuși, într-o astfel de atitudine de recuperare. Dar nici disperare, blazare ori pasivitate sceptică resemnată. Noua cultură va fi activă, energetică, militantă sau... nu va fi (aproape) deloc. Toate speculațiile, pretins filozofico-etnografic-folcloriste
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
de Elena Emilia Lica, intitulată Localism creator la Dunărea de Jos în perioada interbelică (2003) în care autoarea evidențiază rolul grupărilor culturale din zona Galați-Brăila pentru care localismul devine instrument de ridicare culturală a maselor și implicit de depășire a decalajelor periferiei față de centru. După această amplă tratare a cadrului teoretic în care se plasează creația interbelică nord-moldovenească, Producție intelectuală nord- moldovenească. Indexare a intelectualilor cu contribuție scrisă prezintă o listare a peste o sută de intelectuali cu contribuții literare, artistice
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
și administrativ. Suprafața și populația României se dublează, ajungând la peste 18 milioane de locuitori, cei mai mulți (78.9%) aparținând mediului rural. Administrarea noii entități statale în contextul necesității refacerii postbelice a implicat însă nenumărate dificultăți. La acestea se adaugă și decalajul economic semnificativ al României față de restul Europei, discrepanțele accentuându-se în deceniile interbelice, în ciuda progreselor atinse pe diferite planuri 1. Perioada interbelică transpusă în imaginea Vârstei de aur indică, de fapt, idealizarea unui trecut ale cărui tare sunt adesea minimalizate
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
de bacalaureat, dar și în măsuri care să promoveze învățământul profesional, limitând, în același timp, accesul la filiera teoretică 67. În guvernarea Tătărăscu (1934-1937), Angelescu revine la conducerea Ministerului Instrucțiunii cu un program de revizuire a legislației școlare, urmărind reducerea decalajelor între învățământul românesc și cel din statele din vest68. Raportarea continuă la statistici și obsesia depășirii diferențelor, fără a acorda suficientă atenție direcției spre care evolua învățământul românesc, au generat însă deficiențe pe plan intern. Totuși, în 1934 se modifică
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
Editura Moldova, Iași, 1993. Manolache, Gheorghe, Resurecția localismului creator. O experiență spirituală în Mitteleuropa provinciilor literare, Editura Universității Lucian Blaga, Sibiu, 2006. Median, Gheorghe, Nicolae Iorga și Botoșanii. Legături epistolare, Editura Agata, Botoșani, 2006. Murgescu, Bogdan, România și Europa. Acumularea decalajelor economice (1500-2010), Editura Polirom, Iași, 2010. Nash, Catherine, "Local Histories in Northern Ireland", History Workshop Journal, nr. 60, 2005. Nastasă, Lucian, Intelectualii și promovarea socială în România (sec. XIX-XX), Editura Limes, Cluj-Napoca, 2004. Nemoianu, Virgil, O teorie a secundarului: literatură
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
2. 59 Ibidem, nr. 644, 1938, p. 2. 60 Virgil Nemoianu, O teorie a secundarului: literatură, progres și reacțiune, Editura Univers, București, 1997, p. 8. 61 Ibidem, p. 6. 62 Ibidem, p. 209. 1 Bogdan Murgescu, România și Europa. Acumularea decalajelor economice (1500-2010), Editura Polirom, Iași, 2010, p. 219. 2 Florin Georgescu, Raluca Velicu, "Arhitectură și clădiri publici în Vechiul Regat", în Orașele României. O istorie în imagini. Sfârșitul secolului XIX - începutul secolului XX, Editura Cetatea de Scaun, Târgoviște, 2009, p.
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
la nivel molecular. Pacht observă că narațiunea continuă este structurată nu pe o tranziție treptată, ci pe schimbări bruște în care perechi separate de scene cinematografice apar alăturate într-un aranjament parataxic și creează între ele un interval lacunar, un decalaj perceput ca element dinamic care solicită mentalul mai degrabă decât ochiul, să treacă de la o asociere spațio-temporală, la următoarea. Este o tehnică asemănătoare montajului, folosită de Serghei Eisenstein care asociază, în film, imagini disparate, pentru a comunica sensuri cinematografice puternice
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
Utopia, Editura Mondero, București, 1998. Muchembled, Robert, O istorie a diavolului. Civilizația occidentală în secolele XII-XX, Editura Cartier, București, 2002. Mullett, Michel, Calvin, Editura Artemis, București, 2007. Mullett, Michel, Luther, Editura Artemis, București, 2007. Murgescu, Bogdan, România și Europa. Acumularea decalajelor economice, 1500-2000, Editura Polirom, Iași, 2010. Nagel, Thomas, Ce înseamnă, oare, toate acestea?, Editura Humanitas, București, 2014. Nicholas Taleb, Nassim, Lebăda neagră. Impactul foarte puțin probabilului, Editura Curtea Veche, București, 2010. Nietzsche, Friedrich, Genealogia moralei, Editura Humanitas, București, 2006. Norbert
[Corola-publishinghouse/Science/84935_a_85720]
-
propagare e responsabilitatea tuturor. Aceasta e o viziune reconfortantă și o chemare în vremuri deosebit de tulburi în care se schițează schimbări fundamentale. Omul de știință i se alătură politicianului în ceea ce acesta din urmă ar trebui să fie: omul Istoriei. Decalajul din-tre această exigență și micile preocupări sau ambiții care îi absorb pe majoritatea oamenilor politici devine mai dureros și purtător de întrebări grele. Dar asta e o altă poveste. ALTE AMINTIRI DESPRE GRUPUL CELOR ZECE Interviuri (1995-1996) INTERVIU CU JACQUES
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
reacționează suficient nu mai merg. René Passet, care a fost dezamăgit și el de această primă reuniune, crede în principal că grupul voia să se exprime prea devreme, înainte chiar de a ști dacă avea ceva de spus. El constată decalajul grupului față de public și observă calitatea nesatisfăcătoare a expunerilor. Totuși, deschiderea grupului către exterior devine mai clară și se intensifică în 1972: primul număr al "Caietelor celor Zece" (Spre desproprietărire?) apare în martie, iar al doilea (Agresivitate, violență și politică
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
lor despre Kafka: "să faci să vibreze secvențele, să deschizi cuvîntul asupra unor intensități interioare nebănuite, pe scurt, o utilizare intensivă a-semnificantă a limbii" (Kafka,1996). La rîndul său, Jean Starobinski califica această situație a scriitorului elvețian romand drept "decalaj fecund" (La Suisse romande et sa littérature, 1989), căci, departe de o seca, paradoxurile și contradicțiile lingvistico-geografice hrănesc și exaltă creativitatea și nuanțează considerabil relația cu alteritatea. Dacă ne gîndim, de exemplu, la portretul locuitorilor din Vaud, al lui Jacques
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
împingă propriul copil în miezul tragediei. Stilul lui David Vann e perfect adaptat acestei ambianțe de neliniște, neînțelegere și ruptură, scriitura e simplă, scurtă, realistă și eficace, aspră ca natura din Alaska și ca relațiile neașezate dintre tată și fiu. Decalajul e permanent și tot mai acut, ratarea, incapacitatea aderării la celălalt capătă proporții dramatice în acest imperiu natural ostil. Personajele trăiesc în contratimp, mizeria afectivă a tatălui îl sperie și îl îndepărtează pe Roy, iar absența spiritului de aventură a
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
suportabilă, în absența iubirii? Tonul umoristic și aparent lejer adoptat de scriitor nu face decît să amplifice neliniștea generată de personalitatea tulbure a lui Marc. De dincolo de calmul afabil al profesorului răzbate ceva straniu, instabil, imprevizibil, ca o formă de decalaj cu sine însuși, responsabilă de devierile de comportament și judecată. Marc pare cumva să se ia în derîdere, ca și convențiile unui roman polițist tradițional, magia stilului djianesc conducînd spre o operă literară adevărată și puternică. Desigur, orice roman cu
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
în care o suportăm. În această estetică a distanței față de sine, de Dumnezeu, de lume, pe care o practică Cioran, accentul personal al ambiguității sale este tocmai incongruitatea apropierilor pe care le operează și care acționează cu forța catarctică a decalajului, a acelui altfel, fără de care nu ar exista creație. Afirmarea simultană a două optici contradictorii, mai ales cînd una din ele capată alură de adevăr universal, iar cealaltă, de adevăr personal, reprezintă o convingătoare ilustrare a subtilelor remarci ale lui
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Krasner observă că nu este neapărat necesară o congruență între distribuția puterii, regimuri și comportamentele sau consecințele aferente, în special pentru că distribuția puterii se schimbă mult mai repede decît regimurile, o dată ce acestea din urmă au fost instituite. Cu toate acestea, decalajele și conexiunile inverse dintre baza de putere și regim constituie principala enigmă a acestei abordări (Krasner 1982b: 499, vezi și Krasner 1985). Însă alte orientări realiste din disciplina economiei politice internaționale (dintre care unele ar putea contesta faptul că teoria
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
încît guvernele își fac griji pentru ocuparea forței de muncă, pentru venitul național și pentru încasările fiscale. Competiția globală, descrisă în Rival States and Rival Firms (Stopford și Strange 1991), face din ce în ce mai dificilă intrarea noilor veniți pe piață și accentuează decalajul dintre state. În fine, comerțul pare subsidiar în raport cu producția și finanțele. Accentul pus pe comerț și ideea atît de populară acum de blocuri comerciale a devenit un anacronism (Strange 1989: 258). Comerțul din interiorul firmelor și sursele internaționale fac protecționismul
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
spus în legătură cu acest "loc comun" al identificării începuturilor postmodernismului cu generația '80 că există și opinii care resping reducerea optzecismului la postmodernism, unii critici afirmând chiar că postmodernismul nu este sub nici o formă invenția acesteia.) Sorin Alexandrescu, de asemenea, recunoaște decalajul instituirii curentelor în România, care, ca tot estul Europei, cunoaște o ieșire forțată din modernitate, postmodernitatea întrând "în această țară, poate ca și modelele socio-culturale precedente, datorită (re)integrării ei într-o Europă care, ea, era deja, în mare parte
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
alte perioade istorice că este o societate, dacă nu hibridă, în orice caz heterogenă"86 (s. a.). Astfel, "cazul românesc" certifică încă o dată necesitatea existenței condițiilor economico-sociale ale postmodernității pentru a putea vorbi și depre postmodernism într-un spațiu cultural oarecare, decalajele semnalate între fenomenul românesc și cel occidental fiind un argument în acest sens. Raportarea la modernism cunoaște o interpretare interesantă și în viziunea lui Horia-Roman Patapievici, pentru care, în general, postmodernismul nu este altceva decât un neomodernism, o modernitate recentă
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
figură semantică prin contiguitate, coexistență, proximitate sau învecinare, metonimia a suscitat diverse încercări de diferențiere față de metaforă și sinecdocă. Pentru Marc Bonhomme, metonimia face parte din categoria tropilor care produc transferuri între termeni asociați, în cadrul aceluiași domeniu conceptual: metonimia "operează decalaje de semnificație între doi sau mai mulți termeni în relație de contiguitate în interiorul unui domeniu noțional"149. Dacă luăm în calcul această definiție a metonimiei și continuăm interpretarea relației dintre modernism și postmodernism în termenii propuși de Ronald Schleifer, atunci
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
respectuos. [...] El confirmă pe deplin analizele cele mai banale ale sociologiei americane referitoare la marketing: consum ostentativ, instituirea unei diferențieri publicitare"380. Alienarea se instituie astfel ca o altă coordonată majoră a omului modern, care se află într-un continuu decalaj față de sine însuși, care nu semnifică distanța față de un eu ideal constituit, esențial, complet, ci semnalează crescuta importanță a imaginii și a obiectelor în formarea unei imagini de sine, chiar dacă aceasta este una temporară. Dacă Debord va declara că "spectacolul
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]