3,491 matches
-
Eminescu Cu productivul, inegalul D. Bolintineanu, poezia română se deplasează spre sud, spre zona orientalo-mediteraneană, acolo unde se amestecă miturile. Florile Bosforului, Macedonele, puternicul poem Conrad inventează un spațiu liric În care natura este magică și pasiunile ating forme de delir. Eminescu va duce lirica română, prin cultură și imaginație, spre nord, spre miturile borealice. Cu mai puțin talent și cu o spiritualitate redusă, Bolintineanu Îl precede În ambiția de a depăși granițele inspirației locale, dar Într-o direcție contrară. El
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
albă ca mărgăritarul, gîtul de crin, ochii de foc, gura lor este un rubin grațios și mîna e subțire și dalbă. PÎnă și singurătatea este În acest ținut o fantasmă dulce, ca și durerea, melancolia, cuprinse, toate, de starea de delir a plăcerii. Sun-ul este, Încă o dată, dumnezeiesc, lunea doarme, amoroasă, peste un strat de roze și crini, sînii eroinei liliale sînt desfătători și parfumați ca niște „dragi gradine”... Se observă la Bolintineanu efortul de a implica Într-un chip
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
crin frumos”... Crinul devine, la rîndul lui, un determinant de preț pentru obiectul erotic: gîtul, corpul, sînul (Îndeosebi sînul) primesc atributele aristocratice ale crinului: „adu-mi sînul tău ca crinul Unde dulci dorințe cresc” oftează poetul și, tot el, În delirul adorației, vorbește de o vale umbroasă unde se oficiază ritualuri sacre: „Peste sînul tău de crin E o vale ce pătrunde Sau o umbră ce-o ascunde, De mistere loc divin!”... Roza, amarantul, crinul ne introduc În altă sferă a
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
este, pentru ei, o chezășie a amorului. Heliade are, dintre toți, sentimentul iubirii ca energie cosmică. Trăiește frenetic sub semnul caroului. El cîntă nașterea universului și nunta mistică a elementelor. Erosul este forța care mișcă, Într-adevăr, astrele și provoacă delirul creațiunii. Asachi, Înaintea lui Heliade, avea intuiția amorului cosmic În niște versuri triste și noduroase: „Acea rază nemurindă, pentru glorie creată, Ce lucit-au peste mine Încă-n timpul de giunie Aleu, s-a Înturnat iarăși la obîrșia-i necurmată Dar
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de valori a lui Conachi vine sînul sub forma, uneori, mai Îndrăzneață a țîțișoarei. Complexitatea simbolică a ochiului s-a putut constata. Vocația sinului e să „Înghie”: „Spre sînul cel de albcțc, Alunei patima mă-nghie”... Ochiul provoacă pasiunea, sînul naște delirul erotic. „SÎnuri cu mici țîță” (Cine-i Amoriul?), „țîțișoara dezvelită” cutremură, smintesc simțurile. Farmecul lor (unul dintre...) vine din albețea lor. Din sin izvorăsc nurii, blindera și dulceața, trei din componentele pasiunii erotice. Aerul ce aburește I Dintr-un sîn
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Și răbdarea este, de obicei, răsplătită. Poezia română nu mai cunoaște un caz asemănător de tenacitate. Dublu record: În durată (Conachi nu Încetează să scrie versuri erotice nici la bătrînețe) și În intensitate: pasiunea trăiește intr-o perpetuă stare de delir. Curios, inima nu explodează niciodată. S-a obișnuit cu acest puls infernal. Menirea ei este să trăiască pe culmile durerii, așteptînd milostivirea. Anton Pann antrenează, Într-un irmos, toate părțile trupului În aventura sentimentală: ochii, limba, pieptul, buzele, mîinile, chiar
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
un potop de tînguire”. Formulă oximoronică pentru că potopul presupune o dizlocare violentă, o agresiune fără margini, În timp ce tînguirea implică o oboseală, o ritmicitate potolită, o Împăcare, În fine, cu ordinea dezastrului interior. Asta și vrea să sugereze Conachi: resemnarea În delirul (potopul) nenorocirii, plăcerea de a trăi pe buza prăpastiei. Toate versurile sînt jeluitoare, toate vorbesc de un „aht”, de un chin cotropitor, incit imaginea finală este aceea a unei existențe copleșite de o mare pasiune. O pasiune devastatoare care atinge
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
pedepsele crude, În fine, parfumurile și culorile unui orient delirant. Onomastica se modifică În poezie, Într-adevăr, după 1840.* În 1846, I. Catina se adresează unei Elize: „Tu ești Înger, eu sînt demon”. Al. Pelimon, pentru care „viața este un delir”, iar Amorul un mister și o beție, are ca muze pe Emilia și pe Ecaterina. Beatricea lui C.D. Aricescu (Arpa română, 1852) se cheamă Eliza, nume care apare și la Racine și la Molière. Dimitrie Dăscălescu (Ziorile, 1854) are de
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Un vis moralizator. „Poruncitorul” deget. Regimul statului divin. Un complex œdipian În lumea arhanghelilor și imaginea surpării universului. Nunta cosmică. Ordinea „adamiană”. Erosul heliadesc. Figura conjugalității. Zburătorul și originea unei boli necunoscute. Dragostea ca energie ascensională. Femeia și „misticul trianglu”. Delirul creațiunii, iarăși. Un discurs format din mai multe discursuri. Figura „hrăpirii”. Cele trei muze ale lui Heliade: muza cetățeană, muza astrală și muza buclucașă. VII. Grigore Alexandrescu. Lipsa modelelor. O modestie numai pe jumătate sinceră. „A mări frumos”. Figura desăvîrșirii
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
critic sau civic, sau patriotism, sau pașoptism întârziat. Voi reveni imediat și asupra acestui punct foarte sensibil. Schimbarea la față a României ? Fără îndoială ! Dar nici pe departe în stilul liric-flamboiant, exaltat, imperialist-profetic-apocaliptic al lui E.M. Cioran. O Românie în delir ? Ar fi o sinistră caricatură și o catastrofă, un izvor al tuturor fanatismelor și iraționalismelor naționaliste și totalitare, cum, în parte, din nefericire, s-a și întâmplat. Doresc, dorim, doar ordine, cinste, moralitate și numai atât. Deci un fel de
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
și întâmplat. Doresc, dorim, doar ordine, cinste, moralitate și numai atât. Deci un fel de Elveție... Ce calamitate însă, după acest profet bombastic, luat încă de unii naivi în serios. Declar pe față că nu doresc deloc o Românie în delir agitată, contradictorie, furioasă și amenințătoare, ci doar una, într-adevăr, logică, ordonată, așezată și cuminte. Civilizată și constructivă, organizată și productivă, în care existența cotidiană să nu mai fie nici blestem, nici suferință, nici irosire de timp, energie și sănătate
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
de la oraș (traducem textul francez n.n.), am trăit totdeauna independent, din capul meu și cu brațele mele.... Autorul se inspiră de asemenea din mediul citadin, din evenimentele care îngheață sau dezgheață periodic istoria contemporană: Risipitor (sic) (Les prodigues, 1962) și Delirul (Le Delire, 1975). Un alt subcapitol, Realisme socialiste et dissidence, introduce în scenă nume la fel de cunoscute. Cât de exact se va vedea imediat: Nicolae Labiș cântă iubirea solului natal, mutilat de năvălitorul străin (se citează și o strofă din Moartea
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
în care acest film simultan acaparează complet conștiința, anihilând uzura logicului noțional. Ele se declanșează în apropierea morții sau durerii, sunt frecvente în copilărie sau în demență, survin după crizele psihice acute” (Magdalena Popescu). Părăsind logica obișnuită, discursul ia forma delirului propice atmosferei onirice, simbolului și metaforei, astfel încât, deși investit cu semnificație eliberatoare, el se prezintă armonizat și chiar ordonat în virtutea exigenței literare. În același timp, lectura captivează prin amestecul de încărcătură existențială, insolit și poematic, îndeosebi în finalul textelor. Ideea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289512_a_290841]
-
În relief Încă din primele pagini ale numărului din februarie prin suita lirică Din poemele lui A. Toma, apoi prin comentariul lui Traian Săvulescu 11, președintele Academiei RPR, urmat de cel al lui Mihai Beniuc 12. Deși poate că bănuim delirul pe tema dată, nu e rău să-l cunoaștem exact, astfel că vom menționa și alte contribuții, aici și În note13, În Flacăra nr. 5 (109), 4 febr. 1950: Două poeme de A.Toma Să nu existe nici o bibliotecă fără
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
și îndesat, cu fața pistruiată, cu o claie de păr gălbui. Purta o manta lungă, de o croială cabalistică și verde ca nuca, deși cam decolorată, ale cărei mîneci largi erau suflecate deasupra încheieturilor. în ochii lui se citea un delir fanatic, adînc înrădăcinat. De îndată ce-l zări pe acest personaj, Stubb exclamă: Ă El e! El e! El e măscăriciul cu poale lungi despre care ne-au vorbit cei de pe Town-Ho! Stubb făcea aluzie la o poveste ciudată în legătură cu Ieroboam și
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
întîlnind o baleniera, echipajul aflase de existența Balenei Albe și de ravagiile făcute de ea. Agățîndu-se cu nesaț de această știre, Gabriel îl avertizase solemn pe căpitan să nu atace Balena Albă, în cazul cînd aceasta ar fi reperată; în delirul lui demențial, el spunea că monstrul e, nici mai mult nici mai puțin, însuși Dumnezeul „tremuricilor“ îaceștia recunoscînd Biblia). Dar, peste vreun an sau doi, cînd Moby Dick fu observată din vîrful catargului, primul secund, Macey, se arătă nerăbdător s-
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
de așteptat - ea reprezintă una din cele mai primejdioase faze ale vînătorii, căci în clipa cînd monstrul te atrage din ce în ce mai adînc în turma înnebunită, îți poți lua rămas bun de la viața normală; nu mai exiști decît într-o stare de delir. Oarbă și surdă, balena gonea, ca și cum ar fi vrut, prin simpla forță a vitezei sale, să se descotorosească de lipitoarea de fier ce i se înfipsese în cîrcă; iar ambarcațiunea noastră, împresurată din toate părțile de monștrii înnebuniți, își croia
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
răspunseră, într-un glas: Ă Da! Și trei înțepături fură făcute în carnea păgînă, iar vîrful harponului menit Balenei Albe fu călit în sîngele astfel obținut. Ă Ego non baptizo te in nomine patris, sed in nomine diaboli! răcni în delir Ahab, în vreme ce fierul blestemat sorbea, lacom, sîngele de botez. Apoi aplecîndu-se peste prăjinile de rezervă, alese una din lemn de nuc încă acoperită de scoarță și o potrivi în căușul fierului. După aceea, oamenii desfășurară un colac de saulă, din
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
și "cosmopolitism" ale dlui Maiorescu, care n-au existat. 3 Sunt sigur că dl Maiorescu, dacă ar fi trăit în Italia pe vremea lui Garibaldi, nu l-ar fi urmat, poate ar fi zâmbit în forul său interior de "ridicolul" delirului popular; pentru dl Maiorescu, ne spune dl Panu (în "Săptămîna", anul 1901, 4), Revoluția Franceză a fost o "epidemie morală". 4 "Arta vieții ? Rezervă, discrețiune, cumpătare, în genere negațiune și în rezumat abnegațiune." "Ferește-te a da sfaturi." (Critice, II
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
și a pierderii de sine, iar, prin ea, situațiile lubrice dobândesc un sens. Romanele urmează, ca discurs, două axe. Una este dată de patetismul sumbru al ororii și spaimei, cu reflexele de infern ale tăvălirii în noroi (un astfel de delir al maculării mai există doar la Mateiu I. Caragiale) - „uciderea sufletului” ca față a disperării. Cealaltă este axa burlescă: bagatelizate, aceleași impulsuri se prezintă într-o poză comică, țipătoare, de scamatorie de bâlci, pe măsura universalei deriziuni ce domnește asupra
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285811_a_287140]
-
ÎN GRAD DE HANDICAP*) * DEFICIENȚĂ DEFICIENȚĂ În formele cu evoluție progredientă severă a personalită��ii și │ │ │ │a comportamentului, cu potențial antisocial │ └──────────────────┴───────────────────┴───────────────────────────────────────────────────────────────┘ ----- *) Se referă la psihoze majore, care se manifestă prin pierderea capacității de testare a realității, de obicei cu halucinații, deliruri sau tulburări de gândire și pierderea limitelor egoului: a) schizofrenie (debut până la împlinirea vârstei de 35 de ani, cu persistența simptomelor timp de cel puțin 6 luni, conform ICD 10); ... b) alte psihoze majore cu debut precoce (copilărie-adolescență): tulburarea schizoafectivă
EUR-Lex () [Corola-website/Law/194508_a_195837]
-
ÎNCADRĂRII ÎN GRAD DE HANDICAP*) * DEFICIENȚĂ DEFICIENȚĂ În formele cu evoluție progredientă severă a personalității și │ │ │ │a comportamentului, cu potențial antisocial │ └──────────────────┴───────────────────┴───────────────────────────────────────────────────────────────┘ ----- *) Se referă la psihoze majore, care se manifestă prin pierderea capacității de testare a realității, de obicei cu halucinații, deliruri sau tulburări de gândire și pierderea limitelor egoului: a) schizofrenie (debut până la împlinirea vârstei de 35 de ani, cu persistența simptomelor timp de cel puțin 6 luni, conform ICD 10); ... b) alte psihoze majore cu debut precoce (copilărie-adolescență): tulburarea schizoafectivă
EUR-Lex () [Corola-website/Law/194509_a_195838]
-
tehnică 3 TOTAL: 24 21.06.1975 2 ex. A.M.R., fond Microfilme AS1, rola nr. 321, c. 305-306. 138. 1975 august 8 - Notă a ministrului de Interne, Teodor Coman, către conducerea superioară a P.C.R. cu privire la comentariile referitoare la romanul „Delirul”, publicat de Marin Preda. MINISTERUL DE INTERNE STRICT SECRET Nr. 0054.844 din 8 august 1975 Ex. nr. 7 NOTĂ privind unele comentarii referitoare la romanul DELIRUL de MARIN PREDA Publicarea romanului DELIRUL a suscitat comentarii în rândul unor persoane
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
Interne, Teodor Coman, către conducerea superioară a P.C.R. cu privire la comentariile referitoare la romanul „Delirul”, publicat de Marin Preda. MINISTERUL DE INTERNE STRICT SECRET Nr. 0054.844 din 8 august 1975 Ex. nr. 7 NOTĂ privind unele comentarii referitoare la romanul DELIRUL de MARIN PREDA Publicarea romanului DELIRUL a suscitat comentarii în rândul unor persoane de diferite categorii sociale, care, consideră că punerea la dispoziția publicului a romanului respectiv creează confuzii și dă loc la diferite interpretări politice. În principal, este exprimată
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
a P.C.R. cu privire la comentariile referitoare la romanul „Delirul”, publicat de Marin Preda. MINISTERUL DE INTERNE STRICT SECRET Nr. 0054.844 din 8 august 1975 Ex. nr. 7 NOTĂ privind unele comentarii referitoare la romanul DELIRUL de MARIN PREDA Publicarea romanului DELIRUL a suscitat comentarii în rândul unor persoane de diferite categorii sociale, care, consideră că punerea la dispoziția publicului a romanului respectiv creează confuzii și dă loc la diferite interpretări politice. În principal, este exprimată ideea că MARIN PREDA îl prezintă
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]